7,442 matches
-
prinși în încercuire au declanșat atacul pentru cucerirea satelor Novo-Buda, Komarovka și Șanderovka, de unde urmau să facă un ultim efort pentru spargerea încercuirii. Regimentul al 105-lea de grenadieri trebuia să cucerească Novo-Buda și să atace mai departe spre Komarovka. Regimentul german, care avea efectivele puternic diminuate de lupte, a trebuit să atace în câmp deschis pozițiile sovietice bine fortificate. Pentru a-și mări șansele de reușită, comandantul grenadierilor a hotărât să atace noaptea. Germanii, purtând haine albe de camuflaj și
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
au început să se deplaseze în liniște, cu baionetele la armă. O jumătate de oră mai târziu, avantgarda atacatorilor germani au străpuns prima linie sovietică, și la scurtă vreme după aceea pe cea de-a doua. Mai multe batalioane și regimente au reușit să străbată culoarul deschis de atacul german în zona satului Oktiabr până la ora 04:10. Ariergarda condusă de generalul Stemmermann, care se afla în cealaltă parte a pungii, a luptat cu vigoare pentru a asigura succesul traversării a
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse indică anul 1845. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. Mai târziu, a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici ia lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedește a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și este încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
îl mânuiască de unul singur. Mai târziu, a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici ia lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedește a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și este încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor al mai multor formații de muzică militară. Ivanovici rămâne aproape întreaga viață în Galați, ajungând în gradul
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, județul Buzău. Între anii 1903 - 1905 a absolvit „Școala militară de artilerie și geniu” iar între anii 1919 și 1920, „Școala superioară de război” din București. A făcut parte din Regimentul 12 artilerie cu care a participat la al Doilea Război Balcanic din anul 1913. Cu aceiași unitate a luptat și în Primul Război Mondial, în campania de ofensivă din Transilvania din 1916 (pentru care a fost decorat cu ordinul "Coroana
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
României cu spade în grad de cavaler") precum și în bătăliile de apărare din 1917, la Măgura Cașinului, având funcțiile de comandant de baterie și de divizie. Până în anul 1943 a îndeplinit mai multe funcții importante în ierarhia militară: Comandant al Regimentului 4, artilerie grea (februarie 1925 - iulie 1933), al Brigăzii 7 artilerie (august 1933 - martie 1935) și al Diviziilor 12 de infanterie (noiembrie 1937 - octombrie 1939). Devine comandantul corpurilor de armată 10 și 11 (octombrie - 1939 - noiembrie - 1941) și al Armatei
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
Spirii, ca șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită prin Înaltul Decret Regal nr. 2.968/26 septembrie 1916
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
batalionul său la ruperea frontului german de la Mărăști, unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit pozițiile întărite ale acestuia și apoi satele Topești și Bârsești, de pe valea râului Putna"" . După război, în anul 1918, este numit comandant al Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) și, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
valea râului Putna"" . După război, în anul 1918, este numit comandant al Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) și, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni, în zona străzii Ernest Djuvara, de lângă Grădina Botanică), din solda sa și militarilor comandați de el. Este numit în fruntea Consiliului de Război al Corpului II
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
și militarilor comandați de el. Este numit în fruntea Consiliului de Război al Corpului II Armată, apoi adjunct al șefului Statului Major al Inspectoratului General al Jandarmeriei. După revenirea prințului Carol în țară, colonelul Marinescu și colonelul Paul Teodorescu (comandantul Regimentului 2) îl întâmpină și îl conduc apoi la Cotroceni cu fanfară, cu surle și trâmbițe, fără aprobarea superiorilor, iar aici cele două regimente îl întâmpină în uniformă de mare ceremonie . Ca urmare, la data de 11 iunie 1930, colonelul Marinescu
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Inspectoratului General al Jandarmeriei. După revenirea prințului Carol în țară, colonelul Marinescu și colonelul Paul Teodorescu (comandantul Regimentului 2) îl întâmpină și îl conduc apoi la Cotroceni cu fanfară, cu surle și trâmbițe, fără aprobarea superiorilor, iar aici cele două regimente îl întâmpină în uniformă de mare ceremonie . Ca urmare, la data de 11 iunie 1930, colonelul Marinescu este numit prefect de poliție al Capitalei, îndeplinind această funcție până la 23 februarie 1937. Printre realizările sale se numără înlocuirea gardienilor publici analfabeți
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
la data de 28 martie 1887 în orașul Slatina (județul Olt). A absolvit Școala militară de artilerie și geniu Iași, după care a fost trimis în Germania la Școala pregătitoare de ofițeri din Hanovra (1907 - 1912) și , făcând stagiu în cadrul Regimentului 23 artilerie din Koblenz. A fost rechemat în România în anul 1912 pentru a participa la cel de-al Doilea Război Balcanic iar în 1913 a absolvit Școala superioară de război. A participat la Primul Război Mondial, în calitate de comandant de
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
comandant de baterie, la luptele din Dobrogea și București. În perioada interbelică a lucrat în cadrul Marelui Stat Major (Secția transporturi și serviciu istoric), șef de stat major al Diviziei 11 infanterie și al Corpului 1 armată, după care comandant la Regimentului 23 artilerie. Între 1935 și 1938 a comandat Brigada 3 artilerie, după care a fost numit secretar general al Ministerului Înzestrării Armatei și comandant al Diviziilor 11 infanterie (din toamna anului 1938) și 4 infanterie (din aprilie 1939). După ultimatumul
