5,310 matches
-
ținea loc de pat o canapea lată, tapițată cu marochin roșu. Prințul observă pe masa la care-l așezase Rogojin două-trei cărți; una dintre ele, Istoria lui Soloviov 41, era deschisă și avea un semn în ea. Pe pereți, în rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am răspuns. „Petite fille alors.“* Și a scris în album: „Ne mentez jamais! Napoléon, votre ami sincère“** Fiți și dumneavoastră de acord, prințe: un asemenea sfat, într-o asemenea clipă! — Da, e semnificativ. — Această foaie de hârtie, pusă într-o ramă de aur, sub sticlă, a atârnat în salonul surorii mele toată viața ei, în locul cel mai vizibil, până când a murit în timp ce năștea... acum nu mai știu pe unde o fi... Dar... ah, Dumnezeule! E deja ora două! Ce mult v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numărul de ani ai ciclului lunar grec. Suma Înălțimii celor două colțuri anterioare și a celor două colțuri posterioare este 190×2+176×2=732, care e data victoriei de la Poitiers. Grosimea postamentului este de 3,10 centimetri, iar lățimea ramei ferestrei de 8,8 centimetri. Înlocuind numerele Întregi cu litera corespunzătoare din alfabet, vom avea C10H8, care e formula naftalinei”. „Fantastic”, am spus, „ați făcut proba?” „Nu”, zise Agliè. „A făcut-o pe un alt chioșc un anume Jean-Pierre Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nucile se aflau și azi În bol, cu stratul lor de praf lînos, neclintit, iar Duncan avu timp să se uite Îndeaproape la cîteva tablouri agățate strîmb pe perete - căci toate stăteau strîmb În casa asta. Erau destul de triviale, cu rame Oxford, de duzină. Dar asta Îi dădea și o senzație de plăcere - de natură diferită -, plăcerea pe care o extrăgea din contemplarea unui lucru În timp ce se gîndea: Nu ești al meu, și nu trebuie să te rîvnesc! CÎnd se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată - poate chiar domnul Leonard - o cugetare, care suna astfel: „Să stai mereu de veghe la porțile gîndirii.“ Cuvintele astea Îl făceau pe Duncan să rîdă Întotdeauna, și nu pentru că le considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o jumătate de oră În soare. O porniră și se sărutară În goană. El apăsă frîna și mașina o luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l urmări cum Își filează cărțile delicat. Clătină din cap. De parcă te-ai prinde În joc cu moartea, zise ea. El Îi susținu privirea, Întinse o mînă și arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit. Întoarceți-vă, curve nemțești! Ați uitat de Corpul D! Ați uitat de Corpul D! Dați-vă jos de la ferestrele alea, ce mă-sa! urlă cineva din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii. Dar nu o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și suspină În palme; umerii i se cutremurau făcînd rama patului să tresalte. Domnul Mundy nu Încercă să-l oprească; nu se apropie de el, nu-i puse brațul pe umeri, nu făcu nici un gest de genul ăsta. Pur și simplu, rămase În picioare și așteptă ca lacrimile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simți că Încep s-o doară dinții. Domnul Imrie era dentist, și se ocupa de chestia cealaltă În paralel. — Vă rog să luați loc, spuse el. Luă o foaie de hîrtie și o prinse de o tăblie. Avea ochelari cu rame grele și, pentru a vedea pagina dinaintea lui, Îi Împingea În sus, așa că se prindeau de frunte ca niște ochelari de scafandru. O Întrebă pe Viv cum o cheamă. Ea Își scosese mănușile pentru a i se vedea verigheta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi cineva, poate tatăl tău sau... La naiba! Sări de pe scaun. Ce dracu’ a mai fost și asta? Căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd; bubuitura fusese atît de puternică Încît ochiurile de geam fuseseră lovite sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un pistol, și se spărseseră. Duncan Își ridică privirea. Fraser sărise Înapoi, ajungînd pînă la ușă și Încerca să o deschidă. Îi căzuse pătura de pe umeri. — La naiba! La naiba! repetă el. Asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Isuse! Nici nu-ți imaginezi! Eu... La naiba! Oamenii Începuseră să strige. Aveau o voce speriată, ca a lui Fraser. Unul Îl chema pe domnul Garnish. Altul izbea cu ceva În ușa celulei sale. Ferestrele se zgîlțîiau din nou În rame, pentru că mai căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd... Apoi Începu să plouă cu bombe, sau așa păru. Era ca și cum ai fi prins În lada de gunoi iar cineva bătea În ea cu un ciomag. Giggs, bulangiule! strigă cineva. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă precipitat În direcția zăvorului. — Deschide-l! Duncan ridică fereastra. MÎinile Încă Îi tremurau și fereastra se poticnea ridicîndu-se, iar geamul se zgîlțîia În ramă. O manevra Încet, de frică să nu facă zgomot. