4,549 matches
-
îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi să ne gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare de pace
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru ca s-ocupe tronul, Și coroana sa de slavă, după cruda suferință Ce prin tine-a îndurat-o, îndestul, cu prisosință. Tu ești unica scăpare, ce primești cu bunătate Pe cei buni și cei ce-ncontra-ți au greșit cu răutate. ............................................................ Binecuvântată-n lume fii, tu cruce, și slăvită, Tu, ce arăți la lumea-ntreagă biruința-ți strălucită Cu recunoștință-adâncă, eu sărut a ta figură ; Fii slăvită-o cruce sfântă de întreaga creatură. Tu ești semnul sfânt de care Iadu-ntreg se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am hotărât să nu lucrăm ci să serbăm Învierea; eram în schimbul de noapte și era aproape ora 12 (nu aveam ceas dar am aproximat). La un moment dat, s-au stins
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de melodramă, dar care dezvăluie răutatea omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
presupus gratuite. Simțământ din ce în ce mai cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de conștiința inutilității acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip conștient să mai tind spre fericire. 25 iulie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai bun și de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
doar în registrul epic, ci și în al doilea plan, cel al disertației, al citatelor biblice și, mai ales, al revoltei. O revoltă împotriva Divinității, datorată nu doar frustrărilor sociale, nu doar nedreptăților și privațiunilor unei copilării chinuite, nu doar răutății inexplicabile a unor semeni pentru că, spre deosebire de aceștia, protagonistul este un învingător: Noi n-am fost dintre aceia cărora să le spui "vae victis"", afirmă, repetitiv autorul, Victor pe numele său (predestinat?), de la Victorie. O victorie cu prețul suferinței de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale, bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram îngropați de vii sub nămeți. Spațiul acesta îndeplinea și onorabila funcție de "grup sanitar". Descrierea vulgară și indecentă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută lor. Ăsta-i crivățul din Bărăgan? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la ajutorul nimănui, ci să îndurăm toate încercările prin care trebuie să trecem. Amin. O, doamnă Rozalia, și voi, copii, iertați-mă pentru vorbele nesăbuite pe care le-am rostit. Dumnezeu mi-e martor că n-am spus-o cu răutate; dar n-am știut adevărul despre voi și nici n-am cunoscut dârzenia și mândria de care dați zilnic dovadă în lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și înalte ale dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i-a enervat pe mulți prin justețea vorbelor sale: "cred că indivizilor care trăiesc întreaga lor viață în universitate ca studenți și apoi ca profesori le lipsește ceva. Lumea universitară este prea blândă. Închis între zidurile universității, cunoști prea puțin răutatea și duritatea existenței umane". Am simțit-o pe propria piele, fizic (da, fizic; este chiar o senzație fizică!), de îndată ce părăseam clădirea universității și intram într-o lume care funcționa după reguli reale, dure, pragmatice, în totală contradicție cu ceea ce propovăduiește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică totul, în cele mai mici detalii, eu tac și surâd în inima mea, fără răutate, și spun convins și semi-militărește Oui, Madame, compris! În timp ce eram cu mâinile cufundate în pământ, sădeam, am brusca revelație a îndepărtării noastre fatale de ciclul firesc al vieții. Ieșirea din ciclul naturii și intrarea în istorie, în cel mai pur
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi confortabil cu mine însumi, îmi venea să-i spun... Pasaj adăugat ulterior: replica aceasta de banc cu polițai, gen La ce ți-a folosit diploma aia' de doctor? Mi-a fost repetată de zeci de ori. Întotdeauna cu răutate. Niciodată nu am fost și nici nu voi fi capabil să dau un răspuns care poate fi înțeles pe deplin. Pentru a deveni mai rotund, poate... ) 4 iunie 2004 Andrei Pleșu: "Credința este, pentru ocupantul civilizat, un fenomen din ce în ce mai restrâns
