5,484 matches
-
Editura Tineretului, 1963; "Cariatida", Editura Tineretului, 1964; "Nopți cu lună pe oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale", E. P. L., 1966; "Cariatida"(retrospectivă), Editura Tineretului,1967, "Zoosophia", Editura Tineretului, 1967; "Vine iarba", E. P. L., 1968; "Cavalerul trac", Editura Tineretului,1969; Mai mult ca plânsul", Albatros, 1970; "Poeme", "Colecția cele mai frumoase poezii", Albatros, 1972; "Avatara", Eminescu, 1972; "Megalitice", Editura Cartea Românească, 1972; "Cultul Zburătorului" (Opiniile poetului despre lumea miturilor autohtone), Eminescu, 1974. Poezia lui Ion Gheorghe, în linii mari, dezvoltă două linii de tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-acum/ treptele care lipsiseră-n legendă?" "Balada țăranului tânăr" începe voit naiv, într-o atmosferă de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-acum "se despletea ca salcia de plâns". Natura participă la durerea mamei "frunza se lovește înduioșată, pietrele se macină sonor, ramurile se descărnează de fructe". Un sentiment blagian de liniște absolută încheie poemul: "Și de-atâta încordare și tăcere/ Iarba se aude înțepând bocancii/ și trecând prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
duce;/ zi de vară până-n seară/ și urcă pe-o scară". Finalitatea demonstrează Unirea: "Doamne, am unit turmele./ dar mie cine-o să-mi plângă urmele?", pentru că "trebuie cineva să sfințească/ în propriul sânge/ Țara părintească...". Prefigurând "Mai mult ca plânsul", în care valorifică iconografia, "Zoosofia" îi prefigurează aduce pe Mutu Zugravu din poemul "Faraoanca", care desenează într-o suită de tablouri pe Ștefan, pe Șmil, bătălia de la Podul Înalt, Șelimbăr, Sarmisegetusa și Oituz. Datele sunt culese din literatura religioasă, cronicari
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc de Nichita Stănescu, care-și propusese și el să creeze o nouă lume într-o nouă limbă. Ultimul poem din volum, intitulat " Judecata de apoi", cheamă opera la judecată, citând Zoosophia, păzită de bătrânețe și boală, "Cariatida", "Vine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca și eroul citat, nu putem fi sublimi. Poetul se confesează și cu raportarea la univers; detașarea de lume, indiferența față de propriul eu devin obsesii: Nici un colț, nici o linie frântă/ de care să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de rotație în jurul soarelui/ Și alta în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivelul cosmic al acestei lupte, poezia își află semnificația în confruntarea dintre trup și spirit, căreia poetul îi spune: "O lege ca un trup în care trupul ne este strâns/. Ducem războiul cerului cu lutul și ochii noștri răspund cu plâns." " Suntem ai pământului, dar de esență divină" ("Ai pământului"). O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în care simțim plânsul și apăsarea,pentru că orice devenire este limitată, în existența noastră rămâne doar rigida perspectivă a "poverii". Cine are părinți/ pe pământ nu în gând,/ mai aude și-n somn ochii lumii plângând." Târziul și pustiul sunt aduse în contextul sensibilității
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune că s-a întors născut/ În timp ce era/ înseamnă că s-a născut de două ori". 20 "Cum au trăit cândva prevestirile/ La venirea cuiva însemnat/ Oare pot să-mi întreb părinții dacă au simțit sub existența lor/ Măcar un plâns pierdut/ Sau prea eram aproape." 1 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", editura Eminescu, pag 115. 2 "H. Zilieru este un macedonskian", (M. Mincu "Poezie și generație", Editura Eminescu, 1975, pag. 145). 1 Alexandru Piru, Ibidem, pag. 197. 2 D. Micu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de condiția sa, este un instrument care vibrează nu la melodii fixe, ci la acorduri și la stări de spirit. Se caută deci privirea care pătrunde, gestul care curge din durere și bucurie, gândul care determină tăcerea sau râsul sau plânsul, alternanța tuturor în funcție de mișcările sufletului. Se caută, la repetiții, un fel de a fi în raport cu acest mic tratat despre condiția artistului, un fel de a trăi în scenă pe parcursul a oră și zece minute de spectacol, care să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în spațiu și-n gând, vals și melancolie, cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plecăciune în fața personalității sale, o smerenie ca o îmbrățișare, ca un sentiment de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe care i-am cunoscut și m-am format odată cu ei. Mulți dintre ei ne-au lăsat "cu plânsul și cu toamna" și iar îl aud pe Nichita ca o reverberație de dangăt de clopot: "răsturnarea clepsidrei este o tragedie" .Ce rămâne? Respectul și considerația e o floare rară... Cine ești tu cel care ești, și unde ești, când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
amintire am. Pescărușul de Cehov la teatrul dramatic din Constanța, în regia lui Alexa Visarion. Subit, Trigorin se prăbușește drept, zvelt, fără nici o precauție elastică, în scenă. Nina taie scena de-a latul către culise. De dincolo, i se aude plânsul. Respiră, aud cum freamătă. De unde intrase Nina, apare fulgerător Arkadina, cu mâinile întinse, îi cuprinde între palme chipul celui întins pe burtă. El zace cu o mână sub trup, înotând confuz cu ochiul deschis într-un ocean de lapte. Scena
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
