5,084 matches
-
ore de nesomn ei au fost tot timpul în două săli de seminar, cu excepția timpului pentru toaletă. Li s-a dat posibilitatea să citească sau să studieze, dar nu să converseze, și li s-a spus că atunci când se vor plictisi li se vor aduce niște jocuri, după miezul nopții, dar experimentatorul "a uitat să le aducă". După miezul nopții subiecților li s-a făcut foame și au cerut de mâncare. Li s-a promis un dejun cald la ora 5
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
avem de făcut. Bine? - Bine. Cât dură discuția aceasta Dan Lyttle nu făcuse nici o mișcare. Acum, însă, spuse: - Înainte să-ți pregătesc micul dejun, cred că ar fi mai bine să mă asigur că tânărul tău prieten n-o să mă plictisească în timp ce mănânci tu. Spunând acestea, se-ndreptă spre peretele de lângă ușa de la ieșire și dădu la o parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și el. Mișcarea conținea ceva lasciv și gratuit, un soi de perversitate inocentă pe care doar eu o înțelegeam, dându-i valoarea pe care o merita. Se plictiseau îngrozitor, nu exista nici un bărbat care să le privească, soții sau amanții lor lipseau, ocupați cu cine știe ce alte amante ori soții sau doar uitați acasă ori la serviciu, iar carnea ardea, obosită și nerăbdătoare să fie dorită după o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-și facă pe trei milioane meseria cu „seriozitate și competență“? Abia așteptam să scot din Facultate niște derbedei culturali, o mână de pramatii nervoase și nesigure, care să bage spaima în elevi. Nici ei, studenții, nu pierdeau vremea. Se plictiseau teribil, feroce, cu-o energie care pâlpâia în priviri și le făcea maxilarele să se deschidă și să se închidă ritmic, în căscaturi largi și sănătoase. Îi invidiam. Pentru ei literatura era o sumă de-afișe cu mutre luate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buletinul, îl primești înapoi când ieși. Poliție zdravănă, nu glumă.“ Am tăcut amândoi, nu pentru că ne-ar fi speriat poliția președintelui, ci pentru că trebuia să mai și mâncăm. Dacă vezi o expoziție pe stomacul gol, riști să faci urticarie; de plictisit, te plictisești oricum, ca la operă. La un moment dat, am avut impresia că-l zăresc pe Mihnea trecând prin ușile batante, atras de mirosul de ciocolată și zahăr ars. Doar în telenovele și-n soap-urile americane identitățile se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primești înapoi când ieși. Poliție zdravănă, nu glumă.“ Am tăcut amândoi, nu pentru că ne-ar fi speriat poliția președintelui, ci pentru că trebuia să mai și mâncăm. Dacă vezi o expoziție pe stomacul gol, riști să faci urticarie; de plictisit, te plictisești oricum, ca la operă. La un moment dat, am avut impresia că-l zăresc pe Mihnea trecând prin ușile batante, atras de mirosul de ciocolată și zahăr ars. Doar în telenovele și-n soap-urile americane identitățile se schimbă ca batistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un elefant pe el, tot nu ceda. Paturile astea noi nu se mai făceau cu somieră, nici cu droturi. Nu riscai să le găsești dimineața deșălate sau să-ți sară un arc sub fund; lipsea până și cadrul. Când te plictiseai de ele, nu umblai la saltea, să-i schimbi arcurile sau s-o înfunzi cu lână; mergeai la magazin și schimbai patul cu totul. Priveai altfel lumea din ele: parcă te îmbarcai pe-un transatlantic. „Vrem să prindem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu? Cine putea ști adevărul? Cu poezia, mergea și mai greu. Când le vorbeai de Arghezi, studenții te întrebau dacă ăsta-i ăla cu Patrocle și Lizuca (le ziceai că nu, doar cu Baruțu și Mitzura; ăla era Sadoveanu). Bacovia plictisea (prea multe cadavre). De Fundoianu, nu te-apropiai (începeau râsetele doar când îi pronunțai numele). Ion Barbu nu se putea citi (aici aveau dreptate studenții). Pillat se transforma, invariabil, în Pilaf (cu unul sau doi de l; nu conta). Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Viața noastră căpătase repede o culoare tonică, verde-lichior, gen Windows ’95. Mergeam la Operă și la biliard, beam cafeaua în același loc (l-am mai pomenit, se cheamă Caffé Latte), ne plimbam numai prin parcurile mari (Herăstrău, Carol, Tineretului), ne plictiseam blând seara - la meciuri (varianta ei) sau la prezentările de modă de pe Fashion TV (varianta mea), țineam periuțele de dinți în același pahar. Unii ar găsi în rutina fiecărei zile ceva șifonat și insuportabil; mie mi se părea calmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să radă vopseaua cu un cuțit sau un briceag și-altcineva (sau poate același artist) lăsase pe bârnele de lemn un mesaj ferm și concis: PULA Semnul de punctuație lipsea, sculptorul se plictisise sau poate intrase în criză de timp, echipele se succedau în ritm rapid pe teren (ieșeai la zece minute sau la două goluri), te mai chemau și alții, când era nevoie de-un portar sau de-un atacant în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asta pentru că fie bunicii n-au existat, fie noi eram prea mici ca să ne-aducem aminte de ei, fie niște binevoitori le-au inventat povestea, presărând-o cu binecunoscutele fracuri, jobene și patefoane. Așa ceva vezi doar în filme, și te plictisești repede. Bunicu’ Vitalian a existat cu-adevărat, îl știe un sat întreg, la poalele Leaotei. Satul se cheamă Moroieni, m-ar bucura să-l introduc și să-l scot afară pe ușă rotund, ca Rebreanu în Ion, dar e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gâlma (nimeni nu întreba la ce îi putea folosi. Mai ieșise și vorba ca banda pungașilor eleganți nu fusese de fapt prinsă și că bandiții aparțineau când familiei Robe, când Leordeanu (în funcție de cine povestea). Adevărul trebuia să iasă la suprafață. Plictisiți să tot aștepte, sătenii s-au gândit să-i dea o mână de ajutor: au scos furcile și topoarele din șoproane. Așa a început iar bătaia între cele două clanuri. De atunci, lucrurile nu s-au mai potolit. Lună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-au concentrat pe Mihnea, înconjurându-l cu atenție. Acum, să ne punem și-n locul lor: nici eu n-aș mai fi vrut să stau de vorbă. L-au pisat și l-au călcat în picioare, până s-au plictisit. A doua zi, Mihnea se odihnea la Urgență, cu nasul fracturat și-un aparat de sârme pe dinții rămași; eu îi duceam iaurt și suc de morcovi. A venit și Miliția, i-a luat niște declarații, după care povestea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
departe?“ „Nu scotocim ca boii. Luăm la puricat doar anumite sectoare, pe etaj; le știu eu. Și, pentru curiozitatea ta, nu, nu mi-au trecut numele. Fondul de Carte Robe încă nu există.“ „Hai, bagă mare, că deja m-am plictisit.“, mi-a tăiat-o Mihnea, după care l-a luminat pe Filimon: „Urât mai e ăsta... Seamănă cu-o pasăre împăiată.“ „Toți scriitorii arată la fel, când îi bați într-un cui.“ Am lăsat teancurile de hârtii la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sac putrezit apărea la Mogoșoaia sau pe Lacul I.O.R. M-am întors după Mihnea, nu îl mai simțeam lipit de mine. Plecase tiptil, fără să spună o vorbă. Nu-mi făcea prima oară figura asta; dimpotrivă. Când se plictisea sau trebuia să ajungă în altă parte, oriunde, dispărea pur și simplu de lângă tine, o ștergea englezește, stil Cezar la meciurile de fotbal. Se deplasau amândoi mecanic, sincopat, dacă reușeai să le prinzi mișcarea cu coada ochiului, ți-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
N-are.“, i-am confirmat. Scriitorul nu mișca un deget. „Ucrainenii lui Andrei. În frunte cu Bumbaru, Spumă și Ciocăzanu. A venit și echipa care lucrează pe Rădăuți: Vilaia, Giugula și Frigescu. Nici noi nu suntem proști: cât și-a plictisit scriitorașul nostru audiența la Neptun, am umblat puțin la geografie. Mai nou, Prutul se varsă-n Marea Neagră, pe la Vama-Veche. Dar pun pariu că amicul nostru habar n-avea de-asta?“ Toată lumea știa de echipa lui Vilaia, nici poliția nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de răspunsul categoric dat de Litvinov la cererea din 1937 a lui Victor Antonescu, succesorul lui Titulescu, prin care se solicita recunoașterea de către Uniunea Sovietică a unirii Basarabiei cu România: „Nu vă vom recunoaște Basarabia niciodată, dar nu vă vom plictisi cu ea. Dacă însă veți face vreodată politica germană, v-o luăm imediat” 108. O altă dovadă în acest sens este reprezentată de declarația lui Litvinov făcută lui Titulescu la Talloires tot în anul 1937: „Vrem ca potențialul pe care