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă el după ce ridică fereastra. Alec Încercă să se uite În cameră, dincolo de el. — Ce făceai acolo? Am bătut la cealaltă fereastră. — Viv nu s-a-ntors. Dorm aici. De cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mai contează, nu-i așa? Nu vreau să ți-l dau, asta-i tot. Scrie cu creionul. Sora mea mi-a cumpărat stiloul ăla. — Atunci o să fie mîndră de tine, spuse Alec. O să pună stiloul ăsta, probabil, Într-o ramă, după ce-or să ne găsească. GÎndește-te și așa, Duncan. Hai, Duncan. Duncan mai ezită o clipă, apoi deschise penarul Împotriva voinței lui, și scoase stiloul. Alec Îl pisa mereu să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
repede. Ca și restul lumii, nu are timp să jelească, pentru că în momentul acela oprește o tonga chiar în fața conacului familiei Razdan. Din ea, coboară un bărbat îmbrăcat elegant, în achkan și tichie brodată. Are barba îngrijită. Poartă ochelari cu ramă de metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației, iar ceara aplicată pe păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și niște sentimente în această lume lipsită de aer. Nu lipsesc cu totul imaginile. Pe masa de scris se află o ramă din alamă, cumpărată din bazar, cu două fotografii. Robert, care a fost adesea în această încăpere, i-a fixat de fiecare dată pe cei doi soldați de infanterie, care privesc nedeslușit în obiectivul aparatului. Două studiouri diferite. Două tonuri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el. Va fi greu pentru soțul dumitale, dar este un om credincios și te iubește. Sunt sigur că va înțelege. Îi dădu un bilet de ieșire din spital, în care preciza starea precară a sănătății ei. Doctorul o privi peste ramele ochelarilor cum ia biletul pe care i-l întinsese. Poate te va ajuta să-ți convingi soțul, adăugă el. Întorcându-se în India cu cei doi copii, Elspeth își dădu seama că nu mai avea aceleași puncte de reper ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii proeminente Înarmați, cu cruzime, Noi, Bărbații magnetici Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau șmecheraș, nu contează. Mă apucă dârdâiala În hol, nu-i prea cald aici. Io casă mare și greu de-ncălzit șadulmec miros de bani vechi. Locui burdușit de antichități, amintiri de-o viață ntreagă, cel puțin. Grămezi de poze n rame de argint, puse ordonat pe mese, bufete și pe polița de deasupra șemineului ca uarmată de soldăței. Poze la greu. Astami sugerează co droaie de puradei și-au luat zborul din cuib și-au zburat departe. Tot soiu de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și izolată În ciuda bogăției ei. Poza soțului, care domină Încăperea, pe șemineul de marmură. Un soldat de top. Umpic ruginit, Însă pus În valoare de splendoarea ramei. Poți să vezi cancer scris pe fața lui. O poză recentă. E Încăn stare de șoc, Încă vulnerabilă. — Vreau să fiți pe deplin conștientă de ce-mi spuneți acum doamnă Dornan? Seamănă cu o vacă mânată la abator. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ar trebui să ne așteptăm la o nouă lovitură la 16:00 probabil. Adică în mai puțin de trei ore. - Nu avem noroc nici cu oglinda, spuse Cooper. Nu apare numele fabricantului sau comerciantului. E posibil să fi fost pe ramă o etichetă, dar a avut grijă să o înlăture. Sunt și câteva amprente reale, dar dedesubtul celor false. Bănuiesc că este vorba de cele ale vânzătorului. Le voi trece prin A.F.I.S. oricum. - Avem o pereche de pantofi, interveni Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în mizerie? mă-ntrebase prima oară Josăphine, căci rămăsesem cu gura deschisă ca un pește scos din apă, plimbându-mi ochii în stânga și-n dreapta. Pe masa acoperită cu o cuvertură frumoasă era un buchet de iriși, iar pe pereți, rame pictate încadrau imagini de sfinți și de îngeri, dintre acelea pe care preoții le dau credincioșilor și copiilor de cor. — Crezi în asta? am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea ridicase din umeri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
imediat atenția un pian elegant, cu decorațiuni din argint. O întâmpină un barbat destul de înalt într-un halat de matase albastru, trecut de vreo patruzeci și cinci de ani, cu un ușor început de calviție. Purta niște ochelari negri cu rame groase, gen Mihai Pacepa, cu care chiar semăna puțin. Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți!” milităresc. Urma un scurt moment de tăcere, o emoție reciprocă parcă, o acomodare rapidă a unuia cu celălalt și între timp își făcuse
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]