5,478 matches
-
celui de-al doilea an, stăteam iarăși pentru două săptămâni - luate din vacanța noastră - “în armată“, mergeam zi de zi până la mama naibii, la marginea Bucureștiului, „la poligon“. Acolo trebuia să tragi mâța de coadă și apoi să dai cu pușca în niște ținte de carton de două ori, poc-poc, și să te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spre cămin, ne-am făcut bagajele. Din zeci de fete, una singură a ajuns locotenentă, toate celelalte am plecat în vacanță. Mă întreb și acum dacă fata aia s-a dus singură la poligon, să tragă de două ori cu pușca și să alerge de la un copac la altul sau doar a dat examenul și gata. Jubileu, zicem, și ne umflă râsul. Era cam singurul parfum românesc mai ca lumea. Apăruseră într-o vreme și unele de serie mică, în niște
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
impostori, energia generației tinere a fost canalizată pentru a distruge. Deși este o noțiune cam compromisă, Revoluția reprezintă o schimbare radicală în existența unei societăți. Altă dată, tinerii nemulțumiți de mizeria socială și nedreptatea din cadrul unui sistem, luau bâta sau pușca și porneau să-și facă dreptate, o dreptate așa cum o concepeau ei. Astăzi nu mai poate fi vorba de așa ceva. Astăzi, și mai ales în societatea românească, lupta, căci este o luptă, trebuie să se dea la nivelul ideilor și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
e așezat în vecinătatea unui sat săsesc sau unguresc, românul n-are voie să se apropie de satele acestor două etnii privilegiate, mai aproape decât țiganii. Românul trebuie să se oprească precum o lepădătură cam la jumătatea unei bătăi de pușcă la gardul de măcieși care înconjoară satele ungurești sau săsești. Românul nu are niciodată zile de sărbătoare Românul e binevenit numai când ungurul sau sasul nu mai poate purta sarcina...» Afirmațiile lui Haquet sunt pe deplin confirmate de cele ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru care tipul a luat foarte mulți bani - aveam să aflu mai tîrziu] și ne fusese recomandată la dirigenție. Povestea cu pachețelul cred că e o amintire falsă de-a Denisei, datorată probabil reclamei la brînză topită cu cei doi puști care-și împart sandvișurile. Eu nu-mi luam nici odată pachețel la școală, deși maică-mea mă bătea întotdeauna la cap. Acum, peste ani, nu pot fi decît impresionat de faptul că ea-mi ținea pumnii cînd mă luam la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un spațiu al pasiunilor devastatoare? Cum de sa ajuns ca totul să fie transformat întrun fel de religie, în numele căreia, ca în cazul multor religii, ești în stare să faci chiar și moarte de om? Povestea începe din copilărie, când fiecare puști încearcă săși definească identitatea masculină. Și cum a fi bărbat înseamnă a fi interesat de fotbal, băieții încep prin ai imita pe cei mari și astfel se simt maturi și masculi. Prin urmare, problemele identitare ale pubertății se vor rezolva
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iubește. El nu urmează drumul celorlalți. La un moment dat, la începuturi, mulți dintre ceilalți păreau că urmează drumul lui Nae. Cred că tu l-ai numit pe Nae suspendat între două epoci ale filmului românesc. Undeva între dinozauri și puști, se află Nae. Singurătatea lui în acest sens mi se pare splendidă. Și faptul că nu se trădează pe sine e admirabil. Nae are crezul lui artistic, are talentul lui cu totul unic și asta îmi place la el. Dacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amintea ca pe un personaj asemănător bătrâ nului José Arcadio Buendia, din romanul Un veac de singurătate: „Se țicnise amabil și demn, își construise în curte o cameră numai a lui și se plimba sub nucul mare din curte cu pușca fără gloanțe atârnată de umăr“ (La apa Vavilonului, ediția 2008, p. 50). Cel mai mic dintre frați se numea Octav. „Octav Bălăcioiu, fratele mai mic al mamei, pentru care se spunea că bunică-mea, Muma, vânduse un capăt de pământ
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a ta! O țin fără s-o deschid; îmi iau micul dejun, cafeaua; în timpul ăsta am o față impenetrabilă; nu vorbesc cu nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
133)"/>. În unele producții folclorice, pădurea ia locul târgului, lupul ia locul câinelui, iar licofobia evreului ia locul cinofobiei. Frica de care suferă evreul rămâne aceeași, și aceeași rămâne și naivitatea lui. Într-o snoavă populară răspândită În folclorul românesc, Pușca jidanului, Întâlnindu-se cu un lup Într-o pădure, un evreu și-a pus bățul la ochi, ca pe-o pușcă, zicându-și că lupul va crede că este vorba de o armă de foc și va fugi. Din Întâmplare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care suferă evreul rămâne aceeași, și aceeași rămâne și naivitatea lui. Într-o snoavă populară răspândită În folclorul românesc, Pușca jidanului, Întâlnindu-se cu un lup Într-o pădure, un evreu și-a pus bățul la ochi, ca pe-o pușcă, zicându-și că lupul va crede că este vorba de o armă de foc și va fugi. Din Întâmplare, În timp ce evreul Îl țintea pe lup cu bățul, un vânător chiar l-a Împușcat pe lup, omorându-l. - Uit-te ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul dete Îndată armele (Istoria unui galbân, 1867 ; <endnote id="cf. 444, p. 21"/>) ; sau : Iată Leiba cel avan, Care poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă Și când vede un român, Armele-și ascunde-n fân (Surugiul ; <endnote id="cf. 427, p. 74"/>). Și În alte texte satirice populare umorul e generat de frica de tâlhari a negustorului („Negustorul vinde cu cotul și hoțul Îi fură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
