5,338 matches
-
deoarece la persoanele întîi și a doua sînt preluate forme de la alte pronume (de obicei personale), care primesc această valoare numai prin context sau și prin compunerea cu un element specific. Din punctul de vedere al originii și al structurii pronumelui reflexiv, limbile germanice realizează mai multe tipuri, între care unul este reprezentat de germană, suedeză și norvegiană, ce recurg la formele pronumelui personal cu funcție de obiect, avînd doar la persoana a treia o formă specială (germ. sich, sued. sig, norv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
context sau și prin compunerea cu un element specific. Din punctul de vedere al originii și al structurii pronumelui reflexiv, limbile germanice realizează mai multe tipuri, între care unul este reprezentat de germană, suedeză și norvegiană, ce recurg la formele pronumelui personal cu funcție de obiect, avînd doar la persoana a treia o formă specială (germ. sich, sued. sig, norv. seg), încît, la persoanele întîi și a doua, există omonimie între pronumele personal și cel reflexiv (de exemplu, în suedeză, formele sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reprezentat de germană, suedeză și norvegiană, ce recurg la formele pronumelui personal cu funcție de obiect, avînd doar la persoana a treia o formă specială (germ. sich, sued. sig, norv. seg), încît, la persoanele întîi și a doua, există omonimie între pronumele personal și cel reflexiv (de exemplu, în suedeză, formele sînt la singular, mig, la persoana întîi, dig, la a doua, iar, la plural, oss, la persoana întîi, și er, la a doua, pentru ambele pronume). Limbile daneză și neerlandeză prezintă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a doua, există omonimie între pronumele personal și cel reflexiv (de exemplu, în suedeză, formele sînt la singular, mig, la persoana întîi, dig, la a doua, iar, la plural, oss, la persoana întîi, și er, la a doua, pentru ambele pronume). Limbile daneză și neerlandeză prezintă atît situații similare, cît și diferențiate, fiindcă pronumele reflexive pot realiza și compuse cu -selv, respectiv -zelf și, ca atare, în daneză se întîlnește mig(selv) "eu însumi" și sig(selv) "el însuși", iar, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
suedeză, formele sînt la singular, mig, la persoana întîi, dig, la a doua, iar, la plural, oss, la persoana întîi, și er, la a doua, pentru ambele pronume). Limbile daneză și neerlandeză prezintă atît situații similare, cît și diferențiate, fiindcă pronumele reflexive pot realiza și compuse cu -selv, respectiv -zelf și, ca atare, în daneză se întîlnește mig(selv) "eu însumi" și sig(selv) "el însuși", iar, în neerlandeză, me(zelf)/mij(zelf) "eu însumi", zich(zelf) "el însuși" etc. Pronumele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pronumele reflexive pot realiza și compuse cu -selv, respectiv -zelf și, ca atare, în daneză se întîlnește mig(selv) "eu însumi" și sig(selv) "el însuși", iar, în neerlandeză, me(zelf)/mij(zelf) "eu însumi", zich(zelf) "el însuși" etc. Pronumele reflexiv din engleză prezintă un tip aparte, mai întîi deoarece nu este omonim cu altele, fiind întotdeauna compus cu -self, iar, apoi, deoarece antrenează relații cu alte forme pronominale decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stilistice. Determinanții necalificativi (individualizatori) nu se pot plasa după substantiv, decît dacă norma admite aceasta pentru anumite situații (cum este cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea topicii se pot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea topicii se pot constata și în cazul limbilor germanice, chiar în limbi care, pre-cum germana, nu au făcut salturi importante spre redarea analitică a categoriilor gramaticale, încît topica este și în aceste limbi relativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
happen "a se întîmpla", knife "cuțit", to seem "a părea", skin "piele", sky "cer", to take "a lua" etc.). Tot din germanica nordică au pătruns în această perioadă în engleză (mai puțin în alte limbi germanice de vest) și unele pronume, adverbe, prepoziții și conjuncții. Aflată trei secole sub stăpînirea dinastiei daneze (1536-1814), zona de limbă norvegiană a cunoscut impunerea danezei ca limbă oficială și înlăturarea limbii literare norvegiene. În aceste condiții, norvegiana a suferit o puternică înfluență din partea limbii daneze
