37,224 matches
-
drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
când i se povestesc alte nenorociri. "Iubește Franța, poate să se bată pentru ea până la moarte. Dar nu Spania". Aluzie la expediția spaniolă a lui Malraux și la impulsul lui de a se solidariza cu toți cei în suferință. În proza lui Drieu bântuie motivul decadenței. El e torturat de răsturnarea valorilor, de lipsa de fermitate, de coborârea în tenebre. De aci pedalarea pe disperare. În romanul Gilles, un militar, rănit pe front se întoarce la Paris, e dezgustat de indiferența
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
erorile din aripa cealaltă, pe el îl irita înregimentarea cuminte a lui Malraux în lagărul stângii, colaborarea cu Rusia, pierderea diferenței (era firesc să extragă concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme de relatare similare prozei sovietice, se întrezărește, crede el, umbra lui Stalin. Pe Malraux, venit incognito la Paris, fiindcă trebuia să se ferească de nemți, îl regăsește obosit, resemnat. Era 8 mai 1941: la acea dată, consemnată în jurnal de Drieu, prietenul nu mai
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
În declarații însă s-a situat de partea lui Franco. L-a exasperat învârtirea în gol a cărturarilor, incapabili să concretizeze o aspirație, cantonați într-o retorică stearpă. La naziști a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
asemenea local. Oricum e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tînăr decît Zavaidoc și mai longeviv a fost Cristian Vasile (1908-1985) despre care, în povestirea Zaraza, Mircea Cărtărescu scrie că ar fi compus melodia ce dă titlul prozei. Zaraza din frumoasa ficțiune, ar fi fost o femeie reală, iubită de Cristian Vasile și inspirîndu-i acestuia piesa muzicală, un tango foarte cunoscut. Pe Zaraza ar fi chemat-o Zarada, adică Minunata, fiind ea o țigancă prostituată și artistă de
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a făcut și Dumitru Micu.) Pentru cei mai mulți cititori, sau poate chiar pentru prieteni, va fi o surpriză faptul că Niculae Gheran
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a făcut și Dumitru Micu.) Pentru cei mai mulți cititori, sau poate chiar pentru prieteni, va fi o surpriză faptul că Niculae Gheran își ia revanșa ca prozator. În numărul 2 (22) din 2007 al revistei bistrițene "Mișcarea literară
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
ne gândim la referințele reale ale unor personaje fictive. Dar e cert că Niculae Gheran scrie cu umor și vivacitate. Descopăr chiar că, la senectute, istoricul literar năzuiește să se întoarcă la aspirațiile (le-am putea zice chiar păcatele) tinereții: proza satirică. O pagină de confesiune din volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
a-l fi repus în circulație la adevăratele lui înălțimi, ci amânarea sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
p. 158). Am dat in extenso această mărturisire, pentru că ea e mai în măsură decât orice altă explicație alambicată să dea o idee despre direcția în care tinde să o ia scrisul lui Niculae Gheran. Autorul vrea să revină la proza satirică din tinerețe, dar depășind schițele înspre un roman al generației, rămânând probabil în sfera aceluiași "stil pamfletar". Nu se putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de istorie literară ale lui Niculae Gheran. După "40 de
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei valori). Iar apoi, felul în care el vorbește despre un mare coleg de breaslă, Ștefan Bănulescu, creatorul unui spațiu literar inconfundabil în proza românească. Copil, Bogdan Popescu avea lungi ezitări în fața rafturilor magazinului sătesc: "habar n-aveam ce să-i cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din impas (și la criticul "șaizecist", și la cel interbelic) se face mai întâi prin recunoașterea onestă a limitelor; și apoi, prin calitatea scriiturii. Creația din interiorul criticii literare, proza ideilor mă fac să regret mai puțin alunecarea pe lângă centrul de greutate al unei opere atât de vii.
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
în vremea noastră, nemaiavînd ce face cu el, l-am privi cu pomenita simpatie, e o impetuoasă (ca a tuturor confraților, mai vechi sau mai noi, ai lui Topârceanu), artă poetică: "Eu sunt un genial amestec/ De Poezie/ Și de Proză/ (...) Prin mine mor - ca să renască - / Vibrații pentru mai tîrziu,/ Eu sunt ce n-am fost niciodată/ Și-un sfert din ce era să fiu!/ Sunt arcul primului avînt, - / Trompetă,/ Placă,/ Diafragmă/ Și... dracu știe ce mai sînt!". Noi știm? Ce
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale cărți, ar fi mai indicată o interogație sceptică și în toate ale ei americănească: cine spune asta?