calitățile de prim rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aer umed am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Cintunericul prieten stăpânind până departe, Și de oameni și de patimi fericirea neo desparte. Singur eu veghez în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ploii nocturne reunește imagini vizuale (versul Și e noapte neagrăafară ... pune sub accent epitetul cromatic) și auditive. Dominanta sonoră a descrierii artistice se realizează printrun cumul de motive literare și de figuri semantice. Astfel, versul al treilea alătură metafora personificatoare (Plânsul streșinii suspină) unei comparații dezvoltate. Analogia dintre zgomotul ploii și cântecul viorii, înlănțuită cu o amplă personificare, sugerează ideea că, prin lacrimile ploilor, natura își spune trista poveste a unei vremi de mult uitate. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
folosește o astfel de tehnică. Tehnica „amortizorului" presupune o diminuare a poziției celuilalt prin folosirea unor strategii de reducere la tăcere a acestuia. Joseph De Vito (1988) ne oferă un evantai larg de astfel de strategii: o persoană izbucnește în plâns făcând-o pe cealaltă să încerce comportamente pozitive pentru a o liniști sau poate simula o durere de cap sau de inimă extremă în același scop etc. Marea problemă este că niciodată nu putem ști când avem de-a face
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice artelor
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
pierduți, morți nebotezați, merg în cealaltă lume la un loc rău; acolo se prefac tîlhari și trăiesc numai din ceea ce fură de pe la copiii botezați, cărora mamele le dau de pomană. Copiii care nu sînt botezați și plîng mult prin acel plîns cer botez. Se crede că acel copil care plînge pe timpul săvîrșirii tainei botezului va trăi lung. Cînd botezi copii, să le dai fașă lungă. Ducîndu-se un copil la botez, este obicei a înfrumuseța crijmele* care se învălătucesc împrejurul luminilor cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă un copil de la nașterea lui plînge întruna o săptămînă, acesta e semn că-l bîntuie duhurile necurate. Unde este un copil mic în casă, se crede că este bine a lăsa perdelele pe ferești, căci la din contra, intră plînsul prin fereastră peste lumină și copil, care apoi plînge neîncetat. După ce o femeie a născut, se face cruce de tărîțe de grîu, una în mijlocul casei și alta la ușă, și cine intră zice: „Aci de casa de tărîțe să te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ducea nicăieri, din cîte se vedea. Și putea să se încheie foarte ușor cu cuvintele ești copilul nostru și faci ce-ți spunem, ce-i cu atîtea nazuri? Și, chiar dacă s-ar fi arătat supărat, poate-ar fi recurs la plîns, pînă la urmă tot ar fi trebuit să se supună. Atunci i-a venit ideea salvatoare: De fapt, am invitat niște prieteni pe la mine. Am stabilit deja și nu pot să-i refuz acum. Am promis. S-a temut să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lume, îi spunea mereu mama, clătinînd din cap. Cum de oamenii pot să-și facă așa ceva unii altora?! Cum de posturile teve prezintă așa ceva?! Și totuși se uita în fiecare seară. Și Cornel împreună cu ea. Pe Cornel aproape îl bușea plînsul cînd vedea atîta nedreptate în lume. I-a plăcut de un tată care s-a răzbunat crunt pe violatorul și ucigașul fiicei lui de zece ani. Sentința dată de tribunal n-ar fi fost suficientă. Ar fi ieșit după un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
primăvară). Vara este atinsă de arșiță, materia se descompune, iubirea este perisabilă, și începe să fie evident gustul pentru satanic. Fiind un inadaptat, Bacovia manifestă aversiune față de societate și își "mobilează" universul poetic, mai totdeauna, cu fecioare tuberculoase, parcuri solitare, plânsul, golul, umezeala, răceala, nevroza, culori (negrul, cenușiul, galbenul, violetul, roșul), orașul de provincie somnolent, amante care ascultă în grădini fanfara militară, vântul în piața dezolantă, plictisul provincial, dezagregarea sufletească, nervii, ploi țârâitoare, monotonie. Toamna este anotimpul ftizicilor, parcurile sunt devastate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors", "funerar", "singur", de monocromia imaginilor, de frecvența consoanelor m, b, v, l, care senmnifică în context, plânsul, în versuri scurte, unde multe cuvinte au valori expresive; o neliniște metafizică sugerată de cele trei cuvinte-cheie : plumb, cavou, singur, care creează o melodie tristă, dizarmonică: "Muzica lui Bacovia este dizarmonică, sincopată, țipată la trompetă, histerică" (N. Manolescu). Poezia Plumb
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
structurează pe două serii paralele (ploaia singurătatea) care trimit la natură și la eul liric. În versul al treilea se exprimă solitudinea: "sunt singur". În afară de motivul ploii, poezia Lacustră cuprinde și alte motive: al nopții, al golului, al morții, al plânsului, al nevrozei, care la un loc sugerează singurătatea, dezagregarea lumii. Există două planuri: planul exterior (natura, lumea) și planul interior (al somnului). Trecerea de la un plan la altul se face prin întoarcere în timp: "mă duce-un gând", iar sentimentul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un raccourci evidențiază teama, stările halucinante. Spaima se adâncește, poetul tresare prin somn, simțind amenințarea morții, izolarea care îl apasă, în timp ce piloții lacustrei se prăbușesc. Orice legătură cu lumea se întrerupe. În ultima strofă, versul "tot tresărind, tot așteptând" semnifică plânsul cosmic al materiei, însingurarea, dispariția totală. După ce trăiește un transfer în preistorie, cu stări instinctive, primare: "Un gol istoric se întinde/ pe-aceleași vremuri mă găsesc", poetul este martorul prăbușirii piloților: "... și simt cum de atâta ploaie/ piloții grei se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]