4,448 matches
-
la paragraf, margine sau pagină (Paragraph, Margin, Page) pentru poziția verticală (Vertical). Aceste controale sunt acoperite de tragerea figurii pe document, dar sunt importante atunci când anumite figuri se poziționează în aceleași poziții pe pagini diferite și când este dificilă o poziționare exactă prin dragare. Grupul de boxe de control care există pe fișă au influență asupra modului în care este legată imaginea de textul documentului. Pentru început trebuie înțeles că fiecare obiect de desen inserat în document este ancorat de un
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
de desen. Dacă se dorește ca imaginea să fie inserată în text la punctul de inserție atunci se va demarca boxa de control Float over text (vezi dialogul Format Picture, fișa Position). Prin marcarea acestui control se poate efectua o poziționare mai bună a imaginii inserate. 8.3. Editarea unei imagini Modificarea atributelor imaginii se poate efectua prin selectarea imaginii prin click pe imagine; comanda Picture din meniul Format sau Format Picture din meniul contextual. Unele opțiuni sunt însă inhibate (fiind
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
devine, în aceste condiții, o proprietate relațională mai degrabă decât una absolută și relevanța unei tehnologii anume pentru narațiune poate fi supusă schimbării în funcție de felul în care umanitatea alege noi utilizări . Un exemplu în acest sens este utilizarea sistemului de poziționare globală/GPS în proiectul North West inițiat de Jeff Knowlton, Naomi Spellman și Jeremy Hight care oferă utilizatorilor aflați în mișcare prin Los Angeles și echipați cu un laptop prevăzut cu GPS, posibilitatea de a introduce coordonatele unei locații și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
poate oferi nici un răspuns la întrebarea de ce Uniunea Sovietică nu a anticipat reacția. POLITICA GUVERNAMENTALĂ Asumpții Pentru modelul politicii guvernamentale, deciziile sînt rezultatul interacțiunii strategice intraguvernamentale. Acțiunea guvernamentală este privită ca o împletire de decizii relativ independente. Analiza începe cu poziționarea principalilor decidenți. Din această poziție, cu importanța și rolul respectiv, analiștii pot deduce percepțiile și preferințele necesare, pentru a face predicții credibile. Analiza se concentrează asupra interacțiunii dintre actorii raționali; este o abordare interacționistă sau strategică. Decizia este concepută prin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și se salvează tabelul cu un nume personalizat. Cheia primară se definește explicit de utilizator, în timp ce cheia externă se definește implicit, odată cu definirea relațiilor dintre tabele. Dacă o cheie primară este formată dintr-un singur atribut, aceasta se declară prin poziționarea mouse-ului pe respectivul atribut, acțiune urmată de activarea butonului de comandă Primary Key (figura 4.18). În cele ce urmează prezentăm pe larg abordarea structurii informaționale a unui tabel care definește un obiect descris de baza de date. Numele atributului
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
pe suprafața raportului sunt adăugate câmpuri din caseta Field List. Etichetele sunt utile pentru a adăuga text explicativ pentru celelalte controale. Titlurile rapoartelor, numele coloanelor sau textele explicative aferente casetelor de text sunt adăugate prin intermediul etichetelor. În mod implicit, la poziționarea unei casete de text pe formular, aceasta va fi însoțită de o etichetă (care poate fi ștearsă în cazul în care nu este necesară). Pentru exemplificare, presupunem că în raportul Lista Angajați se dorește afișarea pentru fiecare salariat a vechimii
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
de etichetă în Text Box Label secțiunea Report Footer. După cum se poate observa în figura 4.167, expresia de calcul a vechimii medii la nivel de departament este aceeași cu cea pentru vechimea la nivel de firmă (diferența constă în poziționarea casetei de text în secțiuni diferite). Un caz particular îl reprezintă adăugarea pe raport a câmpurilor pentru care se dorește incrementarea automată (de tip Număr Curent). Astfel, dacă se dorește numerotarea salariaților din raportul Listă Angajați (figura 4.169), se
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
definește prin: * caracter explicativ (vizează prezentarea cauzelor care stau la baza unor condiții particulare, politice, economice și sociale); * caracter evaluativ (se referă la stabilirea standardelor de evaluare a condițiilor politice, economice și sociale); * caracter orientativ (crearea unei identități pentru o poziționare în spațiul politic); * caracter pragmatic (orientează modul de acțiune și de gândire al receptorilor)62. Descrierea limbajului politic se face de cele mai multe ori în cheie peiorativă, în strânsă legătură cu termeni precum manipulare și mistificare. Politica recurge la limbaj pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a postmodernismului, despre o teorie unitară sau despre un set clar și precis delimitat de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
