5,068 matches
-
imaginar. Această componentă pragmatică a fost în mod explicit enunțată de către Bacon, care prin sintagma Science is power reconsideră în mod radical relația știință - rezultate ale acesteia. De fapt, întreaga operă baconiană poate fi considerată în sine o dezvoltarea a pragmaticii științei pentru că ceea ce urmărește filosoful englez este obținerea de rezultate palpabile, și susține acest lucru în mod evident în Novum Organum ori Nova Atlantis. Dar nu este singurul care își dezvoltă teoria din punct de vedere pragmatic. Descartes dorește o
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o dezvoltarea a pragmaticii științei pentru că ceea ce urmărește filosoful englez este obținerea de rezultate palpabile, și susține acest lucru în mod evident în Novum Organum ori Nova Atlantis. Dar nu este singurul care își dezvoltă teoria din punct de vedere pragmatic. Descartes dorește o cunoaștere "clară și distinctă" a realității astfel încât să poată urmări adevărul în simplitatea sa, efect pozitiv din punct de vedere practic al cunoașterii. Dar dacă pragmatismul cartezian poate fi urmărit doar în mod implicit, deoarece acesta urmărea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
efect pozitiv din punct de vedere practic al cunoașterii. Dar dacă pragmatismul cartezian poate fi urmărit doar în mod implicit, deoarece acesta urmărea doar o cunoaștere mai bună, în cazul științelor practice el este explicit. Lucrările lui Galilei urmăresc partea pragmatică a științei și la fel și cele ale lui Newton. Dincolo de aceste principii imaginarul modern s-a dezvoltat într-un mod specific. S-a realizat o trecere la o uniformizare a științei la o diversificare a acesteia. Știința modernă s-
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ea își capătă statutul obiectual, este identificată cercetarea cauzelor din lucruri. Aristotel 7 atunci când vorbește despre oamenii de știință el precizează că aceștia cunosc cauza din lucruri și rostul lor. Modernitatea dezvoltă, dincolo de aspectul identificării cauzelor lucrurilor și o latură pragmatică. Aceasta este cel mai bine sintetizată de către expresia specifică filosofiei baconiene: science is power pe care filosoful englez o enunță la începutul lui Novum Organum prin aforismul scientia et potentia humanus in idem coincidunt 8. Prin această expresie pragmatismul poate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în predicție (loc ce va exista). Spații aparținând unui imaginar social apar în toate culturile lumii prin descrierea paradisului, dar utopiile sunt specifice literaturii Europei de vest. Motivul apariției acestei literaturi este datorat faptului că literatura occidentală este o literatură pragmatică. Omul nu-și poate trăi propriul imaginar la nivelul minții sale, ci trebuie să-l împlinească. Astfel, el creează o carte prin care primul pas spre împlinire s-a realizat. Ulterior, construcția mentală prin predicția autorealizatoare se poate împlini în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
metodele ce urmează a fi dezvoltate și drumul ce trebuie parcurs. Acestea pot fi sintetizate în următoarele principii: trebuie să existe o legătură strânsă între imaginea asupra lumii și imediat, trebuie să existe o raționalitate a discursului și dezvoltarea unei pragmatici a științei. Pe baza acestor principii modernitatea dezvoltă un imaginar științific rațional prin analiza în detaliu a i-mediatului: În ultimele trei secole de dezvoltarea a științelor moderne ale naturii - de la cca. 1600 până în urmă cu o generație - au fost
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Paola, "Le probleme de la magie naturelle e la Renaissance", în Magia Astrologia e Religione nel Rinascimento, Academia Polacca delle Scienze, Varșovia, 1974. Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993. Abstract This present book represents the "pragmatic" structure of a new episteme based on changing perspectives regarding imagination. Starting from denying the current theories on the imagination, I considered that the development of the cognitive nature must be re-evaluated through the way image of the world is
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Occam "expunere asupra cărții a VIII a Fizicii", apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere - Gândirea Evului Mediu, Editura Minerva, București 1984, pp.197-270 ridică problema cunoașterii experimentale și a eficienței acestei cunoașteri. Totuși, această cunoaștere nu este în totalitate pragmatică, scopul rămânând în domeniul cunoașterii și nu a rezultatelor. Ideea de eficiență în cunoașterea naturii a fost identificată și de Amos Funkenstein în Teologie și imaginație științifică, Editura Humanitas, București, 1998, pp. 120-137. 10 Francis Bacon, "Aforisme și sfaturi despre
