4,361 matches
-
lui Conon. În schimb, nu se cunoaște niciun exemplu de femeie cetățeană care să se fi făcut de bună voie hetairă. În perioada „Comediei Noi” a Comediei Antice Grecești, prostituatele au devenit, după trecerea modei cu sclavele, adevărate vedete ale reprezentațiilor de comedie. Pot fi identificate mai multe motive pentru această situație: unul este că piesele din perioada „Comediei Vechi” erau saturate cu subiecte politice, în timp ce „Comedia Nouă” aducea în dezbatere teme legate de viața privată și cotidiană a atenienilor. Pe lângă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Universitatea Cambridge, și-a luat doctoratul în fizică matematică la Universitatea Edinburgh. Înainte de acesta, și-a îndeplinit serviciul național ca cercetător științific la Forțele de Apărare Finlandeze. În timpul doctoratului, Rajaniemi s-a alăturat grupului Writers' Bloc din Edinburgh, care organiza reprezentații semi-regulate și-l avea printre membri pe Charlie Stross. Printre primele opere se numără prima povestire publicată, "Shibuya no Love" (2003) și "Deus Ex Homine", apărută în 2005 în antologia SFF scoțiană "Nova Scotia", care a atras atenția actualului său
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
din anii '50, tânărul actor Ieronim Thanase pătrunde pe furiș, împreună cu Vladimir Iconaru (un licean pe care-l întâlnise pe stradă), în podul unei case vechi din centrul Bucureștilor, cu scopul de a împrumuta două uniforme de general pentru o reprezentație teatrală, precum și de a-i arăta însoțitorului său mai multe vechituri și o impresionantă colecție de fluturi. Casa, care îi aparținuse mătușii tatălui său, văduva generalului erou Iancu Calomfir, se șubrezise în urma bombardării București în timpul celui de-al Doilea Război
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
transforma romanul într-o adaptare teatrală. Piesa rezultată a avut premiera pe scena Broadway Theater din New York în 29 noiembrie 1899. Criticii au publicat recenzii mixte, dar spectatorii, mulți dintre ei aflați pentru prima dată la teatru, au apreciat fiecare reprezentație. Piesa a avut succes, fiind vândute 25.000 de bilete pe săptămână. Începând din 1899 și până în ultima reprezentație din 1921, piesa a fost jucată în săli mari din orașe americane precum Boston, Philadelphia, Chicago și Baltimore, dar și în
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
noiembrie 1899. Criticii au publicat recenzii mixte, dar spectatorii, mulți dintre ei aflați pentru prima dată la teatru, au apreciat fiecare reprezentație. Piesa a avut succes, fiind vândute 25.000 de bilete pe săptămână. Începând din 1899 și până în ultima reprezentație din 1921, piesa a fost jucată în săli mari din orașe americane precum Boston, Philadelphia, Chicago și Baltimore, dar și în străinătate la Londra (Anglia), Sydney și Melbourne (Australia). Adaptarea teatrală a fost văzută de aproximativ douăzeci de milioane de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
spectatori la teatru, „mulți dintre ei enoriași devotați, care fusese anterior suspicioși cu privire la teatru”. Momentul-cheie al spectacolului a recreat cursa de care cu cai vii și care adevărate care alergau pe benzi ce se roteau pe fundal. Decorul elaborat și reprezentația au fost realizate într-o perioadă „când teatrul își dorea să fie cinema”. După ce Wallace a văzut decorurile elaborate a exclamat: „Dumnezeule! Eu am pus toate astea în mișcare?” Atunci când piesa a fost reprezentată la Londra în 1902, criticul de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Illustrated London News" a descris producția londoneză din 1902 ca „o minune a iluziei teatrale”, care a fost „memorabil mai presus de orice”, în timp ce criticul de la "The Sketch" a numit-o „palpitantă și realistă ... suficient pentru a aduce avere oricărei reprezentații” și a remarcat că „scena care trebuie să suporte greutatea de 30 de tone a carelor și cailor, pe lângă mulțimea uriașă, a trebuit să fie în mod expres consolidată pentru a rezista la încărcătură”. În anul 2009 "Ben Hur Live
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Spectacolul folosea 46 de cai, 500 de tone de nisip special și o echipă de 400 de persoane. Toate dialogului din spectacol erau în latină și aramaică (limbi vorbite în acea perioadă), cu o narațiune voiceover. Cu toate acestea, în ciuda reprezentației grandioase, un critic pentru "The Guardian" a remarcat că spectacolul nu reușea să inspire imaginația publicului său. În contrast, Battersea Arts Centre din Londra a prezentat în 2002 o versiune mai mică a lui "Ben-Hur" cu o distribușie limitată la
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
