11,157 matches
-
și respectarea drepturilor omului din România 442. La deschiderea lucrărilor, în septembrie 1949, Warren Austin, reprezentantul SUA la ONU, a trecut în revistă schimbul de mesaje dintre București și Washington. Pe 22 septembrie, Adunarea Generală a hotărît să lase toată problematica respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în Bulgaria, Ungaria și România în seama Comitetului Politic ad-hoc, care avea să analizeze chestiunea și să întocmească un raport. Pe 22 octombrie 1949, după îndelungi și aprinse dezbateri între Benjamin Cohen, reprezentant
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
650. Nici unul din aceste proiecte nu permitea o implementare discreționară a sancțiunilor. Pe 5 martie 1951, o comisie specială de Afaceri Externe, condusă de Laurie C. Battle, din Alabama, și-a început audierile cu privire la ambele proiecte de lege și la problematica eficienței restricțiilor americne pentru export. După o trudă îndelungată și susținută, comisia avea să emită recomandări abia în iunie. Însă pînă atunci, congresmenii voiau să se întreprindă ceva și unul dintre ei era James P. Kem, care se număra printre
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
bine decît ar fi vrut Ceaușescu să recunoască și la capitolul afaceri interne, mult mai puțin decît ar fi fost de așteptat. La cîteva zile după plecarea lui Gorbaciov, Ceaușescu a trimis o delegație la Budapesta, pentru a discuta despre problematica naționalităților. Se pare că Gorbaciov a refuzat să fie mijlocitorul acestei dispute, dar a încurajat convorbirile bilaterale în vederea încetării conflictului. Cu toate acestea, declarațiile apărute în presă în urma discuțiilor arătau o ruptură serioasă între cele două părți. Atîta vreme cît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
arie de varii problematici; cu câteva focalizări însă, ce-l particularizează în suita cercetătorilor cu vocație. Astfel, Sfântul Andrei, Apostol al lui Iisus Hristos, la români (carte apărută în 1994) se constituie într-o utilă familiarizare a dreptcredincioșilor cu o problematică nouă pentru ei - ce este înfățișată prin evidențierea, cu multiple interpretări, a surselor istorice cunoscute; Dobrogea, vatră a creștinismului românesc (apărută, în colaborare cu profesorul Ion Bitoleanu, în anul 2001), ori Două milenii de viață creștină neîntreruptă în Dobrogea (2003
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Istoria bisericească universală. Aceste scrieri s-au constituit în factori de legătură neîncetată cu creștinismul apusean și explică aceste legături. Asemenea scrieri oferă elemente preliminarii pentru Istoria lingvisticii și filologiei române și reprezintă totodată elemente fundamentale de elucidare a problematicii culturii străvechi românești. În încheiere, precizăm că Pătimirea Sfinților Epictect și Astion face parte din patrimoniul străvechi al culturii noastre, din epoca etnogenezei românești. Pentru ca datele lucrării de față să-și justifice în chip direct izvorul și temeiurile, menționăm că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu ajutorul lui Belzebut, principele demonilor". Tot Scriptura mărturisește, după Serenus, că fiecare dintre noi are doi îngeri: unul bun și unul rău (cap. 15-17). Convorbirea a IX-a (36 de capitole) este susținută de Avva Isaac și are în centru problematica rugăciunii. Avva Isaac subliniază că desăvârșirea călugărească impune stăruința neîncetată în rugăciune. Ca să putem realiza o rugăciune curată, este necesar să eliminăm total orice gând la cele trupești și orice grijă legată de cele materiale. Acestea trebuie uitate cu desăvârșire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicești 12. 8; 22. 6). Există chiar o stare încă și mai înaintată pentru cei în care mișcarea firească a cărnii e omorâtă. Trupurile lor nu mai produc fluid seminal iar ei nu mai suferă de scurgerile nocturne atât de problematice pentru monahii din vechime (Convorbiri duhovnicești 12.7). Se spunea despre Avva Serenus că el atinsese această extraordinară stare. Castitatea devine, astfel, simbolul curăției inimii posibilă însă, nu în urma unei hotărâri ascetice, ci ca dovadă a lucrării harului lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dar al harului divin ce-l sprijină pe omul căzut și pe care Dumnezeu a sădit-o pentru a ajuta omenirea să se restabilească în urma păcatului originar. Lupta dintre trup și duh are loc pe fundalul minții. Cassian analizează problematica gândurilor pe tot parcursul scrierilor sale monahale, insistând asupra acestui aspect mai ales în Convorbirea duhovnicească I, cap.16-22. Aici, Avva Moise, îndemnându-i pe cei doi interlocutori ai săi, Cassian și Gherman, să mediteze permanent la Dumnezeu, este interpelat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
