5,519 matches
-
etc. Inclusiv disputatul manierism metaforizant al prozatorului se lasă mai bine înțeles ca un corelativ stilistic al principiului magic generativ al povestirilor. Dar, bineînțeles, miza majoră rămîne aceea de a contracara, cu argumente estetice, vălul gros de inerții ce bruiază receptarea acestui valoros scriitor și spectaculos personaj, mai ales după 1989, de multe ori în absența unor lecturi atente sau suficiente. Un scriitor nedrept abandonat, celebrat formal și analizat fragmentar, un scriitor, în ciuda aparențelor, „puțin citit, puțin cunoscut, în opera căruia
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
aruncat pînă acum doar cîteva sonde și asupra căruia încep să se fixeze, sufocante ca o crustă, prejudecățile”. Bref, o „redesțelenire” a lecturii care merită cunoscută și care ar putea deveni un reper în perspectiva necesarei „schimbări de paradigmă a receptării” lui Fănuș Neagu.
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
două (2) cărți!? Personal cred că nepublicarea în epocă a poemului se explică prin intuiția extraordinară cu care scriitorul ardelean era înzestrat și care înțelegea că nimeni, atunci, nu era pregătit pentru opera lui. Ne-o arată cu prisosință istoria receptării epopeii după 1925, iar să afirmi că vremea Țiganiadei, "unica ei vreme", ar fi fost acel moment, 1810-1812, este o obtuzitate de neînțeles. Cărtărescu, de pildă, consideră epopeea una dintre cele mai sofisticate construcții epice din literatura noastră și, adaug
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Daniel Cristea-Enache A existat, în primii ani postrevoluționari, un interval gol al receptării critice profesioniste și sistematice. Între momentul retragerii din oficiul de cronicari a ultimilor "mohicani" din generația '60 (1991-1993) și cel al apariției unei noi promoții de comentatori (1997-2000) se observă un no man's land care s-ar fi cuvenit
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
o carte stîrnește atîta interes, cu atît mai mult cînd e o carte dificilă, cum e Omul recent. Asta m-a mai temperat în părerea, la care totuși încă nu renunț, că una dintre problemele pieței noastre culturale este lipsa receptării eficiente a cărții, că sînt foarte multe cărți bune care trec aproape neobservate, că nu există un comentariu adecvat, că sînt o mulțime de domenii în care publicarea unei cărți rămîne fără ecoul de specialitate necesar - mă gîndesc de pildă
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
despre "formele fără fond", nu am vreo obiecție importantă să-i fac autorului. El mi se pare a clarifica una din cele mai litigioase probleme din cultura română. Trei sînt considerațiile principale de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie (pînă la nonsens) a faimoasei teorii maioresciene, ca și a gîndirii lui politice în general. Autorul, care e cît se poate de tranșant în opiniile sale, numește acest fel de receptare "actul ratat al interpretării". "Multe voci [...] stau sub
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie (pînă la nonsens) a faimoasei teorii maioresciene, ca și a gîndirii lui politice în general. Autorul, care e cît se poate de tranșant în opiniile sale, numește acest fel de receptare "actul ratat al interpretării". "Multe voci [...] stau sub semnul unei lungi tradiții de ignorare sau abuzare a textelor și ideilor lui șMaiorescuț", afirmă dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu numai atât. Plasând lucrurile strict pe terenul teoriei literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru receptarea contemporană, RITUALUL și valențele lui din lumea antichității, de a redefini fastul chiar și printr-un fason să-i spunem hollywoodian, a adus un mare beneficiu. Oedip-ul acesta îi interesează nu doar pe specialiști, ci și pe acei spectatori obișnuiți
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
