14,075 matches
-
nevoie; nici un sacrificiu nu e prea mare când e vorba de știință. De mâine, Doctore, ne vom juca de-a Faust și Mefisto! § L-ai dat pe Doctor pe mâna Magistratului! Ai pus Creierul în slujba Forței, urâtă treabă! Ai replică: „Așa e peste tot!”. Dar în istoria ta putea să fie altfel. „Până la urmă, Doctorul va prelua puterea! Asul din mânecă!” Până acum, nu ai scris un rând despre el! Ce te vei face cu Filozoful, cu Romancierul? Cu Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că scriu o contrapoveste pentru că urmăresc să-mi introduc în program date benefice. Așa este! Pentru asta o fac! Speră să zic „nu”, adică să apară conflictul și să-mi strice conceptul de contra..., în viziunea mea. Cam așa. O replică paradisiacă a vieții tale demonice. Un om la locul lui nu visează blasfemii. Isus & Magdalena etc. Ai o viață nocturnă bizară. Mai sunt ca tine. Și ei scriu, când orașul doarme, și ei sunt obosiți. Uneori, poate, aud VOCEA. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
inimii veniră... la fel ca În cazul dumitale. Și m-au luminat. — Cine ar fi acestea, În cazul dumitale? — Femeia, cârciuma și zarul. Dante Îl țintui cu o privire Înghețată, pe care celălalt o susținu impasibil. — Zarul e bărbătesc, Îi replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am Întrebat de cum te-am văzut? — Nu, ce? — Cu care dintre bestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor marțiene asupra secrețiilor umede ale plămânilor. Marte, planetă de foc, caldă și uscată, generează În trupuri, prin suflarea sa, o ascensiune a spiritelor. Iar acest fapt, În opinia vorbitorului din acel moment, era semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Berenice, cea cântată de Calimah. — Nu nenorocirea timpurilor o Împiedică, ci faptul că noi suntem creștini, fapt ce ne refuză probabilitatea de a ne Înălța la ceruri, pe altă cale decât aceea a lui Petru și a corurilor sale Îngerești, replică priorul emoționat. — Așa o fi, cum spui domnia ta. Îți pot fi de folos În vreun fel? — E o chestiune pe care aș dori să o supun științei dumitale. Are În vedere nobila materie a astrologiei, dar și perversul episod al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua mea cea bună te-a adus lângă prăpastie. Celălalt Înclină ușor din cap. În această mișcare, lungile plete blonde ieșiră pentru o clipă din umbră, strălucitoare. — Noi ne aflăm acolo unde suntem chemați, replică, uitându-se În continuare În sus. Deasupra. Ești așteptat, mai zise. Cine te-a chemat? Îl Întrebă Dante. Dar omul acela Îi Întorsese spatele și se Îndepărta pe cărarea stelelor desenate, spre cai. La capătul de sus al scării apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât, străbătând pe rând diferitele forme, ochiul să se poată bucura de Întreaga creativitate omenească. Da, și eu cred că sediul cel mai potrivit e În fața Palatului comunal. — I s-a cerut și lui Arnolfo di Cambio, pe șantierul domului, replică messer Duccio. Părea surprins de vederile largi ale poetului. — Marele Arnolfo? Ați procedat bine apelând la lumina sa. — Vezi... faptul e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hemoragia de rumeguș epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul cele șapte Păcate capitale? Numai că cele șapte Virtuți nu le lasă să-l ia pe bietul om! mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă priorul, devenit curios ca urmare a certitudinilor granitice ale interlocutorului său. — Nu pricepi? Și-a mărturisit păcatele, s-a căit! — Și e de ajuns ca să se salveze? O lăcrimioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt printre noi, Revelația Templierilor și altele, numeroase, care au circulat cu succes În urmă cu douăzeci-treizeci de ani și din care Dan Brown a Împrumutat sănătos, preluând adesea inclusiv erorile autorilor lor, evidente pentru toți istoricii religiilor. Se poate replica, desigur, că Într-o carte de ficțiune merge. Așa ar fi dacă, În preambulul Codului, scriitorul american n-ar avea orgoliul să-și asigure cititorii că toate documentele, operele de artă și ritualurile menționate În cartea sa sunt reale, sugerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de glumă. Așa-mi trebuia! - Vă interesează aspectul? a trecut ea repede peste ușoara stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos nu e. - Sunt numai ochi și urechi. - În mod normal, urechile ar fi suficiente... S-o creadă ea! Dispuneam de o atenție Îndeajuns de distributivă Încât s-o pot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Deh, homo sum et nihil humani a me alienum puto, vorba lui Terențiu și maxima preferată a lui Marx. De fapt, la rigoare, dictonul Îi este doar atribuit dramaturgului latin, nu Îi și aparține: personajul din Heautontimorumenos care rostește celebra replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plusând cu tupeu. - O să