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pur teoretic, intelectual. El a fost asumat de mai multe discipline teoretice, în primul rând de către sociologie, sub diversele sale înfățișări, de științele politice și, în cele din urmă, de istoriografie. Pe de altă parte, se poate regăsi o intenție pragmatică și militantă. Aceasta era interesată a discuta asupra legitimării (sau a deligitimării) anumitor categorii sociale și politice, dar și de reconstrucția unui limbaj al ierarhiei și al autorității în interiorul noii societăți postcomuniste". 2 Ibidem, p. 79. 3 Ibidem, p. 77
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale, preconizînd nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Rîndurile noastre își dau ca unică țintă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nostru. E vorba că, sistemele trec, popoarele rămîn. Iată contrariul, căci, ca la noi la nimenea. La noi poporul trece și sistemul patriotismului de industrie rămîne". Poetul, în demersurile sale de mare limpezime și exactitate, are și o viziune profund pragmatică în rezolvarea unor chestiuni concrete de administrație, unde vede obligatorie domnia competenței, a meritocrației în numirea pe posturi de mare responsabilitate publică - precum la căile ferate, unde, cum se relatează, în De un timp încoace... ("Timpul", 28 iunie 1881), că
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei" (E.S.). Dacă la Dante și Eminescu iubirea mișcă sori și stele, pentru Alecsandri totul este mult mai terestru și pragmatic, mai natural, condus de realismul sănătos al vieții. A scrie, pentru Alecsandri, ne spune punctual eseistul, înseamnă: "1) a intimiza, a stăpîni și a ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului" (E.S.). Lui Alecsandri i
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
surogat (Editura Tracus Arte, 2011). Cartea lui Max Weber (1864-l920) - unul dintre întemeietorii sociologiei moderne, Omul de știință și Omul politic este un bun temei aplicativ pentru lărgirea problematicii politice nu doar în cîmp filosofic ci și pe tărîmul realității pragmatice. Volumul a apărut la Editura Humanitas în 2011, în traducerea Idei Alexandrescu, cuprinde două conferințe susținute, prima: Știința - profesie și vocație, în iarna anului 1918 studenților de la Universitatea din München, a doua: Politica - profesie și vocație, în iarna anului revoluționar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Feit, 1973]. După Linz, regimul birocratic-militar, care se întâlnește frecvent în istoria secolului XX, este caracterizat de o coaliție dominată de oficiali și birocrați. Există de asemenea, alte grupuri, dar, independent de motivațiile ideologice, deciziile politice sunt de obicei, determinate pragmatic. Nu există partide de masă cu rol dominant. Totuși, este posibilă crearea unui partid unic, dorit de guvern, care tinde să reducă participarea populației, chiar și la manifestările manipulate. Sunt admise și mai multe partide, dar acestea nu inițiază alegeri
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
re?edin?a princiar? de la Carlton Terrace, pe o distan?? de doi kilometri de la nord la sud, el ordoneaz? Regent Street (1813-1830), p?str�nd inflexiunile drumurilor ini-?iale. Aici, el d? o remarcabil? lec?ie de urbanism voluntarist ?i pragmatic. Opozi?ia este total? �ntre aceast? crea?ie relativ?, conceptual apropiat? de gr?dina englezeasc?, ?i concep?ia drastic? a axelor regulatoare aplicat? pe continent, mai ales la Paris, cu strada Rivoli (�ncep�nd din 1803), de Percier ?i Fontaine
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
-lea, biserici � Saint-Germain-des-Pr�s, aba?iala de la Corbie (Somme), Șan Petronio de la Bologna (Italia) � �ncepute la sf�r?ițul Evului Mediu tot �n acest stil. �n Fran?a, �n aceast? epoc?, goticul este apreciat dintr-un punct de vedere tehnic, pragmatic, de oamenii de art? ?i politici, f?r? s? �ntruneasc? favoarea unui public, chiar restr�ns, de amatori cultiva?i. Neogoticul englez: de la pitoresc la critică social? �n Anglia, apropierea de gotic este mai �nt�i istoric? ?i arheologic?. Cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ntr-o manier? artizanal?. Dar, �n jurul lui 1900, mi?carea Arts and Crafts propune �n magazinele Liberty, la Londra, un mobilier simplu, func?ional ?i ieftin, fabricat la mă?în?. Revista �The Studio� (1893) este suportul acestei noi orient?ri pragmatice mai degrab? dec�ț ideologice. Tot �n vremea aceea, arhitectul Ch. A. Voysey (1857-1941), mai cu seam? �n casă să The Orchard (Hertfordshire, 1899), se �ndep?r-teaz? de medievalismul fondatorilor ?i deseneaz? forme simple ?i elegante, măi degrab? indigene, dar
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