sau un anumit domeniu. Mai trebuie menționat că se resimte, cu voie sau fără voie, "mâna" scriitorului Sebastian și în articolul gazetarului de opinie, în afara oricărei "stilizări"; faptul divers, cu banalitatea lui consubstanțială, dobândește noimă și proiecție mai lesnicioasă pentru receptare. Totdeauna o informație de "petite histoire" are o miză superioară. Înzestrat cu spiritul viu al actualității, publicistul deține și abilitatea comunicării, prin alertețe, complicitate colocvială, claritate și concizie. Și, încă, firea retractilă și introvertită nu se vede sub fraza mai
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
București și altul din Cluj, Oradea, Alba Iulia, Satu Mare, Baia Mare, Chișinău, Timișoara, Brașov etc. etc. Sunt deosebiri doar de talent, cultură, stil, viziune, forță expresivă, adică doar de natură scriitoricească. Restul e competiție (cel mai adesea surdă) de acces la receptare critică, premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
era exclusiv apanajul artelor spectacolului. Experiențele multimedia, heppeningul și acționismul, dar și mobilurile lui Calder sau mașinăriile autiste ale lui Tinguely, ca să ne rezumăm doar la cîteva exemple, introduc dramatic dimensiunea temporală, atît în oferta mesajului artistic, cît și în receptarea acestuia. A privi un spectacol, a citi o carte sau a privi o imagine plastică, e drept, secvențializată, înseamnă acum același lucru. Iar Jenö Bartos analizează calm și persuasiv aceste mutații, aceste schimbări de mentalități, de sensibilitate, de filosofie și
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
Cu numai câțiva ani în urmă, se deplângea criza criticii autohtone, în cea mai vizibilă variantă a ei: aceea de întâmpinare. Retragerea din domeniul actualității literare a criticilor "șaizeciști" (susținători și formatori ai canonului estetic) a lăsat terenul destul de gol, receptarea sistematică a cărților devenind mai curând excepție individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan și Octavian Soviany erau (și sunt în continuare) ultimii mohicani ai cronicii literare afirmați înainte de Revoluție și neconvertiți la
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
E o evidență. Care sunt resorturile faptului, nu mă interesează. Nu sunt, într-ale literaturii, un moralist. Destul să spun că despre cărțile lui (trei de cronici, trei de interviuri și o teză de doctorat), nu s-a prea scris. Receptarea, în cazul lui Cristea-Enache, plutește mai degrabă în aer decât să coboare, comme il faut, în paginile revistelor. E ca un zvon. Când, totuși, colegii de breaslă s-au referit la el, au făcut-o, aproape fără excepție, convențional. Nici
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
trecut, lumea se desface, ușor, ușor, scoțînd la lumină fapte și lucruri nerostite niciodată pînă la capăt, gri-urile orașelor și, deopotrivă, ale protagoniștilor. Piesa este cu adevărat superbă și extrem de emoționantă, cu multe trepte de lectură și ofertantă oricăror receptări și analize, este un palimpsest de chipuri și identități ce se potențează unele pe altele, ce aduc pe scenă o tensiune fantastică, mai ales în jocul cîtorva actori, o tensiune acumulată progresiv,care devine, uneori, sufocantă, insuportabilă. Citind piesa, am
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
se îndoiește de locul și de rolul lui Eminescu în cultura românească. Problemă se află în altă parte. Spre deosebire de mit, interpretarea cu spirit critic a personalității și a operei eminesciene n-a stat pe loc. Există două momente esențiale în receptarea poetului. Primul trebuie legat de portretul pe care i-l face Maiorescu în 1889, pornind de la ediția poeziilor pe care criticul însuși o alcătuise în 1883. Este un Eminescu văzut schopenhauerian, ca un geniu care se hrănește exclusiv cu spirit
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
fi atît de "bine", înspre ceea ce problematizează situația. "Erupția" amintirilor, constată d-sa, "explozia depozițională" au avut ca efect secundar, în cel dintîi lustru de după prăbușirea dictaturii, o "derută" a literaturii de ficțiune, care "nu mai interesa atunci pe nimeni". Receptarea obștească se concentra pe mărturie, pe adevăr, pe unul "crud, direct, imediat, neprelucrat",cu toate că - nu-i așa? - "și literatura de ficțiune spune adevărul (cînd nu vrea anume altceva)". E schițată și o spăimoasă ipoteză: "Dacă, Doamne ferește!, tocmai atunci s-ar
