4,224 matches
-
amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
(în , numit și Andrei Mihailovici Budker; n. 1 mai 1918, satul Murafa, regiunea Vinița, Ucraina - d. 4 iulie 1977, Novosibirsk) - a fost un renumit fizician sovietic, specializat în fizica nucleară și reactoare nucleare. A fost ales membru corespondent al filialei din Siberia a Academiei de științe a URSS în anul 1958 și a fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei de științe din URSS în anul 1964. Este
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
dată Genesis. În drum spre Modeoheim, Zack se întâlnește cu infanteristul Shinra, Cloud, cu care se și împrietenește. Aproape de Modeoheim, Zack se luptă și reușește să-l învingă pe Genesis, care pare să se fi sinucis, aruncându-se într-un reactor. Zack călătorește până la Modeoheim unde îi găsește pe Angeal și Hollander. Angeal cheamă și se contopește cu propriile clone, transformându-se într-un monstru mutant, forțându-l pe Zack să-l omoare. Înainte de a muri, Angeal îi da lui Zack
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
ele au apărut în Midgar, forțându-l pe Zack să se întoarcă pentru a o proteja pe Aerith. O lasă în grija clonei lui Angeal, care pare să o protejeze, apoi călătorește cu Sephiroth și Cloud pentru a investiga un reactor Mako din apropierea orașului Nibelheim. În timp ce verifică reactorul, Sephiroth află de la Genesis că el a fost subiectul unui experiment, căruia i s-au implantat celule Jenova înainte de a se naște. Genesis i-a mai spus că are nevoie de celulele lui
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
pe Zack să se întoarcă pentru a o proteja pe Aerith. O lasă în grija clonei lui Angeal, care pare să o protejeze, apoi călătorește cu Sephiroth și Cloud pentru a investiga un reactor Mako din apropierea orașului Nibelheim. În timp ce verifică reactorul, Sephiroth află de la Genesis că el a fost subiectul unui experiment, căruia i s-au implantat celule Jenova înainte de a se naște. Genesis i-a mai spus că are nevoie de celulele lui Sephiroth pentru a supraviețui, corpul său degradându
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
că are nevoie de celulele lui Sephiroth pentru a supraviețui, corpul său degradându-se, dar Sephiroth îl refuză. Depăși de recentele dezvăluiri privind trecutul său, Sephiroth se încuie în conacul Nibelheim, și, peste o săptămână, incendiază Nibelheimul și merge la reactorul Mako pentru a recupera corpul lui Jenova. Zack nu reușește să-l oprească pe Cloud din a se arunca în reactor. Când se trezește, Zack află că Shinra a mușamalizat incidentul din Nibelheim și că el și Cloud au devenit
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
dezvăluiri privind trecutul său, Sephiroth se încuie în conacul Nibelheim, și, peste o săptămână, incendiază Nibelheimul și merge la reactorul Mako pentru a recupera corpul lui Jenova. Zack nu reușește să-l oprească pe Cloud din a se arunca în reactor. Când se trezește, Zack află că Shinra a mușamalizat incidentul din Nibelheim și că el și Cloud au devenit parte a experimentelor profesorului Hojo cu celule Jenova și expunere la Mako. Zack reușește în cele din urmă să scape, luându
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
(în - cale; inițial un acronim de la International Thermonuclear Experimental Reactor) este un megaproiect internațional de cercetare și inginerie a fuziunii nucleare, care construiește în prezent cel mai mare experimental al unui reactor de , adiacent infrastructurei Cadarache din sudul Franței. Proiectul are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
(în - cale; inițial un acronim de la International Thermonuclear Experimental Reactor) este un megaproiect internațional de cercetare și inginerie a fuziunii nucleare, care construiește în prezent cel mai mare experimental al unui reactor de , adiacent infrastructurei Cadarache din sudul Franței. Proiectul are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei în fizică, la producerea de electricitate la scară largă în centrale de energie de fuziune. Proiectul este finanțat și gestionat de șapte
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
gestionat de șapte entități membre — Uniunea Europeană, India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Uniunea Europeană, ca parte gazdă a complexuli ITER, contribuie cu aprope 45 de procente din costul total, celelalte șase părți contribuind câte approximativ 9 procente fiecare. Reactorul de fuzine ITER a fost proiectat să producă 500 MW de energie finală în timp ce are nevoie doar de 50 MW pentru a funcționa. Prin urmare, mașinăria are ca scop demonstrarea principiului producerii unei cantități mai mare de energie dintr-un
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
a funcționa. Prin urmare, mașinăria are ca scop demonstrarea principiului producerii unei cantități mai mare de energie dintr-un proces de fuziune, decât cantitatea de energie necesară pentru a iniția procesul, lucru care nu a fost reușit încă de niciun reactor de fuziune. Construcția complexului Tokamak ITER a început în anul 2013 costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza inițial. Se așteaptă ca construcția infrastructurei să fie terminată în
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
Construcția complexului Tokamak ITER a început în anul 2013 costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza inițial. Se așteaptă ca construcția infrastructurei să fie terminată în 2019, pornirea reactorului să aibă loc în același an, experimentele cu plasma să înceapă din 2020, iar experimentele de fuziune cu deuteriu-tritiu să înceapă în 2027. Dacă ITER va deveni operațional, acesta va fi cel mai mare experiment fizic cu plasmă de în
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
stafful major, a amenda regulamentul, a decide bugetul și a admite noi state sau organizații să participe la ITER. Actualul președinte al Consiliului ITER este Dr Hideyuki Takatsu. Precursori ai ITER au fost JET și Tore Supra. Alte proiecte de reactoare de fuziune sunt DEMO, Wendelstein 7-X, NIF, HiPER și MAST.
