4,867 matches
-
underground, o istorică instituție românească, iar pe capii ei la Canal, În pușcării directe sau deghizate În mânăstiri. (Episcopul de Cluj, Iuliu Hossu, semnatar al declarației de unire a Ardealului cu Vechiul Regat, la Alba-Iulia, la 1918, a murit În pușcărie, la Aiud, unde a fost Învestit de către Vatican cu demnitatea primă În clerul românesc, de Cardinal!Ă Întrebat de ce statul român, după ce declară din nou Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică, legală și aptă de a funcționa după principiile și tradiția
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a medaliei”, ca și Gogu Rădulescu, Într-o asemenea măsură Încât nu puțini scriitori și oameni de știință de vârf făceau cerc În jurul lor. După revoluție, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade: arestat, Gogu Rădulescu a murit În pușcărie, iar Iliescu, cum o spuneam, nu numai că a redevenit În ochii intelighenției românești, brusc trezită din letargia ceaușistă, un simplu și dăunător „fost activist comunist”, dar, spre nenorocul lui și al unui deceniu de „normalizare” politică și administrativă, „țapul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să ridice „una la fel”, pe al cărei frontispiciu Înscrie majusculele ce ascund deviza marii „Companii a lui Iisus” și a „comandantului” ei Ignatio de Loyola: A.M.D.G - ad majorem Dei gloriam; dus apoi cu fermitate de Unguri În pușcăriile de la Szeghedin de fiecare dată când se afla În „vacanță parlamentară”. Un Titu Maiorescu care Îi Învață pe Români logica și fundează clasicismul românesc pe bazele postiluminismului german; un Lucian Blaga, primul Român care „Îndrăznește” un sistem filosofic, post-kantian, demonstrând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citată mai sus din finalul lui Faust de Goethe, apropo de libertatea socială care „trebuie zilnic recâștigată!”. Generațiile mai tinere de azi nu mai au acea „memorie” a părinților și bunicilor noștri care au luptat și uneori au stat În pușcăriile maghiare, iar alții, vorbesc de intelectualii pașoptiști, Heliade, Bălcescu și alții, au trebuit să ia calea exilului; ei nu mai „simt” emoția fantastică și bucuria insuportabilă, cum o spuneam, a vârfurilor unei populații care se vedea, după secole și sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
statului și de sancționarea dură din partea electoratului, de ieșirea sa din viața parlamentară, de incapacitatea sa de redresare. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut sub dictatură, În casa prietenului meu Alexandru Ivasiuc. Coposu ne-a povestit o seară Întreagă despre „pușcăriile” sale, eroicele sale stratageme de a Învinge singurătatea celulară, barbaria gardienilor etc. În acei ani i-am cunoscut și pe cei doi ardeleni care i s-au alipit imediat după revoluție ajutându-l să refacă partidul lui Maniu - Iftenie Pop
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această funcție a fost o greșeală, ca și a celor de care D-Sa s-a Înconjurat, „bătrânii penețiști”, inși stimabili, dar fără experiența conducerii și a puterii, al căror prestigiu se baza În primul rând pe numeroșii ani de pușcărie Îndurați sub comunism. Tot o greșeală, după părerea mea, a fost alegerea profesorului Emil Constantinescu În rolul de candidat la funcția de președinte; iar ultima eroare, În această ordine, a fost alegerea dlui Ciorbea În funcția de prim-ministru imediat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a „forțelor progresului”, părea În ochii multora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a se fi aflat Încă În comitetul executiv al c.c. la revoluție, de a fi arestat și de a muri În pușcărie de un atac de cord.