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
acesta de poezie, un aliat solid. În fața ei, abordarea impresionistă, soporifică, n-are nici măcar șanse statistice de reușită. Temerarii care nu realizează asta (căci există, spre surprinderea mea, și destui din aceștia) se expun fără ocolișuri ridicolului. În consecință, dosarul receptării se îngroașă, dar se îngroașă cu pagini, intelectual vorbind, albe. Despre Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manolescu scria în Istorie că n-a fost un răsfățat al criticii și punea faptul pe seama unui defazaj de comunicare. „Neprecizarea destulă vreme a formulei lui
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
Universitatea din Budapesta și, mai nou, doctor în Litere la Universitatea din Cluj, sub coordonarea lui Ion Pop, autorul e o prezență discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția și relativa extrateritorialitate explică, probabil, ceva din cvasiabsenț a receptării. Avînd la origine o teză de doctorat, volumul său nu are, din fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au împiedicat pe critici să-și publice în volum cronicile, fenomen înregistrat mai cu seamă după '90, cînd panica indusă de apariția fantomei crizei receptării a condus la astfel de gesturi, ce s-au dovedit de multe ori necugetate. Cea mai convingătoare pledoarie pentru utilitatea colecției de cronici sau cronichete o face Al. Cistelecan în Top-ten (recenzii rapide), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, invocînd din capul
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
și dintr-un nemărturisit sentiment de culpă pentru distanța - chiar și numai geografic vorbind - dintre ei), dar și indicarea apăsată a unui anume cititor care trebuie să acorde o atenție sporită rândurilor care urmează. Se știe din studiile de teoria receptării că orice autor are în minte, în momentul în care își scrie opera, un cititor virtual. În acest caz, fiind vorba de o scriere zămislistă din inimă, cititorul virtual este indicat explicit. Cartea se adresează în primul rând sensibilității sale
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
dar susținut, la altele conducător, înscriindu-și numele alături de al altor scriitori, prietenii săi de nădejde, Eminescu, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, preluând, ca în cazul ziarului ,,Timpul" conducerea, după retragerea lui Titu Maiorescu. La ,,Speranția" din Arad, a scris prima receptare afectivă a personalității lui Mihai Eminescu, la alta, cum este ,,Umanitatea" din Iași, este descoperit ca semnând cu pseudonimul Pascal. Unele distingându-i frumosul libertății de gândire, cele mai multe capabile să-l integreze ca scriitor în ordinea alcătuirilor umane ale acestei
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
libertății de apreciere a operei lui Ioan Slavici își pune Eugen Simion determinarea personalității omului, în perspectiva istoriei, a fragilității construcțiilor critice, a revendicărilor și a semnificațiilor estetice. El caută justificare a entuziasmului junimiștilor, reține ca valabile, patru praguri în receptarea operei lui Slavici, de-a lungul timpului, însoțește cu exemple enumerarea citatelor, culese din referințele critice, pentru a exprima direct în logica alcătuirilor personalității scriitorului intervenind cu implicații teoretice pentru a-și susține observațiile proprii cu replici la paradoxalul portret
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
de exemplu), dar să ne resemnăm că există o foarte bună Enciclopedie a exilului literar românesc (1945-1989), cea a lui Florin Manolescu. Totuși, nu pot trece cu vederea două-trei carențe: la scriitorii din exil, lipsesc din referințele critice trimiterile la receptarea în străinătate; dacă la fiecare sunt citate toate (sau aproape toate) titlurile cărților publicate în exil, la Norman Manea, printr-o excepție bizară, nu se întâmplă același lucru; la secțiunile de reviste, grupări sau concepte nu există nici o mențiune despre
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]