8,590 matches
-
Poți drumurile să le-ncurci Sălbăticia te uimește, Soarele dulce te încălzește. Codrul e o nebunie, un vis, Simți că te-afunzi în Paradis, Verdele-n arămiu se contopește, Pe creste neaua strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai vrea să te întorci napoi, Pe apele-n cascade, în șuvoi. Ce poartă-n ele doruri multe, Țesute-n
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
buclă temporală mă împarte în douăjumătate rămân - jumătate plecla mijloc durerea... VIII. NU-MI AMINTESC..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. cu palmele goale îmbrățișez copilul din mine nu-mi amintesc unde s-au rătăcit mâinile tale, mamă, poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealaltă năduful poate văruind pereții pentru ziua
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durere de aceea copilului îi este veșnic sete și plânge întru veșnicia suspinului ascuns în inima mea ... Citește mai mult cu palmele goaleîmbrățișez copilul din minenu-mi amintesc unde s-au rătăcit mâinile tale, mamă,poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea oricu traista sorții în spatenădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăigreble și furci pentru surghiunul ierbiide o parte eu - de cealaltă nădufulpoate văruind pereții pentru ziua de Pașteți-au rămas agățate
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
întru veșnicia suspinuluiascuns în inima mea... IX. AȘTEPT SĂ-MI SCRII..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Aștept să-mi scrii, de parcă luna, Din drumul ei, s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pân’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrimă ușor, Un
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
nr. 2262 din 11 martie 2017. Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și uită-mă-n tine. Mă smulge din bezna durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
materii, Oferă-mă-n dar veșniciei. Citește mai mult Aș vrea o felie de soareSă-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsareSă-mi fie trezirea albastră,Coboare și cerul din ceruriStrăpungă toți norii, deodată,Să nu rătăcească-n eteruriO viață la chin condamnată.Coboară, Lumină, coboară,Inundă pământul din mineCu aripa gândului, zboară,Prin spații și uită-mă-n tine.Mă smulge din bezna dureriiși dă-mă din nou bucuriei,Mă fură acestei materii,Oferă-mă-n
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
trec dincolode asfințitrăsfirându-și rădăcinile înbucle temporale... XIX. AȘTEPT UN FULGER, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. de-atâtea furtuni copacii cocoșați par clopote șuieră vocile cerului la ușa podului casei fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilată cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roagă așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Orice ar fi, tu nu te-ndepărta, Căci nu ești nor să fugi cum bate vântul, Nici zid de netrecut în calea mea, Din urmă să nu pot s-ajung cuvântul. Nu rătăci dincolo de tăceri, Sub haina umbrei mele nu te-ascunde, Pe umeri mi-ai pus ziua cea de ieri Ce sfâșie cu asprele-i secunde. Ai coborât un foc sub pașii mei De nu-i mai simt pământului răcoarea- Departe, mută
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mori cât încă eu trăiesc! Citește mai mult Orice ar fi, tu nu te-ndepărta,Căci nu ești nor să fugi cum bate vântul,Nici zid de netrecut în calea mea,Din urmă să nu pot s-ajung cuvântul.Nu rătăci dincolo de tăceri,Sub haina umbrei mele nu te-ascunde,Pe umeri mi-ai pus ziua cea de ieriCe sfâșie cu asprele-i secunde.Ai coborât un foc sub pașii meiDe nu-i mai simt pământului răcoarea-Departe, mută stai fără temeiîncet
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mă cuprinde Când pășesc sub clar de lună. Focul inimii se-aprinde Și timid o prind de mână. Dau năvală simțăminte Ce credeam că-s în uitare, Tremuratul mă cuprinde Vrând să-i fur o sărutare! În a ochilor abisuri Rătăcesc fără scăpare Și purtat de alte visuri Pietre bat pe trotuare. Fraga buzelor mă-mbie, Gândul pare să asculte Și să cadă în robie Sub chemări necunoscute. Sus, pe cer atârnă luna Prinsă de ascunse ațe, Raze împletesc cununa Celei
SUB A CERULUI CUNUNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373658_a_374987]
-
Articolele Autorului Voi pune o lacrima deoparte pentru atunci când ochii mei nu vor mai ști sa plângă mănunchi de șoapte în mâini eu am să-mi prind tu să-mi rămâi cănd diminețile îmi pleacă zile de-a rând mă rătăcesc în somn adorm fără-un cuvânt de mângâiere nopți singuratice îmi dau ocol și-mi bat in geam ploi reci de vânturi spulberate și nu găsesc un adăpost să am cand vine timpul și tu eăti departe. și voi rămâne
EXTRAS DIN MEMORIA DURERII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371299_a_372628]
-
eternitate vin ierni târzii apoi și îmi vor bate -n geam ăi nu voi ști ce să le spun nu voi avea pe nimeni cu care să împart ce-a mai rămas din toate poveștile adevărate zile și nopți voi rătăci în somn voi adormi fără cuvânt de mângâiere și va veni noiembrie și îmi va bate-n geam și nu voi ști ce să îi spun și lângă mine nimeni nu va fi să mă asculte. de AZED. ANGHEL ZAMFIR