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne-a readus la Geneva, au spus toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile care-i
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în mocirlă, a fost de ajuns ca acesta să reprezinte un adevărat focar de infecție pentru cei din jur. Dacă ar fi fost să se lege o relație cu Mariana, nu cred că aș fi avut nici o șansă; era atâta răutate în jur, atâta ticăloșie încât cu siguranță s-ar fi întâmplat și ceva mai rău. Poate că a fost mai bine așa. Pentru mine se mai încheia un capitol și abia după ce am plecat de la Tehnoton am înțeles în ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe unde apucam (inclusiv prin gări). Ar putea părea, din afară, o poveste „romantică“, cu doi tineri care se iubesc atît de mult, încît nimic nu stă în calea sentimentelor lor. Cu dragostea care învinge, pînă la urmă, totul. și răutatea oamenilor, și prejudecățile părinților, și soarta potrivnică. Un fel de Othello altoit cu Romeo și Julieta și, în plus, cu happy end. Cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți pînă la adînci bătrî neți. În realitate, cînd ești
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și în unele privințe neîntrecută operă datorește atât de mult predecesorilor săi (Rabelais, Voltaire, de pildă, pentru a nu ieși din literatura franceză și a ne mărgini la cei mai exploatați) France adaogă cu tot atâta spirit cât și candidă răutate: "...Selon le mérite de chacun, on peut dire à peu près d'avance, s'il est vraiment plagiaire. Sardou l'est fatalment lorsqu'il emprunte, et Shaklespeare ne le fut jamais, quoique celui-ci ait infiniment plus volé que celui-là..." * Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al unei localități neînsemnate din Nordul Africei: Mazagran, Meligrah, Gemilah...). Așa umblau și acolo, ți-aduci aminte? liberi... "Non. C'est extraordinaire..." Nu mi-am închipuit un singur moment că explozia aceasta ar fi cuprins în ea cea mai mică răutate sau spirit de ofensă, la adresa noastră. Sunt dimpotrivă sigur că veselia acelei persoane distinse a fost spontană, tot ce poate fi mai spontan, naivă chiar, ca toate actele reflexe... Cu toate aceste, rar m-am simțit, în viața mea, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ieșit din co munism foarte dumerit. La dumerirea lui au contribuit, desigur Crescent și toate celelalte firme ale Securității. Dar el e doar un suflet nobil, care a vrut să facă daruri poporului... Despre aceeași noblețe, cu care răspunde tuturor răutăților, ni sa vorbit și în continuare: „Forța media nu ia adus lui Dan Voiculescu numai bucurii, ci ia atras și antipatia adversarilor politici, care au făcut tot ce au putut pentru al determina să cedeze presiunilor de tot felul. I
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
altele, trei foloase: Primul. Dat fiind că cine se spovedește în fiecare an nu este ținut să facă o spovadă generală, dacă o face, are mai mare folos și merit, mulțumită unei mai mari dureri simțite pentru toate păcatele și răutățile din întreaga lui viață. Al doilea. Întrucât în știmpul unorț astfel de exerciții spirituale se cunosc mai adânc păcatele și răutatea lor decât în vremea în care omul nu se îngrijea atât de lucrurile lăuntrice, dobândind el acum o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă o face, are mai mare folos și merit, mulțumită unei mai mari dureri simțite pentru toate păcatele și răutățile din întreaga lui viață. Al doilea. Întrucât în știmpul unorț astfel de exerciții spirituale se cunosc mai adânc păcatele și răutatea lor decât în vremea în care omul nu se îngrijea atât de lucrurile lăuntrice, dobândind el acum o mai bună cunoaștere și durere pentru ele, va avea mai mare merit și folos decât înainte. Al treilea este că, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne folosim cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șoameniț care au ajuns în iad pentru păcate mai puține decât cele pe care le-am făcut eu. Spun să se facă același lucru cu privire la cel de-al treilea păcat, cel personal, al fiecăruia, aducându-mi aminte de gravitatea și răutatea păcatului împotriva Creatorului și Domnului, cugetând cu înțelegerea cum, păcătuind și împotrivindu-se bunătății nesfârșite, a fost osândit pe bună dreptate pe veci; și să-l ducă la bun sfârșit șacest al treilea punctț cu voința, așa cum s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]