5,550 matches
-
am privit uimită, în loc de ușurarea minunată la care mă așteptam, am fost cuprinsă de frică, înăuntrul meu s-a deschis un gol, asemenea unei carii ce crește înăuntrul unui dinte, zguduindu-mi urechile; m-am întors acasă în hohote de plâns amar, iar mama a spus, în sfârșit face și el un lucru bun, iar tu nu îți mai pierde vremea jelind, du-te și distrează-te. Abia dacă împlinisem pe atunci șaptesprezece ani și credeam că viața mea a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplate, doar că distanța dintre noi este prea mare; important este să închid ușa după mine, speriată, dar fericită, ce părere are el, că mă face nefericită, iar eu nu i-o întorc, am impresia că aud în spatele meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase, care nu avuseseră privilegiul de a intra în rucsac, mă așez, închid ochii umflați de plâns și mi se pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se va mai face simțită pe aici nu peste multă vreme, asemenea urmelor unui animal pe cale de dispariție, cine își amintește de pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înfășura în el ca și când aș fi fost o copilă, nici nu îmi trecuse prin minte că acest lucru se va sfârși vreodată, nu mă gândisem că în cele din urmă chiar și rămășițele acestea de răsfăț îmi vor fi luate, plânsul izbucnește din nou dinăuntrul gâtului meu ars, părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copila mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cunosc eu, și strig, Zohara, Noga este bolnavă, te rog din suflet să vii și să o consulți, ea ezită, vocea îi este umedă și ciudată, abia auzită. Îmi este cam greu acum, refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a pățit, întotdeauna venea atât de entuziasmată, părea că abia așteaptă să fie chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trupul meu, mirosul bolii o înconjoară încă, deși fruntea ei mai este doar puțin călduță, pentru o clipă am impresia că pământul se cutremură, până ce îmi dau seama că trupul ei lipit de al meu este scuturat de hohote de plâns, mă enervez, de ce a venit să mă deranjeze, de unde să iau puterea de a o liniști, dar pacea renunțării se așterne deodată peste mine, poate că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iau puterea de a o liniști, dar pacea renunțării se așterne deodată peste mine, poate că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur și simplu alături de ea, îi înlănțui trupul cu brațele mele, plânsul meu se confundă cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca două surori gemene rămase orfane în urma unei catastrofe. Dar avem mamă. Dimineața ne trezim în miros de cafea tare, salată proaspătă și omletă, și amândouă, care de zile întregi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
liniști, dar pacea renunțării se așterne deodată peste mine, poate că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur și simplu alături de ea, îi înlănțui trupul cu brațele mele, plânsul meu se confundă cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca două surori gemene rămase orfane în urma unei catastrofe. Dar avem mamă. Dimineața ne trezim în miros de cafea tare, salată proaspătă și omletă, și amândouă, care de zile întregi nu mai mâncaserăm, ne năpustim asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au fost destrămate, abia mă țin pe picioare, mă țin cu mâinile de balustradă, mă târâi cu mare efort spre etajul al doilea, vreau doar să mă ascund în birou, să nu văd nici un suflet de om, dar hohotele de plâns mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu din gâtul meu ies, sunetul îmi e atât de familiar, încât am impresia că mă aud pe mine însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și mine să se vadă într-un asemenea loc, dar iată-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în loc de toate astea mă ignoră, nu îmi răspunde la telefon, gândește-te numai la faptul că a fost aici și nu a urcat să mă vadă, iar în clipa aceea îmi amintesc fuga lui disperată la auzul hohotului ei de plâns și mă rușinez în locul lui, îmi las capul în jos și închid ochii, apropierea de burtica aceea plină de viață trezește în mine un amestec de dorință și depresie, îi aud vocea departe, trebuie să mă ajuți, Naama, ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scos comuniștii supraveghetorii? Tânărul dezorientat mototolea poștala în mâini, pe masă, unde o ridică și pe Constanța de mâini. Trăiască președinta balului, întări și străinul. Constanța nu înțelegea prea bine ce s-a întâmplat și s-a așezat disperată pe plâns. Să fie președintă, când a vrut atâta să ajungă REGINĂ ! O strângere de mână la primul interviu Prietenia cu prefectul județului Vaslui, Nicolae Pascu, omul FSN, faptul că Dumitru V. Marin era directorul singurului post de televiziune din Moldova, l-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