EXTRAS DIN MEMORIA DURERII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371299_a_372628]
-
1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă porți în buzunarul de la piept, Când viscolul lovește pe nedrept Îmi dai și aripi, zbor doar spre lumină Să scap de mine, de viscol și de tină! Îmi mângâi sufletul când rătăcește Prin arșița deșertului din noi, Dezlegi și ploia ce mă răcorește Și uneori dai timpul înapoi. Nu știu cum faci și care-i rostul, Dar cred că-mi ești și adăpostul Îmi torni pe rană mir sfințit Și-ngropi și lama de
BUZUNARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371305_a_372634]
-
Vecinii au ieșit cu securi, furci, cu ce au apucat în mâini și au reușit să-l alunge de moment. Au fost alertate organele locale și vânătorii din zonă, dar n-au mai dat de urs. Crezând că a fost rătăcit și a plecat pe drumul întors, făcând fel de fel de scenarii, mulți nedumiriți de adevăr, au părăsit zona liniștiți. Numai că Martinică a avut un alt plan. A „vizitat„ animalele lui Nicolae Garaiman, priponite pe Budichea, iar când Soarele
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis, Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată... Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare... Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită... A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în
O ULTIMĂ SCRISOARE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371324_a_372653]
-
ușor în ușă, cu teamă și nu auzi nicio mișcare. Insistă și ciocăni mai tare. Parcă se mișcau pași prin cameră. Când se deschise ușa Aurel rămase înmărmurit de imaginea apărută în fața lui. Credea că este George care poate își rătăcise cheia, cu toate că ușa nu era încuiată. - Ana, ce-i cu tine în ținuta asta? Atunci se văzu și ea cum era de sumar îmbrăcată. Încercă să strângă capoțelul pe lângă corp să mai acopere ce se mai putea acoperi. - Lasă, scuză
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
persistă În târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul nopții, șade pe- o
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
o băncuță, Descâlcind în gânduri, financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit Sau, ostenite după șuvoi de glume Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit... Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri mai persistă În târg de neuitat...! Emilian Oniciuc-
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
Acasa > Literatura > Proza > AVUȚIA LUMII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
nu voi rosti, voi fi! Îți spun azi, iubite, există o a doua viață Dacă lumea prin dragostea ochilor divini privești, Hai, ce poți pierde dacă-ți oferi visul, o nouă șansă În lumina iubirii, nu poți să te mai rătăcești. Nu ești erou homeric dar sufletul tău e forță, Martor al destinului ce aduce realul printr-un vis, El se strecoară cu tine personaj de viață Demască-ți frica, vei câștiga adevăr, fără compromis. Iubirea sunt eu însumi, perfectă pentru
CÂŞTIGĂ UN ADEVĂR DESPRE TINE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371386_a_372715]
-
Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă voi trezii Mă voi trezii din iubire Că după o noapte neterminata... Ce mi-a reținut lumină , Izvorâta în urma ei... Mă voi trezii cu ochii rătăciți În urmă timpului furat..., Acolo...unde doar vântul Își mai caută prin cenușă pașii. Mă voi trezii în uitare Cu aripile încă desfăcute... Și-mi voi deschide așteptările Deasupra timpului ce vine. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mă voi trezii / Gabriela Rusu
MA VOI TREZII de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371389_a_372718]
-
pe Dumnezeu să ne ajute pentru a ne aduna mintea în noi înșine. Biserica are rugăciuni deosebit de frumoase, dar pentru a avea un folos sporit din ele trebuie să avem mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al lor. Dar pentru că mintea rătăcește, după ce ne rugăm suntem aceiași oameni cum eram și înainte de a ne ruga, nu se întâmplă nimic înlăuntrul nostru. Mă uit în biserică la noi, se fac rugăciuni, Sfânta Liturghie - care este cea mai mare rugăciune a Bisericii, se ține
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
roagă de pildă pe la internate sau cămine - unul citește și ceilalți ascultă - este frumos și bine dar cu o condiție necesară: să fie toți atenți la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară este mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit eu cu mintea. În asemenea cazuri este mai bună rugăciunea particulară. Ce trebuie să facem atunci când, în timpul rugăciunilor de seară și de dimineață, suntem obosiți sau nu avem disponibilitate sufletească? Dacă putem face efortul de a continua rugăciunea atunci când suntem
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]