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
sunt cele mai mari nave construite și aflate în serviciu vreodată, fiind surclasate doar de clasa de portavioane Gerald Ford. În loc de propulsie cu motoare diesel-electric sau turbine cu gaz folosite pe multe nave moderne, aceste portavioane sunt propulsate de două reactoare A4W care acționează patru elice, putând să deplaseze portavionul cu o viteză de peste 56 km/h. Ca urmare a utilizării energiei nucleare, aceste portavioane sunt capabile să funcționeze peste 20 de ani fără realimentare și se preconizează să aibă o
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
Hornet, F/A-18A + și F/A-18C Hornet. În plus față de avioanele de la bord, portavioanele mai au și armament defensiv de luptă cu rază scurtă de acțiune pentru luptă împotriva avioanelor și apărare cu rachete. Sistemulde propulsie este acționat de două reactoare atomice Westingshouse A4W, ce pot dezvolta o putere de 190MW, patru turbine cu aburi, capabile să dezvolte o viteză de 30 noduri (56 km/h). Reactoarele prin fisiune nucleară produc căldură, care încălzind apa, produc aburi. Aburii trecând prin cele
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
pentru luptă împotriva avioanelor și apărare cu rachete. Sistemulde propulsie este acționat de două reactoare atomice Westingshouse A4W, ce pot dezvolta o putere de 190MW, patru turbine cu aburi, capabile să dezvolte o viteză de 30 noduri (56 km/h). Reactoarele prin fisiune nucleară produc căldură, care încălzind apa, produc aburi. Aburii trecând prin cele patru turbine cu aburi acționează cele patru elice din bronz, fiecare având diametrul de 7,6m cu o greutate de 30 t. Ca urmare a folosirii
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
bazată pe experiența sa romană în legătură cu absorbția neutronilor lenți în substanțe care conțin atomi de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului, efectuate de Pontecorvo în Canada împreună cu E.P. Hincks, au avut caracter de pionierat: ele
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului, efectuate de Pontecorvo în Canada împreună cu E.P. Hincks, au avut caracter de pionierat: ele au sugerat ideea unei interacții slabe, cu caracter universal, care a devenit o componentă a modelului standard al
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
neutrini și un tip nou de contor proporțional, elaborate tot în acei ani, au avut un rol important în dezvoltarea ulterioară a fizicii neutrinilor. La începutul anului 1949 Pontecorvo s-a transferat în Anglia, unde a colaborat la construcția unui reactor nuclear la Harwell. În septembrie 1950, aflat în vacanță în Italia împreună cu familia, a luat inopinat avionul pentru Stockholm și mai departe pentru Helsinki, de unde a dispărut. Faptul că avusese acces la material (clasificat pe vremea aceea) privitor la reactoarele
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
reactor nuclear la Harwell. În septembrie 1950, aflat în vacanță în Italia împreună cu familia, a luat inopinat avionul pentru Stockholm și mai departe pentru Helsinki, de unde a dispărut. Faptul că avusese acces la material (clasificat pe vremea aceea) privitor la reactoarele nucleare a făcut ca dispariția sa, anunțată public la 21 octombrie 1950, să fie considerată drept fuga în URSS a unui spion sovietic. Bruno Pontecorvo a reapărut în public în 1955, cu ocazia unei conferințe de presă ținută la Moscova
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
el nu participase la proiecte cu aplicații militare (nu fusese invitat să se alăture Proiectului Manhattan, probabil din cauza simpatiei sale cunoscute pentru comunism); totuși, era un expert în metodele de prospecțiune pentru combustibil nuclear și în proiectarea și construcția de reactoare nucleare. Opinia lui Fermi, exprimată într-o scrisoare adresată unui senator american în 1951, era: "„Științific, este unul dintre oamenii cei mai inteligenți cu care am venit în contact în cariera mea științifică. Desigur, nu știu care sunt motivele care au provocat
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
și Chalk River, în perioada 1934-1945, s-a concretizat într-un număr de lucrări științifice, brevete de invenție (patente) și rapoarte tehnice cu privire la interacția neutronilor lenți cu nucleele atomice. Începând din 1945, când s-a încheiat faza de proiectare a reactorului NRX, și-a îndreptat atenția către fizica neutrinilor, aducând contribuții fundamentale la ceea ce avea să devină fizica interacției slabe. Neutrinul a fost introdus de Pauli în 1930, ca particulă ipotetică de masă zero sau foarte mică, pentru a satisface conservarea
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
rezultat este radioactiv cu perioadă cunoscută, iar proprietățile chimice ale elementelor produse permit separarea și concentrarea lor dintr-un volum mare de reacție. El a propus utilizarea tetracloretilenei CCl în reacția și a indicat ca surse intense de neutrini Soarele, reactoarele nucleare și materialele radioactive produse în reactoarele nucleare. Metoda radiochimică clor-argon a fost utilizată de Raymond Davis, Jr. (Premiul Nobel pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
proprietățile chimice ale elementelor produse permit separarea și concentrarea lor dintr-un volum mare de reacție. El a propus utilizarea tetracloretilenei CCl în reacția și a indicat ca surse intense de neutrini Soarele, reactoarele nucleare și materialele radioactive produse în reactoarele nucleare. Metoda radiochimică clor-argon a fost utilizată de Raymond Davis, Jr. (Premiul Nobel pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică în atmosfera Pământului, Pontecorvo a sugerat că
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]