Ă Ana Blandiana, după revoluție, a inițiat două acțiuni cu rază largă națională: Înființarea unei organizații de activare a societății și conștiinței civice - Alianța Civică - și „asistarea” simpatetică și responsabilă a noii mișcări de redresare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă” de a lupta cu grofii calviniști unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă”, iar „sudicii”, muntenii „au ales” - sau, mai știi, structurile cu care trebuiau să lupte, fanarioții și turcii impuneau alte reflexe! - forme mai puțin „frontale”, pentru mulți „rușinoase”, dar... iată că „până la urmă”, noi existăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tinerețea, adolescența și post-adolescența, lungi și interminabile, nu mi-au făcut nici un fel de cadou. Mi-au fost „trimise”, parcă, pentru „a se Încerca” capacitatea mea de rezistență În fața unor obstacole numeroase, diverse și nu rareori brutale până la absurd. Doar pușcăria lipsea din acest „inventar” al necazurilor de tot felul, care, până la urmă, nu numai că m-au exlus din generația mea biologică, dar l-au exasperat până și pe genitorele meu, care, În ultimii săi ani de existență - a murit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund „inițiatice” ale unui Ion Ioanid, episcopul unit Ion Ploscariu sau Steinhard, „Evreul renegat” și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia și alți câțiva au făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai aspre, mai barbare din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Medicină, vroind să organizeze cu alți câțiva un meeting de solidaritate cu maghiarii care s-au răsculat contra tancurilor sovietice. Își pierde În aceeași zi toți dinții În cursul unui „interogatoriu” al unui ofițer de securitate, este Închis În imundele pușcării staliniste șapte ani, iese, Își reface viața și reușește, cu un formidabil efort de voință fizică și intelectuală, impresionându-ne pe noi, prietenii săi apropiați, Manolescu și cu mine, dar și pe alții, Înscriindu-se În generația noastră care cuprindea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intelectual” încă nu înseamnă să fii mare scriitor, iar dacă ești mare scriitor, nu e neapărat nevoie să fii intelectual. Oricum ai da-o, „intelectualul” iese prost din această ecuație, iar avantajat este scriitorul (apolitic, firește). Soljenițîn, de pildă, căruia pușcăria nu i-a sporit valoarea literară a operei, în schimb Șukșin, deși scria la bucătărie, a lăsat o proză memorabilă. Băiatul e în plină derută axiologică. Declarațiile sale nostalgic-agresive trezesc zâmbetele celorlalți vorbitori. Încet-încet, colegii noștri de tren se „developează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
săi sunt mai tineri, mai occidentalizați. Besnik Mustafai a fost un timp, după 1989, chiar ambasador în Franța, dar a refuzat postul când au revenit neocomuniștii la putere în Albania. Bashkim Shehu este un disident anticomunist cu stagiu, a făcut pușcărie înainte de 1989 și este stabilit de mai mulți ani în Spania. Bashkim are și chipul cel mai „consumat”, dar compătimirea mea se oprește aici, pentru că este unul dintre personajele care fumează, probabil, și în somn. (E de neimaginat cum poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un instrument redutabil de influență politică) la Guadalajara, acum patru ani, în noiembrie 1996, la un congres al PEN Centrului Internațional, unde i-am și luat un interviu. Michnik își recuperează cu vârf și îndesat anii de disidență și de pușcărie - a fost încarcerat aproape trei ani, după decretarea Legii Marțiale, în ’81 -, uzându-și statutul de principal lider de opinie din țara sa și de vedetă a high life-ului intelectual: călătorește tot timpul, participă la simpozioane, ține conferințe, își conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Contemporanul și „ales” deputat, Vianu, șef de catedră și, temporar, ambasador în Iugoslavia, Ralea, ministrul ambasador. Deși par a avea reacții diferite față de tăvălugul comunist, ei constituiau, în bloc, rezistența culturală a vechii Românii, împreună cu cei ce se aflau în pușcării, pentru o perioadă mai lungă sau nu, V. Voiculescu, Șerban Cioculescu, Vl. Streinu, Nichifor Crainic. Unele