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazuale, la verb, unde pierderea terminațiilor cu valoare desinențială ar fi dus la o nivelare a opozițiilor paradigmatice, s-a produs refacerea acestor opoziții tot pe bază desinențială, deci, tot sintetic și nu s-a produs, decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect în marcă de persoană și de număr. Dar, chiar la substantiv, opțiunea pentru exprimarea analitică s-a realizat numai la categoria cazului, în vreme ce la gen și la număr au rămas în continuare mărci desinențiale și nu se constată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
majoritatea cuvintelor se termină astăzi în consoană, iar accentul a devenit fix, pe silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în scriere. Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice (italiană, spaniolă, portugheză, catalană). Caracterizată printr-un puternic adstrat germanic, franceza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
den bedste. Mai multe tipuri sînt realizate de limbile germanice dacă se are în vedere criteriul mărcilor verbale pentru persoană. În limba engleză, la prezent indicativ, toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular, ceea ce face ca prezența pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba engleză, la prezent indicativ, toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular, ceea ce face ca prezența pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde se păstrează cinci desinențe distinctive la prezent. O problemă deosebită în cazul tipologiei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca franceza, limba engleză realizează diminutivele printr-o determinare externă, de obicei cu ajutorul adjectivului little "mic", în vreme ce limbile germanice vestice continentale (germana și neerlandeza) au sufixe speciale de care uzează în mod frecvent. Asemănare cu franceza există și în folosirea pronumelui de persoana a doua (singular și plural) you [ju:] cu valoare reverențială, care nu poate realiza această valoare fără concursul indicilor contextuali. Există, prin urmare, numeroase situații care distanțează limba engleză de tipul reprezentat de celelalte limbi ale familiei germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clase morfologice, cum se întîmplă cu articolul în latină și atunci, în funcție de context, dacă limba scop are această clasă morfologică, textul rezultat din traducere va conține și substantive articulate. Există apoi limbi, precum engleza și neerlandeza, în care distincția dintre pronumele de politețe și cel personal propriu-zis nu este marcată formal (nici măcar prin forma verbală), încît traducerea în limbi în care asemenea distincție este pregnantă (italiana, româna, portugheza, spaniola, germa-na etc.) trebuie să opereze diferențierile necesare marcîndu-le în mod explicit. Dificultățile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi în legătură cu obiectele de posesie inalienabilă, precum părțile corpului sau hainele purtate de vorbitor. Astfel, în română, se spune îmi spăl mîinile și tot așa în spaniolă, me lavo las manos, fără a fi nevoie de precizarea mele, fiindcă prin pronumele în dativ îmi, respectiv me, s-a făcut referirea la cel care vorbește. În portugheză, lipsește și acest pronume, încît se spune lavo as maos "spăl mîinile", fiindcă se subînțelege că este vorba de ceva care face parte din corpul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îmi spăl mîinile și tot așa în spaniolă, me lavo las manos, fără a fi nevoie de precizarea mele, fiindcă prin pronumele în dativ îmi, respectiv me, s-a făcut referirea la cel care vorbește. În portugheză, lipsește și acest pronume, încît se spune lavo as maos "spăl mîinile", fiindcă se subînțelege că este vorba de ceva care face parte din corpul locutorului. Cu totul alta este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicarea expresă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alta este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicarea expresă a posesiei prin adjectivul posesiv my (în engleză, la fel ca în spaniolă și în franceză, adjectivul posesiv avînd formă deosebită de cea a pronumelui posesiv). Ca atare, indicarea relației dintre locutor (cel care vorbește) și propriul său corp se realizează diferit de la o limbă la alta, prin utilizarea unor componente contextuale diferențiate. De altfel, acest nivel textual are în vedere multe reguli care privesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]