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
mult nuvelele lui Cehov și Maupassant. Înțelegeam atașamentul tău față de Venezis, care evocă expulzarea grecilor din Turcia și dificila lor instalare pe pământul patriei mamă, drama pe care o trăiseși chiar tu în copilărie. Mi se pare că preferai poezia prozei, în timp ce eu înclinam spre cea din urmă. Împărtășeam totuși admirația ta pentru Kavafis, probabil din pricina caracterului narativ al versurilor sale. ș...ț Îți citeam din când în când propriile mele încercări literare. Scriam texte scurte, care nu depășeau două pagini
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
pentru a face joncțiunea cu cititorii, mai onești, din viitor. Aici, dimpotrivă, această proiecție a unui public virtual (de nenăscuți, încă, lectori) nu are motive să apară. Avizat asupra diferitelor retorici justificatoare și strategii narative, Sorin Stoica a mizat, în proza lui, pe o recuperare a firescului. El efectuează, practic, cu fiecare carte o întoarcere la realism, cu captarea unor voci de personaje și a unor istorii pe care acestea le traversează. Dacă realitatea înconjurătoare pare ușor de văzut și bătut
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
realitatea înconjurătoare pare ușor de văzut și bătut cu pasul, translarea ei în ficțiune presupune un adevărat arsenal de tehnici compoziționale, elemente de construcție epică și trucuri bine venite. Toate, deprinse de tânărul scriitor pe băncile unei anumite școli de proză: cea a generației '80, minus ramura textualistă. Jurnalul oferă câteva fragmente revelatoare asupra modului în care un prozator deja format își concepea (la propriu și la figurat) literatura. Să vedem: "Am stat iar în spital și nu prea am avut
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
la cale un text ceva mai elaborat, mai matur. Pui două povești una lângă alta și, până la urmă, ele vor duce la un înțeles comun. O filiație comună, pe care nici măcar n-o bănuiai inițial. De fapt, așa se scrie proza." (pp. 115-116); "nu trebuie să scrii pentru răsplata asta, baia asta de mulțime de care n-ai parte atunci când stai în bezna unei camere și te gândești cum va vorbi un personaj, încerci să-l auzi. Să simți cum miroase
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Doina Condrea Derer Cîștigător al premiului Viareggio 2006 pentru proză este volumașul (Vite di pascolanti), conținînd trei povestiri ale lui Gianni Celati, apărut în colecția Gransasso a unei edituri mai puțin cunoscute din Roma, Nottetempo. Pînă în prezent, premiul, datînd din 1929, a fost adjudecat mai ales de cărți apărute
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
banda dei sospiri, 1976, Lunario di paradiso, 1976, Narratori delle pianure, 1985, Verso la foce, 1990, Avventure in Africa, 1998, Cinema naturale, 2001, Fata Morgana, 2004, publicate în majoritate de Einaudi sau Feltrinelli. El este și autorul unei transpuneri în proză a poemului cavaleresc renascentist al lui M. M. Boiardo cu titlul L'Orlando innamorato raccontato in prosa, Einaudi, 1994. După spusele autorului, recenta culegere narativă ar iniția un viitor ciclu, Moravurile italienilor, conținînd "povestea familiei mele, a anilor de școală
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un subiect cu potențialul
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
era posibil acum 10 ani va fi cerut cu insistență peste 10 ani: o literatură scrisă de maeștri de la care publicul să învețe, iar nu o literatură scrisă pentru gustul maselor. Masele au la dispoziția lor o imensă cantitate de proză și poezie adunată în ultima sută de ai. Și mai au la îndemînă excelente instrumente de contemplație (cinematograful, părăzile etc.) Aceasta mi se pare a fi misiunea scriitorului de mîine: restaurarea demnității artei literare."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în prima tinerețe), ei recurg la un formalism unde orice aberație e permisă și de unde nu se mai înțelege nimic. Așa sună poezia actuală, așa sună o bună parte a prozei din zilele noastre. Deoarece sînt obligați să participe la Istorie, scriitorii de azi întorc spatele istoriei și se delectează cu strălucirea limbajului, așteptînd să iasă din marasm. Au dreptul s-o facă, e singura lor posibilitate de a-și manfiesta
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]