8,987 matches
-
Prin urmare, este nevoie de o altă filosofie a vieții: în locul filosofiei excesului avem nevoie de filosofia măsurii (să ne amintim, de altfel, că vechii greci propovăduiau ceea ce ei numeau sophrosyne, temperanța). Această necesară filosofie susține faptul că "dorința de reușită este legitimă și sănătoasă, dar că ea nu trebuie să degenereze în obsesie a reușitei. Ea ne încurajează să ne autodepășim, respingând totodată fantasma unei vieți nelimitate"; ea ne îndeamnă "să lucrăm la perfecționarea personală, fără să ne lăsăm prinși
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de filosofia măsurii (să ne amintim, de altfel, că vechii greci propovăduiau ceea ce ei numeau sophrosyne, temperanța). Această necesară filosofie susține faptul că "dorința de reușită este legitimă și sănătoasă, dar că ea nu trebuie să degenereze în obsesie a reușitei. Ea ne încurajează să ne autodepășim, respingând totodată fantasma unei vieți nelimitate"; ea ne îndeamnă "să lucrăm la perfecționarea personală, fără să ne lăsăm prinși în capcana perfecționismului, să ne acceptăm slăbiciunile și insuficiențele"; să acceptăm ca de la sine înțeles
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică și pozitivă a invidiei" (p. 151). Remarcabilii psihologi francezi țin să precizeze faptul că reacțiile noastre de invidie sunt rareori pure; cele trei forme ale invidiei se pot combina sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
folcloric, prozatorul angajându-se în efortul de a concura cu acesta. Intenția lui Caragiale este de a obține dubletul revelator, odată cu ,,rescrierea’’ originalului, după binecunoscuta tehnică a ,,uitării în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
diagnosticul organicității unor tulburări psihice. Testul Bender Proba Bender este folosită în principal pentru a detecta prezența leziunilor cerebrale. Pe lângă această funcție primară, testul Bender este utilizat de către specialiști și pentru evaluarea nivelului de pregătire pentru școală al copiilor, predicția reușitei școlare, diagnosticarea problemelor de învățare și citire (la copii), evaluarea dificultăților emoționale, studierea întârzierilor în dezvoltare precum și ca test de inteligență nonverbală. Testul este alcătuit din 9 planșe cu diferite figuri, care sunt prezentate subiectului într-o ordine succesivă. Acesta
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ce-a de a doua fază). Testul Rey Verbal Rey elaborează o metodică de cercetare a particularităților memoriei verbale imediate, care permite o analiză în desfășurarea lui. Rezultatele obținute cu proba elaborată de A. Rey nu se reduc la constatarea reușitei ci scot în evidență determinantele psihice, care intervin în nereușită. Rey stabilește etaloanele pentru normalii de diferite vârste și nivele culturale. În același timp, el evidențiază o serie de manifestări simptomatice, privind volumul și fidelitatea atât a reproducerilor, cât și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
informației. Formele clinice ale tulburărilor de memorie: 4.1.3.1. Dismnezii cantitative 1) Hipermneziile sunt evocări rapide, involuntare și multiple ale unor situații ce îndepărtează subiectul de prezent pentru scurt timp. Pot apărea la persoanele sănătoase în momente de reușită, de mari bucurii sau de eșecuri. Din punct de vedere psihopatologic, ele se întâlnesc în manii și în sindroamele paranoide. Hipermnezia are un caracter selectiv, urmărind cu precădere datele ce au legătură cu preocupările delirante ale pacienților. Mentismul este o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ani s-a constatat o scădere a ratei sinuciderilor în rândul persoanelor mai în vârstă, totuși acestea se găsesc la un nivel de risc destul de mare. Atunci când încearcă să se sinucidă, persoanele în vârstă au șanse mult mai mari de reușită decât tinerii. Se pare că persoanele în vârstă care comit suicid doresc într-adevăr să moară. Spre deosebire de aceștia, tinerii au trăiri oscilante atunci când încearcă o sinucidere. Unele dintre persoanele în vârstă care comit suicid nu pot îndura pierderea unei persoane
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
logicile de afiliație și de împlinire, pe care Chazel o aplică practicilor culturale (David McClelland, The Achieving Society, The Free Press, New York, 1961). Pe de o parte, se pune accent pe integrare și sociabilitate, iar pe de alta se evidențiază reușita individuală și performanța. Warnier (1999), în aceeași linie, vorbește despre "producerea subiecților" de către practicile culturale. Capitolul 6 Interpretări în lumina tradițiilor sociologice Un asemenea capitol poate surprinde, în cel puțin trei privințe: el aplică tematica foarte contemporană a "practicilor culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ies din sistemul educațional fără calificare, adică 8 % din absolvenți, a căror rată de șomaj atinge 50 % la patru ani de la încheierea studiilor, cf. INSEE, France. Portrait social, 2001-2002, pp. 