4,338 matches
-
Martin Heinrich Klaproth, ambele descoperiri fiind făcute în 1803. Ceriul a fost astfel denumit de către Berzelius după asteroidul Ceres, descoperit cu doi ani mai devreme (1801). Ceriul este cel mai răspândit element aparținând "pământurilor rare", alcătuind aproximativ 0.0046% din scoarța terestră, judecând după greutate. Se găsește în unele minerale, incluzând alanita (cunoscută și sub denumirea de ortită)—(Ca, Ce, La, Y)(Al, Fe)(SiO)(OH), monazita (Ce, La, Th, Nd, Y)PO, bastnasita(Ce, La, Y)COF, hidroxilbastnasita (Ce, La
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
natură, si nu prin sinteză. În afara laboratorului, franciul e extrem de rar, cantități infime găsindu-se în minereurile de uraniu și toriu, unde izotopul franciu-223 se formează și dezintegrează continuu. În jur de 20-30 g există la orice moment dat în scoarță terestră; ceilalți izotopi (cu exceptia franciului-221) sunt pur sintetici. Cea mai mare cantitate produsă vreodată în laborator a fost o grupare de pește 300.000 de atomi. Încă din 1870, chimiștii credeau că ar trebui să fie un alt metal alcalin
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
Fr este rezultatul dezintegrării alfa ai Ac și este întâlnit în canități minuscule în mineralele uraniului și toriului. Într-o mostră de uraniu se estimează a fi 1 atom de franciu la fiecare 1 × 10 atomi de uraniu. De asemenea, scoarță terestră ar conține cel mult 30 g de franciu. Din cauza instabilității și rarității sale, nu există aplicații comerciale pentru franciu. A fost folosit la cercetare în diverse domenii ale chimiei, si a structurii atomice. Rolul său în diagnosticarea cancerului a
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
Acest compus este stabil termic la cel puțin 1000 °C întro atmosferă neutră. Cel mai ’’longeviv’’ izotop al berkeliului este Bk și are un timp de înjumătățire de 1380 de ani. Prin urmare, toate nucleele primordiale ale berkeliului, prezente în scoarța Pământului încă din timpul formării sale, ar fi trebuit să fie dezintegrate deja. Pe Pământ, berkeliul este concentrat în anumite zone în care au fost făcute teste atmosferice ale armelor nucleare, ce au fost desfășurate între anii 1945 și 1980
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
numeroase experimente utilizând thoriul combustibil nuclear substituent. Mai puțin radioactiv decât uraniul, thoriul poate fi exploatat în cariere de suprafață, iar acest lucru are un impact minim asupra mediului și costuri relativ reduse de valorificare. Cantitatea estimată de thoriu din scoarța terestră este de trei până la patru ori mai mare decât cea a uraniului. Principalul minereu din care se extrage thoriul este monazitul. Thoriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în aer uscat și își păstrează luciul metalic
Thoriu () [Corola-website/Science/305369_a_306698]
-
aselenizări ce au avut loc între iulie 1969-decembrie 1972. Ytriul se găsește în majoritatea mineralelor pământurilor rare, precum și în unele minereuri de uraniu, dar nu este găsit niciodată în natură ca element liber. Aproximativ 31 ppm (părți pe milion) din scoarța terestră este ytriu, făcându-l al 28-lea cel mai abundent element, de 400 de ori mai comun decât argintul. În sol, ytriul e găsit în concentrații între 10 și 150 ppm (greutatea medie uscată e de 23 ppm), iar
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
este antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor. Albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare și ceară. Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
și chiar a subzistat uneori cu pawpaw în timpul călătoriilor. Fructul de pawpaw rece era desertul favorit al lui George Washington, iar Thomas Jefferson îl cunoștea foarte bine, dat fiind faptul că l-a plantat la Monticello. Compușii chimici găsiți în scoarța și frunzele arborelui pawpaw sunt în prezent cercetați pentru proprietățile lor de a combate cancerul. Cultivatorii speră ca acest lucru să ducă la o creștere a cererii din partea industriei farmaceutice. În homeopatie, "triloba" este folosită ca remediu pentru scarlatină și
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