parte, lașitatea de care dă dovadă evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
purta evreul orfan al cărui tată a fost ucis de o bandă de tâlhari <endnote id="(194 ; vezi și capitolul „Xenocid ritual ?”"/ Spaima de care sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată jidan să tragă cu pușca !”, spune un personaj din proza lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și, ca atare, lipsit de aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf. 293 ; 3, p. 38 ; 80, p. 139"/>) ; „Se grăbește ca evreul la război”, „Îndemânatic ca un evreu cu pușcă (sabie)”, „Inutilă precum o sabie la un evreu”, „Femeile, broaștele și evreii - ce mai războinici !” (proverbe poloneze ; <endnote id="cf. 70, p. 179 ; 127, p. 90 ; 455, I, p. 230"/>). Probabil că imaginea - adevărată sau nu - a „evreului fricos și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi de ceapă”. Armele oștenilor (sulițe din lemn de tei, puști de soc, foarfeci) fac și ele parte din registrul burlesc : „Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic și un soldat atipic. Ca atare, el nu se va
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) nota că „evreii născuți În țară Își Întrebuințează toată dibăcia ca să scape de servciul militar”. „[Evreii] sunt soldați detestabili - conchide Desjardins - ; 800.000 de brațe nu apucă nici plugul, nici sapa, nici pușca, ci numai banul” <endnote id="(743, p. 48)"/>. În pofida unor astfel de afirmații, evreii din România au avut posibilitatea să-și demonstreze curajul militar și loialitatea față de patrie din 1876, atunci când au avut dreptul legal să lupte În armata română
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deci Într-o regiune de graniță cu spațiul catolic. Credințele nu se mai referă la evrei, ci la alți „străini”, huțulii : „Ca să aibă cineva noroc la Împușcat, [a]nafora ce o ia la Paști, din biserică, să o puie În pușcă și să Împuște cu dânsa și nimerește orișice vra, dar e mare păcat. Mă rog : Împușcă trupul lui Domnul Hristos ! Un huțan [= huțul] tânăr a pus [a]nafora Într-un copac ș-a Împușcat și din [a]naforă a curs
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
umilință tatăl târându-se În genunchi și cerșind milă În noroi, la picioarele calului unui ofițer cazac. Bunicul fusese ucis, iar prăvălia tatălui devastată. Închizându-și ochii, copilul se imaginează făcând parte dintr-o grupare evreiască de autoapărare, trăgând cu pușca În pogromiști <endnote id="(793, pp. 228- 232)"/>. Prin organizarea, după 1920, a forțelor de apărare din Palestina (Haganah), ca și prin revolta din 1943 a evreilor din ghetoul varșovian, această nouă mentalitate și-a dat adevărata măsură <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu umor negru, ca Într-o colindă negativă din folclorul polonez : Vai, frații mei dragi, ce făcurăți voi, De-ați ucis doi jidovi, colo lângă Krzanów, Iar unui al treilea, În brădet la Baranów, Străpunsu-i-ați capul c-un glonte de pușcă ? Ah vei mir, bim bam bum !... <endnote id="(184, p. 46)"/>. „O parodie negativă a plugușorului, plină de urări negative și de invective la adresa evreilor”, culeasă de Petru Caraman În 1934, În Moldova de Nord (Fălticeni), se Încheie cu un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au ales a treia soluție : să moară demn, cu arma În mână. Conducătorul lor, tânărul de 24 de ani Mordechai Anielewicz, a evocat spiritul anticei cetăți Masada. Circa 750 de luptători anemici și neexperimentați - Înarmați cu 59 de pistoale, 9 puști și câteva grenade - au Învins și apoi au ținut În șah timp de o lună armata germană. „Unele state europene, cu armate bine echipate - comentează istoricul Paul Johnson -, nu au rezistat atât de mult În fața trupelor naziste” (278, p. 509
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a se erija În adevăratul arendaș al stabilimentului fără a-i aduce lui Moisă Ițic Segal vreun act doveditor. Mai rău, acesta Îl amenințase cu bătaia În public și Moisă Îi amintise prefectului că Ștefan Theodor „...umblă cu o pușcă la el”. În fine, evreul scrisese: „Vă supun aciastă chestiune cu respect și vă rog cu tot plecatul, D-le Prefect, luațimă sub Înalta Dvs. protecțiune că sunt foarte sigur că pot suferi mare scandal din partea D-lui Ștefan care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
supun aciastă chestiune cu respect și vă rog cu tot plecatul, D-le Prefect, luațimă sub Înalta Dvs. protecțiune că sunt foarte sigur că pot suferi mare scandal din partea D-lui Ștefan care să laudă cu forța sa și cu pușca”. Probabil sincer, evreul Îi transmitea prin intermediul organelor statului român că „...dacă D-l Ștefan Theodor are vreo pretențiune, atunci să mă dea pe mâna Justiției”. Rezoluția prefectului prevedea ca „D-l Polițaiu să dispozeze cercetări asupra cazului și să facă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]