178-179). Sociologia educației, care analizează și denunță inegalitățile sociale în ceea ce privește reușita și care, în plus, subliniază legătura între violență (Debarbieux), eșec (Dubet, Duru-Bellat) și analfabetism (Lahire) prelungește, în felul său, tradiția durkheimiană și republicană a școlii ca loc prin excelență al socializării culturale, al integrării sociale și politice. Teoriile identitare Pe lângă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ca participanți la viața creativă. Acest fapt se repetă în fiecare etapă: fiecare membru "se reprezintă" ca inițiator. Menger (1989) crede că din acest motiv profesioniștii acceptă sacrificii financiare și "dăruirea de sine": angajamentul lor implică beneficii simbolice viitoare. Orice reușită artistică sau intelectuală presupune credința în această posibilitate. Modelul vocațional se impune la toate nivelurile: îl regăsim în convorbirile cu acești interpreți care sunt mediatorii. Profesioniștii își trăiesc vocația ca pe un dar. Creatorul este pătruns de ideea unei "vocații
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
această figură nu scapă de imperiul calculului, nici de instituțiile însărcinate cu promovarea operei sale. • Carierele artistice Moulin și Menger au consacrat numeroase cercetări carierelor artiștilor, arătând că există avansări în carieră, reconversii materiale, interese economice. Potrivit lor, importul valorilor reușitei materiale în lumea artistică, cel mai adesea negat de protagoniști, este un fapt bine stabilit de anchetă. Cariera artiștilor are etape obligatorii: expoziții, concerte, publicare, reprezentații, semnături, recompense, acoperire mediatică. Obiectivul este mereu același: să devină cunoscuți, să se distingă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este un joc), trăit la modul "afinității elective", al iubirii, al harului. Sociologul care studiază economia bunurilor simbolice trebuie deci să pună în evidență efortul individual și colectiv de refulare a interesului, de ocultare a lui, care stă la baza reușitei anumitor operațiuni și care nu funcționează niciodată la fel de bine când cei interesați acționează în afara oricărei interesări conștiente (1972 și 1980). Doar sociologul ar putea dezvălui economia practicilor, logica obiectiv interesată și calculatoare a agenților. Iar acest lucru este adevărat îndeosebi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sunt pline de oameni de succes care au lăsat în urmă țări în care piețele sunt sever restricționate sau obstrucționate de favoruri speciale pentru cei puternici, de protecționism și de monopoluri mercantiliste și controale de prețuri, în care oportunitățile de reușită pe piață sunt limitate. Ei au părăsit acele societăți cu puține bunuri asupra lor, sau fără niciun bun, și au reușit să obțină succes în societăți mai deschise și mai orientate către piață, cum sunt Statele Unite ale Americii, Regatul Unit
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Cu cât dezvoltarea intelectuală și morală a omului este mai evoluată, cu atât omul e mai liber și poate găsi mai multe satisfacții în viață. Crescând în gravitate, încercarea de definire a bucuriei poate fi imaginată drept ca pe o reușită eroică într-o lume tenebroasă. O bucurie adevărată încearcă numai cei care privesc necontenit moartea în față și nu se tem de ea. Celelalte bucurii sunt superficiale. "Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa, nu de a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
firesc când ceea ce e străin în noi devine intim și când ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neîncetat prin felul în care, hotărîndu-ne și hotărând, ne dăm și dăm de fiecare dată hotare. Despre un om nu se poate spune ce este decât după ce el a fost, la capătul tuturor hotărârilor sale, împlinite și neîmplinite, când suma reușitelor și eșecurilor sale poate fi făcută. Desigur, în măsura în care a primit deja hotare, omul este "de mai înainte", el este voraus-bestimmt, este "predeterminat", "hotărît de mai înainte". Dar în felul acesta el nu este încă în întregime, ba chiar el este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de depășit. Expresii ca "armonie superioară", "atingerea unui scop suprem", "ducerea până la capăt", "realizarea destinului" etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sânt situări echidistante față de idealul libertății, înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra "celorlalți" și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sânt situări echidistante față de idealul libertății, înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra "celorlalți" și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exemplară, iradiază asupra "celorlalți" și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca factor al reușitei și eșecului; 3) iraționalitatea lumii umane ca efect final al întretăierii unor țeluri divergente; 4) efectele răului organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]