țin minte și sper ca nici tu să nu uiți, mi-a răspuns Eva cu seriozitate. Formidabilă dexteritatea acestei femei de a alterna aiuritor gravitatea cu amuzamentul facil și circumstanțial și de a lăsa omul fără replică! În plus, deranjant de stăpână pe ea și greu de surprins - chestie care bărbaților nu le cade bine niciodată, indiferent că le convine ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva Împotrivă să ne Întoarcem la chestiunea ecourilor genezei reale a Pământului În memoria culturală a umanității? Când spun „memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe Ceaușescu al dumneavoastră, așa comunist și dictator cum era! Scuzați ironia... Prin Parisul zguduit de mișcări de stradă, studenții au defilat, Între altele, cu bannere pe care scria: Dumnezeu a murit! - semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria el Însuși, de bună voie și nesilit de nimeni... Micuța blondă fanda cu o iscusință pe care, În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mișcări de stradă, studenții au defilat, Între altele, cu bannere pe care scria: Dumnezeu a murit! - semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria el Însuși, de bună voie și nesilit de nimeni... Micuța blondă fanda cu o iscusință pe care, În alte Împrejurări, aș fi admirat-o sincer. Ori, poate, o suspectam fără temei de duplicitate, nemulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe atât de implacabilă În naturalețea ei criminală. Probabil că tot dintr-o remanență culturală s-a născut și schimbarea de abordare a micului fragment de dialog la care mă oprisem, schimbare ce s-a dovedit decisivă. Am constatat că replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este una greu de calificat În limbaj academic - mizerabilistă e puțin spus: deplorabilă, scârboasă, În lipsa ei de ideal și de șansă acordată omului, pentru a mai Însemna și altceva decât o relație interesată și cuantificabilă În unități monetare; pe lângă ea, replica celebră a unui personaj dintr-un film american, care Îi spune unei femei „ești frumoasă ca un milion de dolari” - cea mai jalnică propoziție pe care a formulat-o vreodată o ființă umană -, ne poate suna În urechi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să-ți pun câteva Întrebări? a zis după aproape un minut de tăcere. - Știu replica asta din policier-urile americane. Șeriful, agentul sau detectivul se adresează exact cu aceste cuvinte celor de la care vrea să obțină informații despre crimă. - Sau celor pe care-i suspectează de crimă... - Sper că nu e cazul meu, am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
O FRAZĂ AUCTORIALĂ, DORICĂ, DE îNCEPUT, îN CARE SĂ EXISTE TREI CLIȘEE ALE MEMORIEI NOSTRE CULTURALE ȘI IDEEA CLARĂ CĂ îN SECOLUL AL XVII-LEA PUȚINE POPOARE AVEAU UN CĂRTURAR DE TALIA LUI UDRIȘTE NĂSTUREL. 2î UN DIALOG DE PATRU REPLICI îNTRE XIMACHI ȘI METODIU DE UNDE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ NICIODATĂ PAPA N-O SĂ-ȘI POATĂ DA SEAMA CUM UN FLUVIU NĂSCUT îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
NICIODATĂ PAPA N-O SĂ-ȘI POATĂ DA SEAMA CUM UN FLUVIU NĂSCUT îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-O TREIME DE BRAȚE ORTODOXE. 3î UN DIALOG DE TREI REPLICI îNTRE CĂPITANII JURAVCU, SPOICU ȘI BAȘOTĂ, DIN CARE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ FLUVIUL RESPECTIV E DUNĂREA ȘI CĂ AR FI BINE SĂ-I SPUNĂ ASTA ȘI LUI SIMA-VODĂ. 4î UN SCURT MONOLOG INTERIOR AL LUI SIMA-VODĂ REFERITOR LA CĂPITANII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deșertul, zise. Și ai un succes remarcabil, deoarece până în prezent s-au contabilizat doar patruzeci și trei de morți. Dar am impresia că de data asta nu înfruntăm deșertul, ci un om care întruchipează spiritul și esența acestui deșert. — Prostii! replică disprețuitor Alex Fawcett după ce aruncă o scurtă privire spre hartă. Și acum doi ani ne-au atacat beduinii și am reușit să rezolv problema. — Cu bani. — Totul se rezolvă cu bani. Nu și cu tuaregii. Ăia erau tot tuaregi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se îmbogățească fraierind, mințind, furând și chiar asasinând. Cine v-a dat asta? — Directorul dumneavoastră mi le-a trimis acum prin fax. Hans Scholt păli, iar chipul i se transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu puteți crede? Îl aveți în fața ochilor, împreună cu alt fax prin care sunteți anunțat că ați fost concediat. Așteptă câteva momente reacția austriacului, dar văzând că rămăsese atât de uimit de parcă ar fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și rănit. — Ascultă!... - spuse Mecanicul pe un ton ce nu admitea replică și în care se ghicea o ușoară amenințare: N-am de gând să mă întorc ducând în spate pe unul care mâine ar putea să povestească oricui ar vrea să-l asculte că l-am împușcat din greșeală. Ordinele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]