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
aminti foarte multe lucruri, având posiblitatea de a discuta cu cei din mașină fără a mai fi atenți la drum, condusul la acea viteză mică fiind un reflex. La fel se întâmplă și cu citirea lentă, mintea începe să se plictisească, să viseze, să uite ce a citit și să revină la textul pe care l-a citit, dar nu l-a înțeles. Iar aceste probeleme apar din cauza neconcordanței dintre gândire și viteza redusă cu care citim. Studiile arată că prin
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2913]
-
de răspunsul categoric dat de Litvinov la cererea din 1937 a lui Victor Antonescu, succesorul lui Titulescu, prin care se solicita recunoașterea de către Uniunea Sovietică a unirii Basarabiei cu România: „Nu vă vom recunoaște Basarabia niciodată, dar nu vă vom plictisi cu ea. Dacă însă veți face vreodată politica germană, v-o luăm imediat” 108. O altă dovadă în acest sens este reprezentată de declarația lui Litvinov făcută lui Titulescu la Talloires tot în anul 1937: „Vrem ca potențialul pe care
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
și încă mai sunt, foarte multe cazuri în care unii se împrumuta ca să-și cumpere heroină sau chiar, din nefericire, fură! Alegerea cea mai bună este sportul, nu drogul! Unii tineri când văd că nu au ce face, si se plictisesc, se gândesc să încerce unele lucruri,negândindu-se la consecințe. Trebuie să avem grijă și la prietenii pe care ni i alegem. Chiar așa-zișii "cei mai buni prieteni" ne pot provoca să intrăm în această lume a iadului. Luând
Lumea drogurilor, o lume fără culoare. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Lupu Ramona Iuliana, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1972]
-
-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-ai ce căuta aici, îl luă la rost Varia, din prag, pe Kolea. Du-te la tata. Vă plictisește, prințe? — Deloc, dimpotrivă. — Așa, surioară, ia-te de mine! Uite, tocmai asta-i urât la ea. De fapt, m-am gândit că negreșit tata o să plece cu Rogojin. Sunt sigur că acum îi pare rău. Cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pur și simplu delirează; sunt sigură de asta văzându-i ochii; nu-l putem lăsa așa. Lev Nikolaevici, n-ar putea rămâne la tine peste noapte, ca să nu mai trebuiască să fie dus azi la Petersburg? Cher prince*, te plictisești? i se adresă ea deodată, cine știe de ce, prințului Ș. Vino încoace, Adelaida, aranjează-ți părul, draga mea. Îi netezi părul, deși nu era nevoie, și o sărută; numai de asta o chemase. — V-am crezut capabilă de evoluție... începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
observă generalul Ivan Feodorovici și, punându-și mâinile la spate, cu cel mai plictisit aer din lume, se retrase spre ieșirea de pe terasă, unde căscă înciudat. — Gata, ajungă-ți, domnule! îi declară deodată Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. M-ați plictisit de tot... — E târziu, spuse deodată Ippolit, ridicându-se îngrijorat și aproape speriat, privind zăpăcit în jur. V-am reținut prea mult; am vrut să vă spun... mi-am zis că gata... pentru ultima oară... a fost o fantezie... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai bună dispoziție, priveau neîncetat spre Aglaia și spre prinț, care mergeau înaintea lor. Prințul Ș. tot încerca să discute cu Lizaveta Prokofievna despre lucruri fără nici o legătură cu întâmplările recente, poate ca s-o distreze, însă ajunse s-o plictisească teribil. Ea părea cu gândurile învălmășite de tot, răspundea aiurea și uneori nu-i răspundea deloc. Însă șaradele Aglaiei încă nu se sfârșiseră în seara aceea. De ultima dintre ele avu parte prințul. Când se îndepărtară cu vreo sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al cascadei, spre norii albi, spre vechiul castel în ruine. O, ce mult ar fi vrut să ajungă acum acolo și să se gândească la un singur lucru, - o! toată viața la un singur lucru -, de care nu s-ar plictisi nici o mie de ani! Și, fie, aici n-au decât să-l uite cu totul! O, asta chiar ar fi trebuit, chiar ar fi fost mai bine să nu-l fi cunoscut nimeni, să nu fi fost decât o vedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]