7,105 matches
-
anunțată cu foarte mult timp înainte, pe seama faptului că Nicolinei i se propusese să-nceapă fabricarea unor motoare cu reacție, pentru turboreactoare, pentru avioane supersonice, asamblarea avioanelor urma să se facă la Bacău... Mi-amintesc c-o fost expus pe platou, acolo, un prototip de-un asemenea motor, evident, directorul și inginerul-șef o dat explicații, numai că nu s-o mai realizat, în final. Era un lucru bun, dacă uzina reușea să asimileze un asemenea motor, era un lucru fin
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
târgului. Viile domnești, prin danii, și cele ale târgoveților, prin vânzări, ajung în mare parte în posesia Episcopiei și a boierilor. Se constată, tradițional și documentar, că cele mai vechi vii hușene se găseau pe Dric, pe dealul și pe platoul de dincolo de pârâul Turbata, la nord-est de Huși, spre dealul Lohanului. Un document din 1634 consemnează existența în timpul domniei lui Vasile Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov din 26 aprilie 1658, sunt
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noiembrie. Târgul avea loc săptămânal, de obicei joia, cu o mare afluență de oameni. Prin jalba obștei târgului Huși adresată domniei la 2 august 1851, se solicita schimbarea zilei de iarmaroc, în ziua de 14 septembrie, de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din 28 august 1861, Mihail Kogălniceanu s-a adresat Ministerului de Finanțe, solicitând aprobare pentru înființarea târgușorului Drânceni pe moșia Râpile, ocolul Podoleni, din ținutul Fălciu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
an, erau organizate în Huși Ziua laptelui și Săptămâna fructelor (14-21 septembrie). Se comercializau produse agricole, vin, struguri, fructe, lână, brânzeturi, vite, cai, oi. În fiecare an erau organizate târguri (iarmarocul): în Huși, la 14 septembrie, la marginea orașului, pe platoul Dric, în Fălciu la 24 iunie, în Vutcani la 15 august, în Hoceni la 14 octombrie, în Băsești la 23 iunie și în Răducăneni la 29 august. În cuprinsul județului funcționau nouă bănci (Banca Națională a României, Banca Agricolă, Banca Fălciului, Banca Comerțului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și cele două cooperative agricole: C.A.P. Huși (înființată în 1962) și C.A.P. Corni (înființată în 1961). Agricultura, cea mai veche îndeletnicire a hușenilor, a evoluat în coordonatele firești impuse în primul rând de climatul local, favorizată fiind de platourile întinse pentru cultura cerealelor, și de dealurile însorite, prielnice culturii viței-de-vie. Vinurile obținute din podgoriile Hușului au făcut cunoscut numele acestuia în țară, alături de cel al Cotnarilor, Odobeștiului sau Focșanilor. O monografie a raionului Huși, apărută după 1944, consemna suprafața
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
naiv și de taberele noastre. Tot într-o tabără de pictură la Gărâna, cred că printre primele, eram cu Gusti Hlinka și alți pictori, la o plimbare pe dealurile de deasupra satului, pe o lizieră de pădure, unde era un platou orizontal de vreo 60-70 metri, platou care se termina cu o coborâre abruptă spre satul Gărâna. Am găsit tot felul de ciuperci, și am admirat peisajul spre sat, ca să ne inspire în tablourile noastre viitoare. Aici a găsit Gusti Hlinka
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
într-o tabără de pictură la Gărâna, cred că printre primele, eram cu Gusti Hlinka și alți pictori, la o plimbare pe dealurile de deasupra satului, pe o lizieră de pădure, unde era un platou orizontal de vreo 60-70 metri, platou care se termina cu o coborâre abruptă spre satul Gărâna. Am găsit tot felul de ciuperci, și am admirat peisajul spre sat, ca să ne inspire în tablourile noastre viitoare. Aici a găsit Gusti Hlinka ceva care merită pomenit: La un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ne poftea inima, de obicei seara câte o bere, două. De regulă taberele se țineau vara, prin iunie sau chiar iulie, așa că era foarte cald afară, și în multe dintre seri, făceam un foc de tabără într-un colț al platoului din fața cabanei. Făceam rost de niște carne și prăjeam niște grătare de toată frumusețea, ca să nu mai spun că în toată zona se simțea un miros îmbietor de carne prăjită, de te lingeai pe buze. Îmi aduc aminte că într-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nimica, așa că ne gândeam la peștele ce îl vom mânca la cină, la cabana noastră. Aveam pește la masă aproape zilnic, era normal acest lucru, doar eram pe malul Dunării, și mesele erau foarte bogate, ne aducea bucătăreasa câte un platou enorm de pește prăjit, crap, șalău, sau ce se mai prinsese în cursul zilei în plasele pescarilor. Mujdeiul de usturoi stropea din belșug carnea de pește, iar apoi, fiecare după preferințe, beam vin sau bere. Nea Oblete ne lua seara
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu toții cum era normal, dându-le și celor din urmă răgazul de a se instala în camere. Într-un sfârșit, pe o ușă a barului, care după cum observaserăm cu toții, se transformase în sală de mese, au început să apară diferite platouri cu de-ale gurii. Din vina căldurii și a oboselii de pe drum, care se făcea simțită, la masă nu se auzeau decât trăncănitul tacâmurilor. Tuturor ne era foame și așteptam de mult acest moment. La un moment dat am început
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
