6,632 matches
-
privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii. Îmi căzu în mână o imagine a mea de adolescent, cu o pereche de pantaloni scurți și un chip plin de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine nimic. În momentul acesta ești numai a mamei tale, eu sunt un musafir stângaci, din aceia care răstoarnă paharele. Îți ții mâinile pe burtă, picioarele îndoite, nemișcate. Ești sparanghelul meu, parfumul meu preferat. De câte ori te-am dat în leagăn, de câte ori spatele tău s-a întors înapoi în mâinile mele! Și nu am oprit momentul acela, l-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme, ace. Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-am azvârlit pe căruciorul de serviciu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme, ace. Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-am azvârlit pe căruciorul de serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui don Miguel, care se și bucură de o recunoaștere convenabilă într-însa, câtă vreme obiceiul e ca tocmai scriitorii mai cunoscuți să facă, prin prefețe, prezentarea celor mai puțin notorii. Don Miguel și cu mine însă am convenit să răsturnăm acest obicei pernicios, inversându-i termenii, în sensul ca necunoscutul să-l prezinte pe cel cunoscut. Căci, la drept vorbind, cărțile sunt cumpărate mai degrabă pentru corpul textului, nu pentru prefață, și, ca atare, e firesc ca un tânăr începător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca atare, eternul; și, în sfârșit, că nu există altă politică decât aceea de a-i salva în istorie pe indivizi. Nici faptul de-a asigura triumful unei doctrine, a unui partid, de a mări teritoriul național sau de a răsturna o ordine socială nu valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali. Și mai răspund și că mă pot înțelege cu politicienii - și m-am înțeles nu doar o dată cu unii dintre ei -, că mă pot înțelege cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însuși renunță explicit la ele în Don Quijote II. Există și o notă explicativă a lui Unamuno însuși la subsolul paginii respective. „Nici faptul de-a asigura triumful unei doctrine, a unui partid, de a mări teritoriul național sau de a răsturna o ordine socială nu valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali“, spune Unamuno în Cum se face un roman. „A lo que salga“, ed. cit., p. 613. Vezi mai jos, p. XXX. Despre acest termen inventat (sp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fima o făcuse pe deșteptul și răspunsese „linie moartă“. Care era termenul corect? Poate dată limită. Dar În comparație cu deadline, „dată limită“ suna artificial și aproape anemic. „Fără gust și fără miros“, ca produsul preferat de gravidele din Statele Unite. Între timp răsturnă o grămadă impresionantă de mănuși de plastic transparente, produse de o firmă numită Pollack, fiecare pereche fiind ambalată separat, Într-o pungă sterilă, la fel de transparentă. Când le rearanjă, se Întrebă ce Însemna acea transparență totală care domnea acolo, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mii de israelieni ca ei, cărora arabii le trezesc sentimente autentice de mânie, teamă și suspiciune. Care nu sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei găleți cu zoaie, pline de aroganță și ironie. Ceea ce lasă loc pentru Încercarea de a schița o Înțelegere care să definească limita exactă a concesiilor pe care noi, cei moderați, suntem dispuși să le facem arabilor. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul nenorociri și motive de Îngrijorare. Încetează să deranjezi pe toată lumea. Fiindcă Yael pomenise de Africa de Sud, Fima reuși cu greu să se abțină să nu-i explice ce se va Întâmpla acolo În viitorul apropiat, când regimul apartheidului va fi răsturnat. Era sigur că vor fi băi de sânge În luptele dintre albi și negri, dar și Între albi și albi sau negri și negri. Și cine știe dacă pe noi nu ne așteaptă un pericol asemănător. Dar expresia „baie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare gol. O grămadă de oameni fixau cu fețe indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se prezenta drept unul, Spengler Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
între bucătărie și sufragerie încercând să nu ne atingem. Și nu a fost deloc așa ușor cum poate părea, cu Lynn și Harry agitându-se în mijlocul sufrageriei, cu Lisa apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în lingură. Trebuie că a fost epuizant să ne urmărească agitându-ne înainte și înapoi ca niște boxeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
șervețele și i-am pasat câteva lui Kieran. Pe-ale mele ținându-le sub masă să nu fie reperate. Pentru ce sunt astea? întrebă el. Eu am scanat zona ca să mă asigur că nu se uită nimeni și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a băgat totul în buzunarul de la pantaloni. Expresia chelnerului era impenetrabilă în timp ce ne lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-a mai scos nici o vorbă. Madam Fișic, după ce suflă în ibricul afumat, răsturnă cafeaua în două cești și spuse mai departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au venit acasă cu trăsura. S-a strâns tot hanul împrejur, că muscalul n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi se mănâncă numai cegă și păstrugăă Pe domnul Șvaițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când am fost acolo la d-ta, în țară, mi-ai arătat din tren sondele petrolifere, cu un gest, de parcă ai fi fost proprietarul lor. Nu pot să uit nici crapul acela de patruzeci de chile, care la dumneavoastră se răstoarnă din năvod, înapoi, în apa în care a fost prins. Treci mata pe scaunul meu și eu pe al dumitale și spune-mi dacă ai înghiți o pilulă atât de amară. După cea mai simplă socoteală pierd de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pure. La spatele meu, deși nu răsărise încă soarele, se putea distinge câmpia Bavariei ca un covor negru, imens, în vreme ce la stânga era încă o noapte, o noapte profundă, cu stele mari și mici și cu secera de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste vârfurile, zigzagurile și coborâșurile Alpilor. Îmi mai stau și astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]