după care zboară din nou spre Geneva. Acolo el ia același tren ca data trecută, însă de această dată în direcția opusă, spre Olten, via Berna. Întâmpinat de promoter, merge direct în clubul local Terminus, unde problemele tehnice îi împiedică reprezentația. Platanul Technics SL-1210 refuză să schimbe viteza de redare de la 45 rpm la 33 rpm. Mai târziu, un tehnician își lovește cotul de brațul platanului. Obosit, Pușkariov ia un taxi spre hotel, unde își verifică cererile de booking pe laptop
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
Mai târziu, un tehnician își lovește cotul de brațul platanului. Obosit, Pușkariov ia un taxi spre hotel, unde își verifică cererile de booking pe laptop. Dimineața, el ia trenul spre Lausanne unde schimbă pentru un TGV spre Paris. După o reprezentație la barul 4 Éléments, își continuă călătoria spre hubul SWISS din Zürich, unde se urcă într-un avion spre Budapesta. Echipa locală îl transportă din Budapesta spre Kecel, unde mixează la clubul Korona pentru un public numeros. Adoarme în mașină
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
amuzante și totodată autohtone precum „Salata Coanei Mari” sau „Platoul Mincinoșilor”. Din 2011, a fost deschis cel de-al doilea restaurant Hanu’ Berarilor Elena Lupescu, care continuă tradiția restaurantului berărie. În fiecare zi, în ambele locații ale Hanului au loc reprezentații artistice. Localizare:
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
1. În 1881, prin grijă și strădania lui Gheorghe Liciu-Caia, apare primul teatru la Piatră Neamț, care se va numi mai tarziu „Teatrul Român”, iar apoi „Teatrul Roxy”, fiind amplasat pe locul actualului parc Ștefan Cel Mare. Aici au dat reprezentații trupa Fani-Tardini din Galați (1876), trupa Pechea Alexandrescu din Iași, (1880), iar mai tarziu trupa Teatrului Național din București, în frunte cu Aristizza Romanescu și Iancu Brezeanu. Clădirea Teatrului Tineretului a fost construită între anii 1929-1947 (proiectant arhitect F.E. Droz
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
în medie în fața a 10.000 spectatori anual. În ultimii ani, gradul de ocupare a sălii este de cca. 80%. Prima atestare a prezenței unor actori în oraș este din anul 1746, iar în 1753 administrația orașului autorizează susținerea de reprezentații de către o trupă germană de teatru de turneu. În continuare, activitatea teatrală germană este susținută de trupe care veneau aici în turneu, devenind una dintre atracțiile orașului. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbești - pe locul
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
propriului ax. Odată cu creșterea intensității, își deschid ciocurile și se ‚luptă’’ unul cu altul, iar uneori țipă puternic.Cu cât ritualul este mai lung, cu atât legătura dintre parteneri va fi mai strânsă. Alte păsări oferă în timpul ritualurilor și veritabile reprezentații de zbor. Nagâții încearcă să-și impresioneze perechea printr-un zbor descendent curajos.Masculul ciocârliei de câmp atrage atenția femelei asupra sa, zburând din ce în ce mai sus, în timp ce cântă puternic. Multe păsări răpitoare își curtează perechea prin dovedirea abilităților de vânătoare, simulând
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
Pe scena Teatrului Sân Carlo din Napoli are loc moartea celebrei cântărețe de operă Stilla în românul "Castelul din Carpați" (1892) al lui Jules Verne. Ea interpreta rolul Angélica din opera ficționala "Orlando" a compozitorului Arconati, aceasta fiind ultima să reprezentație înainte de plănuita să retragere datorată viitoarei căsătorii cu contele român Frâncu Teleac. Ajunsă la versurile ""Innamorata, mio cuore, tremante,/Voglio morire..."" (în traducere "Îndrăgostită, cu inima fremătând,/Vreau să mor"), Stilla se oprește, duce la gură o mană care i
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
finanțată cu proprietățile confiscate de la iezuiții după expulzarea lor din Napoli, prin așa-numitele "Fondo di separazione dei lucri" (de aici provine și primul său nume, "Teatro del Real Fondo di Separazione"). A fost inaugurat la 31 iulie 1779 cu reprezentația operei "L’infedele fedele" a libretistului Giovanni Battista Lorenzi și a compozitorului Domenico Cimarosa. Operele comice erau cântat în principal în toscană. După scurta perioadă a Republicii Napoletane, când a fost redenumit "Teatro Patria", teatrul a fost încredințat în 1809
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
și a compozitorului Domenico Cimarosa. Operele comice erau cântat în principal în toscană. După scurta perioadă a Republicii Napoletane, când a fost redenumit "Teatro Patria", teatrul a fost încredințat în 1809 impresarului Domenico Barbaja. Sub conducerea sa, teatrul a găzduit reprezentații ale celor mai mari muzicieni ai timpului: Rossini, Mozart și Donizetti. Din operele lui Mozart au fost reprezentate "Don Giovanni", "Nunta lui Figaro" și "Così fan tutte" (1812-1815), precum și un număr de opere franceze sub patronajul și influența regelui Spaniei
