4,424 matches
-
împotriva celor două compețitoare la supremația politică în Orientul European, după cum a refuzat, constant, să dea curs presiunilor diplomatice exercitate de acestea de a intra în coaliția antifranceză 5. Or, tocmai această neutralitate explică de ce Istanbulul a fost unul din puținele locuri unde se întâlneau reprezentanții diplomatici ai tuturor puterilor beligerante și unde competiția dintre acestia pentru adjudecarea partizanatului sultanului a devenit mai acerbă că oricând până atunci. Iar "campioană" acelei competiții s-a dovedit a fi fost diplomația franceză. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și colaboratorii, 1980). Complexele imune determinate în serul animalelor tratate cu Imuran și ACTH au avut valori mai mici decât cele obținute în serul câinilor bolnavi de EAE și netratați, scăderea fiind mai evidentă la lotul tratat cu Imuran. La puținele cazuri la care am putut doza complexele imune circulante în LCR, am observat că acestea sunt prezente în cantități mai mari în lichidul animalelor bolnave, decât la cele sănătoase, precum și scăderea acestor cantități în lichidul animalelor bolnave, după tratamentul cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
unităților sanitare din țară. s. La animalele care au făcut EAE, valoarea complexelor imune în ser este net superioară valorii normale (50 u.i.), la animalele cu forme grave de EAE valorile complexelor imune atingănd cifra de 210 ș. La puținele cazuri la care am putut practica determinarea complexelor imune în LCR, în timpul bolii, se demonstrează prezența lor în LCR-ul animalelor bolnave de EAE, dar certitudinea o vom putea avea numai repetând investigațiile, după unele modificări pe care considerăm că
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
lui Buckley, junimismul extrage pledoaria pentru limitarea puterii de decizie a statului, limitare care să fie punctul de plecare al unei revalorizări a contribuției in di viduale și comunitare. Notațiile lui Vasile Pogor pe marginea lui Buckley constituie unul dintre puținele texte de secol XIX care se îndepărtează de o mistică a statului: pentru Pogor, ca și pentru Carp sau Maio rescu, rădăcina au tenticei evoluții a civilizației se află în acele forțe vii ale societății, forțe pe care guvernarea le
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Plecând de la această premisă, creștinii fanatici ajungeau la concluzia că trebuiau să renunțe la toate lucrurile și să ignore problemele pământești. Spre deosebire de aceștia, creștinii raționali înțelegeau tocmai contrariul, căutând să se implice în purtarea poverii timpului lor, chiar și pentru puținul timp rămas la dispoziție în ciuda inconvenientelor de orice natură. Astfel, escatologia devenea un principiu cvietist și conservator. Escatologia a făcut în așa fel încât creștinismul să nu poată pretinde realizarea principiilor sale evanghelice în statul și în societate romană a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
marcante ale politicii și literaturii americane, precum Jefferson, Tocqueville, Lincoln, Melville, Henry Adams, Samuel Clemens (Mark Twain, nu-i așa?), Santayana și Faulkner. Adresa de la Coatesville, apreciază Black, este extrem de interesantă, ca parte a dialogului respectiv, deoarece reprezintă una dintre puținele manifestări expresive, constitutive "dialogului" în cauză, a cărei formă este non-literară. Profesorul Black înaintează, treptat, către enunțarea "loviturii de teatru" pe care o simțim venind încă de la începutul analizei sale. Ba, mai mult, o simțeam din momentul în care constatasem
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
americană. Foarte corect: În America apar mai Întîi scriitori postmoderni, după care termenul se acreditează; În Franța este constatată mai Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se Încearcă arondarea discursului literar la concept. Eseul lui Badir este una dintre puținele tematizări ale postmodernului care Încearcă stabilirea unui raport Între Franța și Statele Unite, concluzia importantă rămînÎnd logica modernă În care intelectualii francezi concep postmodernitatea. O alta Îi aparține lui Lionel Ruffel și apare În 2005 la editura Verdier, Într-o colecție
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Particulele elementare, un “erou al timpului nostru” În care orice cititor de sex masculin se poate recunoaște În diferite doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte percutantă. Într-un Occident flasc și tihnit, revolta rămîne calea regală a artistului. Desigur, depinde de formele de manifestare. Atîta vreme Însă cît sistemul pe care-l pune brutal În cauză respiră sănătate, Michel Houellebecq rămîne, ca una dintre puținele lui pete de culoare, punct inepuizabil de atracție. Într-o societate sănătoasă vocea nebunului se aude foarte bine, dar fără să-și piardă identitatea. Tocmai larma pe care o face Îi determină pe ascultători să nu o ia foarte În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Houellebecq, căruia cititorul român Îi preferă, pentru că i-a putut cunoaște direct, un Pascal Bruckner și un Frédéric Beigbeder (nu spun că aceștia nu merită citiți, doar am participat personal la campania de imagine a ultimului) ? Este, probabil, una dintre puținele nemulțumiri pe care le am față de activitatea departamentului de literatură străină