it, Imperiul german, fondat �n 1871, dezvolt?, o dat? cu instaurarea statului, structurile tehnice ?i administrative �ns?rcinate s? ?în? sub control urbanizarea, cu ajutorul unor planuri regulatoare, �ntr-o ?ar? cu o puternic? cre?tere demografic? ?i industrial?. Aceste demersuri urbanistice � pragmatice, pentru rea-liz?rile haussmanniene ?i germane; progresiste, pentru Cerda � s�nt �n serviciul metropolei, expresie a unei mo-dernit??i dinamice ?i abundente. Alternativă culturalist? Dimpotriv?, unii refuz? metropola. Astfel, austriacul C. Sitte (1843-1903) care, �n L�Art de b�tir
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de diversitatea ?i rapiditatea fluxurilor celor mai diverse. De altfel, pentru M. Duchamp, interesat la acea epoc? de pozi?iile futuriste, arhetipul oră-?ului futurist este New York, care �este �n sine o oper? de art?� (1915). O alt? abordare, măi pragmatic?, a raportului mă?în?-arhitectur? apare �n lucr?rile construite de germanul P.�Behrens (1868-1940) �n timpul colabor?rîi sale cu societatea AEG din Berlin. Cl?direa fabricii de turbine (1909), mai ales, este caracteristic? pentru un limbaj arhi-tectural servind
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
să suim pantă, ce conduce spre sursă ei. Invenția artistică autentică și experiența receptării operei de artă comentează, la rândul său, Henri Bergson, presupun "să urcăm dincolo de acel punct de unde experiență devine umană"15, altfel spus, să depășim condiționările noastre pragmatice obișnuite, rămânând, cu toate acestea, oameni. Altundeva, filozoful francez detaliază: Să ne concertam prin urmare asupra a ceea ce avem, în același timp, cel mai detașat de exterior și cel mai puțin pătruns de intelectualitate. Să căutăm, în zonele cele mai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
virtuală, condiția existenței celei dintâi, fondul existenței noastre, i.e., conul universal memoriei, în care toate nivelele de existență coexista 22 - "veritabilă vale". Aici - mai corect ar fi să spunem, în acest interval de timp, reprezentările divizate, juxtapuse , ale percepției comune, pragmatice, a lumii ("alfabetul prismatic"23) se topesc (sunt "comprima[te]") într-un fel de nebuloasa primară ("aburii", asemeni "cămărilor de bura" din "Margini de seară"), eterogena, în care entitățile componente se întrepătrund, sfârșesc ("expia[za]") prin a-și regăsi unitatea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei clase sau unități speciale de învățământ; înscrierea într-o școală specială, frecventată alternativ cu o clasă obișnuită; înscrierea într-o școală specială, cu frecventarea alternativă a unei clase sau unități speciale dintr-o școală obișnuită. Dintr-o perspectivă oarecum pragmatică, este mai puțin important statutul de "integrat" al copilului cât mai ales identificarea unor elemente ale unei evoluții pozitive în cadrul unui proces de schimbare, atât cu privire la elev, cât și la instituția școlară (în sensul deschiderii, al adaptării acesteia la nevoile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
a unor conținuturi. Este important să reținem că, în locul unei metode de colaborare perfecte, este mai indicată o metodă care reflectă nevoile elevilor. Astfel, există un motiv de a crede că alegerea trebuie făcută pe baza unor criterii mai curând pragmatice decât idealiste. în calea unei colaborări de succes, atât între persoane, cât și între instituții, există numeroase bariere , deși acest mod de lucru prezintă multe avantaje. Friend și Cook (1992) identifică șapte caracteristici distinctive ale colaborării, fiecare dintre acestea antrenând
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
de servicii educaționale, în raport cu propriile posibilități intelectuale și aptitudinale. Acest tip de școală, în care materiile pot fi studiate în ritmuri și la niveluri diferite, răspunde diversității de interese și posibilităților individuale de lucru în cadrul activităților școlare, definind în mod pragmatic statutul de școală incluzivă, cu o ofertă educațională comprehensivă, flexibilă și compatibilă cu principiul asigurării unor șanse egale la educație pentru toți elevii. în strânsă legătură cu această poziție, se susține că formarea elevilor provenind din diferite medii sociale, cu
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
și desfășurarea lecțiilor, selecția și adaptarea conținuturilor, individualizarea procesului de învățare, metode și tehnici interactive, precum și schimburi de experiență între cadrele didactice sub forma unor lecții demonstrative sau activități în echipe de profesori). La prima vedere, acest model este foarte pragmatic și din acest motiv a fost acceptat și aplicat cu succes în practică, presupunând necesitatea unei anumite pregătiri atât a elevilor, cât și a cadrelor didactice și a mediului școlar. Este evident faptul că nu pot exista modele care să
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]