despre „unele ca noi”. Ele însă au fugit spre ieșire, urmărite de vocile puternice ale celor doi monahi care ne înfierau ca pe niște ființe căzute ce ne aflam. A durat mult să pot să o opresc pe mama din plâns, să o fac să se mai țină pe picioare. Tremura toată. A durat mult să-mi fac prietena să-și usuce lacrimile discrete, de jale surdă. Întrebarea mamei mă durea pe dinăuntru: - Doamne, unde să mă duc? Unde să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
exemplu, Mihaela Miroiu, feministă declarată și cunoscută ca atare este necăsătorită, nu are copii, nu are prieteni, este frigidă, nu este, nici nu a fost ispititoare, orice bărbat care, în prostia și orbirea lui a curtat-o cândva este de plâns, că ea se spovedește doar vanități și că, de fapt, cel mai probabil este atee. De altfel, prin 1994 am aflat despre mine, ca feministă destul de solitară cum eram pe atunci, că sunt sterilă, am hormoni masculini și sunt plină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Duhovnicii lor știu că ele sunt feministe și nu își scuipă în sân. Dimpotrivă, le tratează cu prietenie, deschidere și înțelegere. Dacă însă unele feministe sunt libercugetătoare, este opțiunea lor și trebuie respectată. Cei (tineri) care curtează feministe sunt de plâns asemenea celor care mângâie sâni de silicon și coapse false: Feministele nu se dau deloc în vânt după silicoane, dimpotrivă. Ele țin mai ales la aprecierea minții și faptelor femeilor, și complet secundar la coapsele nurlii ale acestora. Nu strică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femeilor, și complet secundar la coapsele nurlii ale acestora. Nu strică deloc frumusețea, dar nu cu prețul sănătății. Multe sunt militante deschise împotriva implanturilor și din motivul că aceste practici sunt coerente cu miturile despre femei ca marfă sexuală. În privința plânsului pe umerii celor care curtează feministe, cred că aveți dreptate. Sunt încă atât de puțini bărbați în stare să privească o femeie ca pe o persoană diferită, dar cu demnitate egală, fermecătoare mai ales prin spiritul și caracterul ei, femeie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ci mai degrabă au redat o bucurie neînțeleasă care i-a prins pe toți, la unison. Au făcut show, și-au schimbat locurile între ei, au dansat, au umplut scena de ritm. Toate instrumentele au fuzionat pentru a reda stări, plâns, râs, chiar isterie. Ca să redefinească iubirea, Paul Babici și Lucian Darie au recurs la acorduri lente, line, îmbogățite la final cu ritmuri de soul și pop. O seară a „examenului-spectacol“ A doua seară a adus același tip de public, unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nu știu cum s-o dreg. Am promis săptămâna trecută o continuare cu smiorcăielile de la întâlnirea de 40 de ani și acum văd că mă chinui să scriu un text nici patetic, da’ nici bășcălitor despre cum am mărturisit cu nodul de plâns în gât un mic/mare secret în fața foștilor colegi de clasă. Și fiindcă nu birui să descriu trăiri, soluția de avarie e să încropesc un fel de epic, ba subiectiv, ba obiectiv. Când la strigarea catalogului s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Până și din birocrația universitară am izbutit să storc niște stropi care să mă bucure în clipa în care am văzut toate hârțoagele completate cu bine și am oftat ușurată uăh. Însă nimic n-a egalat cele două reprize de plâns: una cu smiorcăială și oftaturi de încântare, alta mai discretă, pe muțește. Amândouă m-au încercat pe sol franțuzesc, unde am aterizat la început de aprilie cu Smaranda, ca să lansăm la Paris volumul despre paradisul banatic. Dar până să ajungem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut scribendi tanta vis, tanta copia, quae non dicam exornare, sed enarrare, res tuas gestas possit, mărite Domn! - spuse tătarul, adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de seamă că omul plângea de ți se rupea sufletul. Tușind stânjenit, Metodiu zise: — Ave, homine! Morituri te salutant! — Proșe pane - răspunse hangiul, ștergându-și lacrimile și ridicându-se. Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul îl podidi iarăși. — Omule, nu ne mai fierbe atâta! Ce s-a-ntâmplat? — Hodie, de dimineață m-am sculat să dau la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai puțini. Puteam, nici vorbă, să am și mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]