istoria încorporând deja acele elemente din postmodernism pe care le-a considerat de folos; cei pentru care postmodernismul a triumfat asupra istoriei, "anihilând-o"; și, poate cel mai consistent grup, alcătuit din istoricii care încă balansează între aceste două mari poziționări teoretice enunțate anterior. Deși "la urma urmelor, postmodernismul nu este primul care a descoperit incontestabila absență a trecutului"12, acest trecut, precum și istoria în sine sunt receptate foarte diferit ("marea narațiune teleologico-marxistă", "experiențele formatoare ale subiectului psihoanalitic" etc.) și foarte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă, în general, oponenții postmodernității rămân ferm pe poziție în a contesta existența a noi reguli, situații și caracteristici care ar impune schimbarea viziunii de ansamblu asupra societății și teoriei care o explică, de multe ori modificările de opinie în ceea ce privește poziționarea postmodernismului intervin chiar în lucrările susținătorilor noului curent de gândire. Acest lucru este îndeobște explicat prin faptul că scriitorii și teoreticienii cunoscuți drept postmoderni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferite ale acestui din urmă termen în mediile filosofice, precum critica derridariană a metafizicii prezenței, investigația foucauldiană în legătură cu relaționările dintre discurs cunoaștere putere, teoretizarea "gândirii slabe" realizată de Vattimo sau deconstruirea metanarațiunilor legitimatoare întreprinsă de Lyotard (de remarcat că aceste poziționări teoretice enumerate constituie, în altă perspectivă, o parte a nucleului postmodernismului filosofic!). Identificând în polemica Habermas Lyotard "sâmburele" confuziei dintre cele două concepte, autoarea accentuează necesitatea distincției lor, bineînțeles în sensul oferit mai înainte, în special pentru a apăra critica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aici există o opoziție subiacentă între teoreticienii care consideră că postmodernismul reprezintă o ruptură de modernism și aceia care văd aici o relație de continuitate sau una de coexistență. Mai mult decât atât, există critici care deși au avut o poziționare clară într-un anumit moment, în lucrări ulterioare și-au schimbat-o radical sau au nuanțat-o, astfel încât delimitările foarte precise sunt dificil de realizat și au o aură de contextualizare și chiar de contingență. Foarte multe dificultăți rezidă chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă concept de către Fontanier, pentru care metonimia asigură "indicarea unui obiect prin numele altui obiect, complet diferit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de multe ori slabe argumentări teoretice și analize confuze ale fenomenului, virtuțile poziționării lor țin de evitarea pretențiilor exagerate care rezultă din proclamarea discontinuității dintre modernism și postmodernism, precum și de concentrarea pe un discurs mai pozitiv, care urmărește importanța și avantajele continuității dintre cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
163. La o concluzie similară pare a ajunge și Mircea Cărtărescu, care, studiind "taberele" comentatorilor care văd în postmodernism mai curând continuitate și pe cele care susțin varianta rupturii de modernism, observă intruziunea termenului opus în fiecare dintre cele două poziționări. Chiar dacă criticii postulează continuitatea sau recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp și ruptura. De cealaltă parte, cei care văd în postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
forță constrângătoare de ordinul esenței. Procesul comportă o slăbire a realității, astfel că totul este dat ca mesaj, ca narațiune, ca poveste"171. Interpretările oferite de o serie de gânditori prefixului "post-" ne-au adus multe indicii în ceea ce privește posibilitățile de poziționare în interiorul acestei certe dintre moderni și postmoderni (după cum consideră unii critici, o "reeditare" în alți termeni a celebrei certe dintre antici și moderni). Aceste trimiteri vor fi aprofundate printr-un număr de teorii care s-au dezvoltat în jurul acestei relații
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de interpretare. Dacă uneori a acceptat teza depășirii și contestării discursului modernist (în acest sens întrebându-se dacă "postmodernismul este doar o tendință artistică sau, de asemenea, un fenomen social, poate chiar o mutație în umanismul occidental?"183), în alte poziționări a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului. În acest sens, Steven Connor 184 observă sinuozitatea gândirii hassaniene, care merge de la negarea rupturii totale dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Russell, doresc să păstreze ceva din robustul simț al nivelurilor: discursul, metadiscursul și toți descendenții lor explicativ-teoretici trebuie să fie diferențiați de fenomenele reale, istorice sau sociale. Îmbinarea dintre discursul postmodernismului și cel al postmodernității cred însă că le face poziționarea mai dificilă, din moment ce discursul postmodern se referă și la o serie de date sociale, politice, tehnologice ce pot fi, într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imagine prin disociere, importantă prin dorința ei de clarificare teoretică, dar, bineînțeles, viciată de opțiunile metodologice ale fiecărui interpret în parte (în ceea ce privește discutarea postmodernismului în raport cu avangarda, s-au observat și influențele spațiului cultural din care provin autorii asupra propriilor lor poziționări teoretice). Caracterul hibrid al postmodernismului permite o largă asociere cu alte concepte, diferențele și stabilirea unor trăsături strict caracteristice lui fiind încă o misiune profund problematică, ce confirmă într-un fel caracterizarea succintă pe care Hans Bertens a oferit-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat, complet și închis într-o structură unică, ci, dimpotrivă, el invită la rescrieri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un anumit scop, într-o situație bine determinată. Această diferență, consideră Maingueneau, a dat naștere multor ambiguități, tocmai prin trecerea neanunțată de la un prim sens al utilizării la sensuri derivate. Astfel, utilizând termenul de discurs ne putem referi la o poziționare în interiorul unui câmp discursiv, la un anumit tip de discurs, la o anumită funcționare a limbajului etc. A treia serie de opoziții este desemnată de cuplul discurs text, astfel încât discursul este conceput drept includerea unui text în contextul său, context
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]