voci contestatare după revoluție încearcă o departajare netă între cei „din afară”, cei liberi, și cei închiși, dar noi știm, noi care am trăit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât prin curte -, un personaj decupat din Gogol sau din Ury Benador, „gata descrisă”, un aliat al meu contra celor doi Segall, cam dușman de clasă cum eram, fiu de preot greco-catolic, cu biserica suprimată și capii ei azvârliți prin pușcării și la Canal, în plus fiu de „exploatator”, tatălui meu îi mai funcționau mica moară și presa de ulei din Lugoj. Ai mei fabricau ulei de floarea-soarelui, produs cartelat, una dintre puținele mici întreprinderi din România „naționalizată la sânge”, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au arestat și împușcat zeci și zeci de mii de inși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani, deceniul șase, a salva aparențele însemna pentru mulți „a fi afară”, a nu fi prins de mașina oarbă și grosolană a securității. Sau a fi tocmai „între”, deoarece foarte mulți, și nu puțini scriitori, mai ales tineri, au făcut pușcărie în două reprize (vezi I.D. Sârbu, Balotă, Negoițescu și alțiiă. Apoi... iute uitam de frumoasele planuri, și azi, după atâta vreme, privind „în jos” spre anii aceia tulburi ai tinereții, mă înfior literalmente de nepăsarea, de inconștiența surâzătoare cu care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în România nimeni nu ridica pe-atunci astfel de baricade - și nici nu am creat un samizdat literar, ca rușii. Dar am reușit, în tot deceniul șapte, noi, tinerii de atunci și cu ajutorul însemnat al unor colegi ieșiți de prin pușcăriile staliniste, cum au fost membrii Cercului de la Sibiu, un Doinaș, Negoițescu, Cotruș, Balotă sau Noica, care a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cu Tăbăcaru aveam să mă mai întâlnesc în câteva rânduri, în decursul anilor, în oraș, în „perioada Goma” mai ales, și individul nu s-a sfiit în câteva rânduri să mă amenințe cu represalii, cu bătaia, și o dată chiar „cu pușcăria”. - Când a mai fost arestat un mare scriitor, l-am întrebat atunci, privindu-l în ochi, parcă Arghezi, în timpul războiului, sub dictatura atonesciană... nu-i așa...?! A tăcut.Ă La o săptămână după această primă anchetă (ne aflăm mereu în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asasinând-o, și l-au „stilizat” pe Ceaușescu ca „mare inchizitor, mare sanghinar” încât până azi, în Europa, dar și în țară, în ochii generațiilor mai tinere, criminalul major este Ceaușescu, și nu Dej. Or, sub Ceaușescu nu mai existau pușcării politice; după revista Spiegel, la sfârșitul anilor ’70, Tito, văzut ca un comunist liberal, avea vreo 2.000 de deținuți politici, iar Ceaușescu 700-800. Idiosincrazia față de Ceaușescu a luat proporții atât de catastrofale încât aproape nimeni - cu excepția câtorva care sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contest, și ambiția mea socială, dorința de a conduce o revistă, nu numai în numele meu, dar și al grupului în care mă formasem, ca și în cel al generației, poate, ce era nu una, ci trei: cei care ieșiseră din pușcării în ’64 sau mai devreme, nucleul lor forte fiind „cerchiștii de la Sibiu”, Balotă, Negoițescu, Cotruș, Doinaș, cu zece-cincisprezece ani mai în vârstă și cu, e drept, o formație culturală mai „solidă”, pe care o apucaseră în școli și facultăți înainte de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales din Franța, în fața acelei catastrofe naționale care au fost mai ales ultimii zece-cincisprezece ani ai dictatorului. A preocupării capilor emigrației, în acei ani disperați și fierbinți, dacă cutare „a fost sau nu membru de partid, dacă a stat în pușcărie și câți ani”, ba unii domni și doamne aflați acolo, în mândrul Paris, imediat după război, au început să facă liste mai mult sau mai puțin de „departajare”, chiar și între ei, în „exilul vechi”: dacă cutare a fost în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]