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
de restaurare (lucrările au schimbat complet unele părți, iar fațada a trebuit să fie reconstruită în 1893 de Peter Pulli), teatrul a primit în decembrie 1870 numele actual, "Mercadante", în onoarea muzicianului Saverio Mercadante, napoletan ca adopție. Teatrul a reluat reprezentația producțiilor de operă, trecând printr-o perioadă de înflorire cultural-artistică. După aproape un secol, marcat mai ales de succesul lui Eduardo Scarpetta, teatrul, puternic afectat de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost închis în cele
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
După aproape un secol, marcat mai ales de succesul lui Eduardo Scarpetta, teatrul, puternic afectat de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost închis în cele din urmă în 1963, spațiul nemaifiind adecvat pentru a găzdui reprezentații cu public. De la mijlocul anilor '80 el a fost folosit ocazional ca sală de expoziție și sală de teatru și dans. Începând abia din 1995, și-a reluat activitatea cu un program teatral regulat. Începând din 2003 este administrat de
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
Constantin Tănase, „Cărăbuș”. Sediul „Alhambrei” s-a aflat mai întâi în strada Sărindar (azi, Constantin Mille), pe locul unde în zilele noastre se găsește Teatrul Mic din București, apoi, din 1936, în clădirea actualului Teatru de Comedie. În lunile estivale, reprezentațiile de la „Alhambra” erau găzduite de grădina Colos din calea Victoriei. Teatrul și-a închis porțile în anul 1940. Înființarea noului teatru a fost determinată de rațiuni deopotrivă artistice și financiare. Pe de o parte, Constantinescu și Vlădoianu erau nemulțumiți de
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
Un stejar Pentru primele două reprezentații, au acceptat să facă parte din spectacol doi actori celebri, legați afectiv de Teatrului Tineretului: Claudiu Bleonț și Ana Ciontea. O miză importantă a proiectului este aceea de a readuce în fața publicului pietrean în primul rând pe actorii care au
Un stejar – premieră națională la Teatrul Tineretului Piatra Neamț by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105820_a_107112]
-
de Teatrului Tineretului: Claudiu Bleonț și Ana Ciontea. O miză importantă a proiectului este aceea de a readuce în fața publicului pietrean în primul rând pe actorii care au contribuit la crearea fenomenului Piatra Neamț în lumea teatrală românească. Așadar, pentru următoarele reprezentații au fost invitați alți foști actori, TT fiind recunoscut drept rampă de lansare pentru actori precum Paul Chiribuță, Constantin Cojocaru, Ovidiu Crișan, Ioana Flora, Claudiu Istodor, Maia Morgenstern, Ioana Pavelescu, Oana Pellea sau Virginia Rogin. "Conceptul piesei pornește de la opera
Un stejar – premieră națională la Teatrul Tineretului Piatra Neamț by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105820_a_107112]
-
Crouch traducerea: Ionuț Sociu cu: Mircea Postelnicu și un actor invitat regia: Bobi Pricop scenografia: Adrian Damian muzica: Eduard Gabia light design: Cristian Șimon Pentru premieră, actorii invitați sunt: Claudiu Bleonț (sâmbătă, 4 februarie) Ana Ciontea (duminică, 5 februarie) Ambele reprezentații vor avea loc la Sala Mare a Teatrului Tineretului Piatra Neamț, ora 19.00.
Un stejar – premieră națională la Teatrul Tineretului Piatra Neamț by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105820_a_107112]
-
Tipătescu), I. Niculescu (Cațavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Brânzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetățeanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe). Caragiale a fost chemat de două ori la rampă pentru a primi aplauzele publicului. Piesa a avut după premieră 11 reprezentații consecutive. Comedia în trei acte ”D-ale carnavalului” a fost publicată la 1 mai 1885 și a avut premiera la 8 aprilie, același an. Drama ”Năpasta” a fost publicată în 1890, având premiera în același an, la 3 februarie. La
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
confirmă legenda personală construită în jurul acestei insule europene, azi protejată, încercuită de munți și traversată de ape, oraș de iarnă și totodată estival, oraș unde farmecul provinciei își exercită atracția fără ca să-l percepem ca "provincial". Întâi asist la o reprezentație cu Merlin de Tankred Dorst, într-o sală de teatru ce pare a fi un mic salon adaptat capitalei slovene, odată habsburgice, spectacol ce reînvie o piesă reputată din anii 70, ale cărei teme "medievale" azi s-au banalizat, dar
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]