scris un studiu despre autorul Chirei Chiralina. I se spunea Cetățuia și era delimitată, pe o latură a ei, de amin titul bulevard al Maicii Domnului, sau al Sfintei Marii, cum îi spuneau mai frecvent brăilenii, iar pe cealaltă de platoul înalt, deschis către Dunăre. Micile case care încadrau platoul erau foarte vechi, de o sută, o sută cincizeci de ani, și nu este exclus ca de la ferestrele din spate ale vreuneia dintre ele să fi sărit în mare grabă, rostogolindu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spunea Cetățuia și era delimitată, pe o latură a ei, de amin titul bulevard al Maicii Domnului, sau al Sfintei Marii, cum îi spuneau mai frecvent brăilenii, iar pe cealaltă de platoul înalt, deschis către Dunăre. Micile case care încadrau platoul erau foarte vechi, de o sută, o sută cincizeci de ani, și nu este exclus ca de la ferestrele din spate ale vreuneia dintre ele să fi sărit în mare grabă, rostogolindu-se în noapte pe povârnișul salvator, vizitatorii galanți ai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trebuie să știe omul ceti în cartea naturei și să-i înțeleagă cuvântul. Așadar, iubite cetitor, iată cu cine ai onoarea de a face cunoscință: Sunt născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Tărâța, reiau excursia spre creasta Făgărașilor, urcând abrupt în amonte de Șipote, izvorul cu o apă rece și reconfortantă. După ce se ocolește vârful Boldanu, poteca ajunge într-o zonă unde brazii sunt lăsați în urmă, și se circulă printr-un platou cu un soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o zi mai întunecoasă, când soarele nu are putere. Chiar la intrarea în platou există o mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor, la circa 500 de metri mai departe, dar din păcate aceasta a ars cu mulți ani în urmă. Fac din nou o paranteză și pomenesc faptul
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
rândul și îmi pare rău că acea cabană nu a fost reconstruită, ar fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
spre cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri, eram cu verii mei Nichi și Doru. Poteca merge lin la început și după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc aminte că ne odihneam pe prispa cabanei, obosiți de traseul făcut până la acea oră, (era cam ora 14), și ne pregăteam să
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
sfârșitul anilor 1980, el se folosise de armata sa Mung Tai, acum însumând nu mai puțin de 40.000 de oameni înarmați cu puști mitralieră M16 și M60, pentru a proteja aproximativ 260.000 km2 de câmpuri cu opiu în Platoul Shan. Acum controla în mod efectiv 60% din rezervele ilicite de opiu ale lumii (McCoy 1991: 434). Khun Sa însuși, trăind și operând interstițial, bucurându-se în același timp de patronajul a succesive guverne birmane, a fost capabil să formeze
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și umple poarta. Măslină, treci la apărare! Jucăm ca englezii, cu pase lungi, centrări, bagi capu’, Batore, că te bat de te căpiez! Dintr-o atingere. Și să nu mai dați la oase, că intrăm în spital toți. Sus, pe platou, bate vântul. E și iarba ceva cam mare. Se vede Ploieștiul. Cei care sunt cu tine au fost rar acolo. La spital, la tribunal. Când le-a dat pământul, și era să se taie, să se omoare cu neamurile. Fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de ajuns satul, strada. Tu înveți, o să ajungi cândva dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ministru, ci făcăleț, atunci mai mult ca sigur că numărul de candidați s-ar fi redus la jumătate. Așa, Comunicare sună extraordinar de ofertant. Să faci pregătire aici, în bucătărie, unde duhnește a gaze și unde, pe frigider, stă un platou cu sandvișuri cu șuncă și ardei feliat extrem de atent. Cu toate semințele alea extrase cu grijă din găoacea ardeiului. Curățat. Pus acolo de soția lui R.T. care are, ca de obicei, grijă ca lui să nu-i lipsească nimic atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
teme ca o reacție a sa să fie imortalizată. Nu neagă că a făcut așa ceva, dar de ce să se știe de ea, ca să îl aibă alții la mână. E o sursă de putere povestea, informația. Odată, la facultate, făceam primul platou TV. Adică stăteam pe un scaun cu o cameră TV în față și vorbeam acolo, ne prezentam cine suntem, de unde venim și ce mare sculă dorim să ajungem. Mari scule. Nu trebuia să facem nici un gest deplasat. Nu trebuia decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nepătat.“ „Auzi, mă, Mișule - zice un invitat, care, după felul tărăgănat în care i se adresează, pare să aibă un ascendent profesional asupra insului -, când dracu’ era să fii tu director, că mai mult decât un ducător de reflectoare pe platou n-ai fost niciodată?!“ „N-am zis că era să fiu numit - răspunde plin de țâfnă îngerul -, ci că puteam. Oricine își dă seama de diferență. Refuzul a fost punctul meu de vedere la toată mizeria de atunci. Un refuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mai ales că moțăia, și stăruința mea nu avea cum să-l deranjeze. Nu mai aveam nici un dubiu, era chiar actorul acela faimos din filmele cu cowboy, despre care se știa că murise, cu același succes cu care trăise, pe platoul de filmare. Nu cred în reîncarnări, însă în ceea ce-mi văd ochii cred. M-am interesat cu ce se ocupa omul meu și mi s-a spus că scotea un ban în port, cu descărcatul mărfurilor și cu micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se îndrăgostește de un vagabond, iar nefericitul e împușcat, fără să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să mă intrige fața lui. Noaptea am avut coșmaruri, în sensul că mă întâlneam cu mai multe sosii, iar dimineața m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]