generale se încadrează și faimoasa dispută dintre Antici și Moderni "la querelle des Anciens et des Modernes" care, deși se subsumează unor repere spațiale și temporale concrete Franța, a doua jumătate a secolului al XVII-lea proiectează, în fapt, prin problematica abordată, eterna polemică dintre tradiție și inovație. In nuce, disputa a vizat, în primul rând, raportarea la Antichitate și repunerea în discuție a principiului imitației. "Cei vechi" susțineau ideea de model, luând drept etalon absolut scrierile greco-latinilor, pe când "cei moderni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Ludovic al XIV-lea e superior Antichității, mai puțin în ceea ce privește epopeea și elocința.53 S-ar putea afirma, astfel, că avantajul este de partea Modernilor. Este însă o victorie incertă, care nu va duce la calmarea definitivă a spiritelor. Problematica Disputei vizează, în fapt, o percepție diferită a timpului și a evoluției istorice. Fiecare dintre tabere își asumă dimensiunea cronologică, însă interpretată în maniere diferite. Astfel, pentru Moderni distanțarea temporală de Antichitate este percepută sub semnul progresului continuu, ceea ce presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a apăra imaginea lui William Temple protectorul lui Swift implicat în varianta britanică a Disputei dintre Antici și Moderni. Deși scrisă aparent sub auspiciile unei conjucturi particulare, satira autorului englez surprinde, într-o manieră inteligentă și savuroasă, liniile generale ale problematicii faimosului conflict. Redimensionarea polemicii într-un război concret între cărți poate fi percepută, la un prim nivel, ca o fugă de responsabilitatea asumării unui rol direct în disputa propriu-zisă, deoarece însuflețirea cărților permite jonglarea cu idei fără a implica persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un tradiționalism înghețat, dogmatic, ci cu unul viu, receptiv, de natură să reprezinte și o frână, și un îndemn critic înspre noi orizonturi și agregări."164 Această suplețe în gândire se observă încă din primele rânduri prin care se surprinde problematica abordării unui scriitor din perspectiva timpului. Pe de o parte, se accentuează ideea clasică potrivit căreia stabilitatea în timp a unei opere echivalează cu valoarea acesteia, trecerea anilor aducând totodată beneficiul unei obiectivări a receptării operei care poate fi privită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și depersonalizarea subiectului, după cum sugeram în deschiderea capitolului. Totodată, deși aceste coordonate au existat, revalorificând până la un punct trăsături clasice, nu au fost recunoscute ca atare, după cum a anticipat Hulme. În eseul O filosofie conservatoare, scris în 1912, autorul reia problematica celor două paradigme romantismul și clasicismul, de data aceasta extinzând aria de aplicare a celor două noțiuni și îmbogățind-o cu idei privind conceptul păcatului originar: "Încerc deci să argumentez că în spatele oricărei dihotomii, și ne putem referi la o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
într-adevăr concizia formei, dar într-o manieră ce a dus la o închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac o excepție, în acest sens. De aici discuția s-ar putea extinde la problematica spinoasă și complexă a raporturilor dintre aspirațiile teoretice ale unui scriitor și concretizările sale creative. Între cele două aspecte nu va exista, poate, niciodată echivalență, deoarece exprimarea unor principii implică adoptarea unei posturi didactice care se subsumează unor anumite rigori
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dezbrăcăm de orice sens politic și dacă-i atașăm doar semnificația unei acțiuni creștine binefăcătoare în rîndul poporului". Giuseppe Toniolo, cu cîtva timp înainte, reflectînd la aceeași chestiune, dăduse o definiție asemănătoare democrației creștine, în Rivista internazionale di Scienze Sociali. Problematica socială nu era politică, ci doar socială și religioasă, și trebuia împiedicată exarcerbarea tensiunilor în sînul catolicismului, iar unanimitas christiana păstrată, chiar dacă aceasta nu mai era decît un mit. Dacă Leon al XIII-lea îi privea cu simpatie pe creștin-democrați
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
socială și politică ca cea pe care o trăiți", îi întreba el pe oficialii Uniunii Internaționale a Tinerilor Creștin-Democrați, primiți în audiență la 31 ianuarie 1964. Ioan-Paul al II-lea, în momentul accederii sale la pontificat, era puțin familiarizat cu problematica creștin-democrată. Fără să-i pară ostilă, era străin de tradiția sa. El ține totuși un discurs, des repetat, conform căruia democrația creștină recunoaște drepturile omului, problema socială, democrația: În timpul celor o sută de ani care ne separă de Rerum novarum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