a editurii Polirom: să-l ai În mînă pe Houellebecq și să nu faci atît cît trebuie, În materie de promovare, pentru a-l impune măcar ca pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Toussaint, unul infinitezimal, repet, care reușește să pătrundă În interstițiile suprafeței plate a lumii globalizate. Romanele lui Toussaint sînt, ca și cele ale Noilor romancieri francezi din care descind - deși În alt fel, mult mai filmic - vizuale. De aceea, În puținele pagini ale lui Să fugi! nu se Întîmplă prea multe pentru că ochiul care Înregistrează realitatea nu vrea să decupeze unități dramatice, ci descrie tot ce vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nothomb sau Daniel Pennac), unii scriitori francezi propun ficțiuni inventive, săltărețe, folosindu-se din plin de tehnicile narative recent vulgarizate. Nu e, Însă, suficient. Mai există ceva, de negăsit aiurea, deși poartă un nume de Împrumut. Minimalismul reprezintă una dintre puținele mărci originale ale literaturii franceze de astăzi. Fără să fie reperabile În stare pură decît arareori, prozele minimaliste franceze au o ascendență decisivă În opera lui Samuel Beckett și, apoi, În eteroclitul Nou Roman. Nu se poate omite, desigur, tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a simți existența în plină desfășurare prin intermediul corolarului ei ideatic, în zona a ceea ce ea are mai tare. Un jurnal de idei încă mai sălășluiește în indecizia privitoare la domeniul său de apartenență: raționalul sau afectivul? E una din puținele forme de prindere în cuvinte a viului, a gândului cu evidente modulații afective și a sentimentului pe cale de a-și căpăta sensul în vederea smulgerii sale din curgerea discontinuă a existenței. Într-un jurnal de idei pot vedea cum este gânditorul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
al educației ne-a făcut tributari. Nu revolta, ci dezvățul ca pregătire pentru alte moduri de a vedea. * Urletul omului care își vede viața ratată ia în timpurile noastre chipul fugii față de moarte; un chip al speranței deșarte, de altfel. * Puținele imagini despre moarte și modul impersonal în care aceasta este tratată au condus la ivirea sentimentului de nemurire. Ca urmare, toți mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ce pendulează între beneficiile globalizării și nevoia de identitate, și de succesul unui alt set de valori. * Faptul că ne pleacă forța de muncă cu un nivel înalt de calificare ar trebui cumva să ne și bucure: e una din puținele forme de recunoaștere că putem "produce" și intelectuali competitivi. * Deși îmi place să cred că nu cad ușor în plasa naționalismului ieftin nu mă pot abține de la a constata că am beneficiat de mediul istorico-social de care era nevoie pentru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
societății și încep opreliștile pe care ea le exercită împotriva libertății individuale? Altfel spus, nu cumva societatea contemporană este mult prea prezentă în viața persoanei? Poate avem nevoie de noi granițe între individ și societate. Vârsta aduce cu sine intuiția puținului timp scurs de la începutul omenirii; distanța față de strămoși se scurtează în mod semnificativ, nu dintr-o unire cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
văzut apoi seara adormind rupți de oboseală, pentru a reîncepe în zorii zilei următoare corvoada plicticoasă din ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lei cutia de sardele Robert, cinci măslinele, opt lei brînza. Cît despre ghiuden, să te roage mușteriul cu doispce și să-i răspunzi că n ai...” 7). în aceeași vreme, poezia se vindea cu „douăzeci de lei una”8), la puținele reviste și ziare care îi plăteau pe colaboratori. în limbajul curent, leul mai era numit și franc: „La București - se miră madam Clipici, o gospodină preocupată de „economie”, eroina mai multor schițe ale aceluiași Ion Gorun - ouăle, 15 la un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acum cu Grace, la doar câteva străzi de Universitatea Columbia, într-un apartament mic și sordid din care nu puteai să vezi nici măcar enormul râu Hudson din apropiere și podurile legându-i malurile, nimic nu-i era familiar. Traducerile din puținele poeme ale lui Cavafis pe care le făcuse cu atâta afecțiune prin anii '30 au fost definitivate în ianuarie 1940; dar aceea era o lucrare de mult terminată, înainte de traversarea oceanului. Nu va mai publica nimic altceva până în 1944. Chiar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o relație strânsă nu doar între oameni și partid, ci și între oameni și guvernare. Acest lucru se întâmplă rar: trebuie să existe un grad ridicat de congruență între liderii partidului și populație. Nașterea unei națiuni poate fi unul din puținele momente când există o astfel de congruență. Partidele au rareori acest efect mobilizator, deoarece în același timp trebuie să existe o conducere puternică la vârf și rădăcini puternice ale partidelor la bază. În timp ce conducerea personalizată a existat frecvent în lumea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În aceste condiții, spiritul tentat de libertate al artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mare cât Rusia,/ le-am posedat fără să mă laud/ cu numele și cu rangul lor". Dar altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă", după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]