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
Specială de Infanterie (1919) și Școala Superioară de Război (1933 - 1935). Grade militare care i s-au conferit au fost Funcții îndeplinite: comandant de pluton (1917 - 1919), ofițer cu aprovizionarea (1919 - 1923), comandant de companie (1923 - 1925) și casier la Regimentul 2 Grăniceri (1925 - 1930), comandant de companie în Regimentul 3 Grăniceri (1930 - 1933). Ofițer în M.St.M. (1937 - 1939), șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
1933 - 1935). Grade militare care i s-au conferit au fost Funcții îndeplinite: comandant de pluton (1917 - 1919), ofițer cu aprovizionarea (1919 - 1923), comandant de companie (1923 - 1925) și casier la Regimentul 2 Grăniceri (1925 - 1930), comandant de companie în Regimentul 3 Grăniceri (1930 - 1933). Ofițer în M.St.M. (1937 - 1939), șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
1933). Ofițer în M.St.M. (1937 - 1939), șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici. Împreună cu un grup de ofițeri superiori români (între care locotenent coloneii - ulterior generalii - Nicolae Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
anul 1917 a fost avansat la gradul de căpitan și comandant de baterie tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de Război în Paris (1919-1921) facut maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și avansat în 1929 la gradul de locotenent-colonel, iar în 1935, numit colonel, comandant unui regiment. Deja înaintea intrării României în al Doilea Război Modial a fost numit în 1941 general de brigadă și comandantul
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
la Școala Superioară de Război în Paris (1919-1921) facut maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și avansat în 1929 la gradul de locotenent-colonel, iar în 1935, numit colonel, comandant unui regiment. Deja înaintea intrării României în al Doilea Război Modial a fost numit în 1941 general de brigadă și comandantul brigăzii a III-a mixte, iar un an mai târziu, în 1942, comandantul brigăzii de fortificații nr. II. A devenit șef
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
în armată română. Până în 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureș. Ulterior, a comandat diferite subunități și unități la Turda și Alba-Iulia, iar în 1931 - timp de un an - s-a aflat în cadrul corpului de comandă și stat major al Regimentului de infanterie nr. 82 din Târgu-Mureș. Colonel în 1928, Hugo Schwab a fost avansat la gradul de general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu a fost avansat din nou, la gradul de general de divizie. În anul
Hugo Schwab () [Corola-website/Science/307499_a_308828]
-
frate al viitorului general, Mihail Chirnoagă, (1913 - 1948) va deveni un cunoscut prozator și critic literar. Participă la Primul Război Mondial la acțiunile ofensive din Transilvania, de retragere și de consolidare a frontului în Moldova (1916 - 1918), ca sublocotenent în Regimentul 17 Obuziere, și în 1919 la operațiunile militare din Ungaria. După încetarea ostilităților activează în cadrul Marelui Stat Major, și ulterior ca profesor (1938-1939) și comandant al Școlii de aplicație a artileriei (1939). În cel de-al Doilea Război Mondial participă
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
război români capturați de germani sau din cei veniți la muncă sau instruire în Germania. Gen. Platon Chirnoagă intră în acest guvern în calitate de ministru de război. În această calitate, a reușit formarea și trimiterea pe frontul de la Oder a unui regiment de voluntari români (martie 1945), în timp ce al doilea era gata de plecare pe front, iar al treilea era în curs de formare în tabăra de la Kaufholz. În data de 8 mai 1945, odată cu capitularea forțelor germane. După capitularea Germaniei, gen
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
realmente națională, și nu condusă de un general german. Generalul Platon Chirnoagă a acceptat această ofertă, deși nu avusese anterior nici un contact cu mișcarea legionară. Organizarea acestei armate urma să înceapă odată cu constituirea unui guvern național român. Formarea unui prim regiment român, nu a fost autorizată până pe 3 noiembrie 1944, de către Biroul Central Operațional al SS.(SS - Führung Hauptamt), specificându-se că scopul final este crearea unei divizii. Majoritatea prizonierilor provenind din Divizia a 4-a, a preferat să rămână în
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
SS Standartenführer Ernst Alfred Ludwig, născut în România. Spre deosebire de alte unități ale armatei germane, pe care naziștii urmăreau să le constituie, divizia română a fost concepută în așa fel încât să fie lansată cât mai repede în luptă. Conducerea primului regiment de infanterie român al ANR, a fost încredințată tot unui ofițer german, respectiv, comandantul Gustav Wegner. Comanda celor două prime batalioane a fost încredințată căpitanilor români Dreve și Opriș, cărora li s-a echivalat gradul cu cel de Hauptstürmführer SS
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Comanda celor două prime batalioane a fost încredințată căpitanilor români Dreve și Opriș, cărora li s-a echivalat gradul cu cel de Hauptstürmführer SS. Imediat după formarea Guvernului Național Român de la Viena, oficial în 10 decembrie, soldații, ofițerii și subofițerii Regimentului 1 Român al ANR, au depus jurământul de credință, față de Adolf Hitler, în calitate de comandant suprem al armatei germane, (dar numai în ceea ce privește lupta contra sovietilor și comunismului) și față de Horia Sima, în calitate de șef al Guvernului Național Român. Foarte mulți prizonieri români
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
germană, preluând frontul dintre Jagodi și Tundutovo. Începând cu dimineața zilei de 20 noiembrie 1942, după o puternică pregătire de artilerie, inclusiv de katiușe, Divizia 20 a primit șocul atacului în masă al tancurilor sovietice. Cu toată rezistența opusă de Regimentul 91 și Batalionul 20 pionieri, inamicul a rupt frontul pe direcțiile Tundutovo și Ivanovka, în lungul rambleului de cale ferată, pătrunzând în spatele și la flancul drept al diviziei. După o rezistență de circa o oră, militarii români de pe direcția de
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]