remarcabil "heleșteu" de alegători pentru democrația creștină, chiar dacă pluralismul politic al creștinilor a devenit o realitate și la practicanți, al căror procentaj de voturi pentru partidele creștin-democrate tinde să scadă. Această masă reducîndu-se, consecințele pe termen lung riscă să devină problematice pentru acestea. Ba, mai mult, scăderea numărului de mișcări supuse Bisericii le privează de militanții și de cadrele care au avut o mare contribuție în dezvoltarea acestora după război. Acest fenomen se observă mai ales în marile orașe ca Berlin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Nanterre, 1986, pp. 343-348. 6 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques à la Démocratie chrétienne, XIXe-XXe siècles, Paris, 1980, 247 p. Philippe CHENAUX, Une Europe Vaticane? Entre le Plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990, 363 p. 7 Este problematica propusă de către Colecția "Politiques et chrétiens", Paris, Beauchesne. Au apărut zece volume, consacrate unor personalități care nu sînt toate creștin-democrate: Edmond Michelet (de Jean CHARBONNEL, 1987), Konrad Adenauer (de Joseph ROVAN, 1987), Aldo Moro (de Giorgio CAMPANINI, 1988), Robert Schuman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la démocratie, op. cit., p. 105. 2 Timothy TACKETT, La Révolution, l'Église, la France, Paris, 1986, 492 p. 3 Les catholiques français et l'héritage de 1789. Actes du Colloque de l'Institut catholique de Paris, 9-11 mars 1989, Prezentarea problematicii colocviului este semnată de René Rémond, p.22. 4 Paul DROULERS, "L'épiscopat devant la question ouvrière en France sous la monarchie de Juillet", in Revue Historique, 1963, pp.335-362. Id., "Catholicisme et mouvement ouvrier en France au XIXe siècle
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Démocratie chrétienne XIXe-XXe siècles, Paris, M. Colin, 1980, 246 p., fără a uita de utilul studiu în colecția "Que sais-je?" aparținînd lui Pierre LETAMENDIA, La Démocratie chrétienne, Paris, 1977, reeditată în 1993, 127 p. O inițiere în temă, subliniind problematicile existente, este oferită de scrierile lui Emile POULAT, mai ales de "Pentru o mai bună înțelegere a democrației creștine" în Revue d'Histoire ecclésiastique, 1975, pp.5-38 și Église contre bourgeoisie, Tournai, Casterman, 1977, 290 p., și ale lui Roberto
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție nouă pentru probleme consacrate de acea tradiție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
existențială îi va fi străin. Pentru el, viața bună însemna o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci de ei, de gândurile lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbii în sine și cercetarea ei în raport cu alte entități, li se adaugă una menită să răspundă interesului multor intelectuali români: cercetarea modului în care se prezintă reflecția filozofică orientată asupra limbii române. Prin aceasta s-a adus o completare a problematicii din lucrările publicate anterior, Lingvistică și filozofie și Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare. PROBLEME INTRODUCTIVE Limbaj și limbă Cuvintele limbaj și limbă sînt uzuale în limba română literară actuală și se folosesc deseori cu accepțiuni comune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt lucrurile, numindu-le, făcîndu-le reprezentabile pentru om, și, apoi, faptul că limba este întotdeauna intersubiectivă, este comună mai multor persoane, deoarece este mijlocul de comunicare între ele. De fapt, cele două aspecte ale filozofiei limbii relevate de Coșeriu reflectă problematica legată de două dintre funcțiile de bază ale limbii, nominația și comunicarea, iar modul de a construi filozofia limbii este prin determinarea esenței limbii. Există însă și alte perspective de abordare filozofică a limbii, printre care aceea potrivit căreia sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gîndire, societate, spirit, cunoaștere etc.). Se analizează în acest mod poziția limbii în raport cu realitățile respective și se stabilește măsura în care aceste realități sînt determinate prin limbă sau în care ele determină limba. Tot de această latură exterioară ține și problematica, prezentă îndeosebi în lucrările lingviștilor din secolul al XIX-lea, legată de rolul limbii în istoria umanității. Cealaltă orientare posibilă pentru cercetarea filozofică a limbii are în vedere această entitate ca obiect propriu-zis de investigare, analizînd-o sub aspect structural și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]