înnobilat. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atârnat, în ceară naturală sau introdus într-o cutie din lemn și legat de pergament printr-un șnur. Pentru scris s-au folosit cernelurile pe bază de substanțe vegetale extrase din frunze, fructe, scoarță de arbori și unele substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
30 m. Scormonesc pământul cu labele anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici taie rădăcinile pe care le întâlnesc în cale. În fundul galeriilor își fac un culcuș pentru noapte și vreme rea din iarbă și scoarță de copac. Aproape de ieșirea din galerie vombații de obicei își amenajează locurile de odihnă - un alt culcuș, unde le place să facă băi de soare. Locurile de odihnă și le aleg la adăpostul unui trunchi doborât sau lângă un arbore
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
nu stau perechi decât în perioada de reproducere. La o privire superficială, indivizii unei populații pot apărea ca alcătuind o colonie, dar în cadrul ei, aceștia nu-și încalcă teritoriile. Regimul alimentar este erbivor. Vombații se hrănesc mai ales cu ierburi, scoarță și rădăcini de plante superioare, dar și cu alge. Au preferințe pentru muguri și semințe încolțite, pe care le scot răscolind pământul cu labele anterioare. Pot doborî arbori mari, la fel cum fac și castorii. Spre locurile unde își procură
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
(în ) este rezultatul unei săpături științifice, proiect al fostei URSS. Proiectul dorea să sape cât mai adânc în scoarța Pământului. Forajul a început pe 24 mai 1970 în Peninsula Kola, folosind un "Uralmaș-4E" și apoi un "Uralmaș-15000" ca instrumente de foraj. Mai multe gropi au fost săpate pornind de la o groapă principală. Cea mai adâncă, SG-3, a fost terminată
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
și a fost oprit total în 1992. Odată cu creșterea în temperatură datorată adâncimii, forajul la ar fi însemnat lucrul la , moment în care aparatele ar fi încetat să funcționeze. Groapa de foraj de la Kola a penetrat aproximativ o treime din scoarța continentală baltică, estimată ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuitățile seismice și regimul termic
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
baltică, estimată ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuitățile seismice și regimul termic în scoarța Pământului; compoziția fizică și chimică a scoarței adânci și tranziția de la scoarța superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; și creerea și îmbunătățirea resurselor pentru studiu geofizic avansat. Pentru savanți, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuitățile seismice și regimul termic în scoarța Pământului; compoziția fizică și chimică a scoarței adânci și tranziția de la scoarța superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; și creerea și îmbunătățirea resurselor pentru studiu geofizic avansat. Pentru savanți, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
2,7 miliarde de ani la capăt. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuitățile seismice și regimul termic în scoarța Pământului; compoziția fizică și chimică a scoarței adânci și tranziția de la scoarța superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; și creerea și îmbunătățirea resurselor pentru studiu geofizic avansat. Pentru savanți, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în vitezele seismice nu a fost
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
Complexe ale Interiorului Pământului" (GNPP Nedra) și de "Geolaboratorul de Adâncime". Din 2003, cea mai adâncă groapă de foraj este SG-5, la adâncime și în diametru. Statele Unite au pornit un proiect asemănător, poreclit Project Mohole, care intenționa să penetreze sub scoarța fină de sub Oceanul Pacific lângă Mexic. Totuși, după forajul inițial, proiectul a fost abandonat în 1966 din cauza lipsei de fonduri. Acest "eșec" a inspirat succesele Proiectului de Foraj Marin, Proiectului de Foraj Oceanic și prezentului Program Integrat de Foraj Oceanic. Această
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
aceeași istorie. Pământul, apele, clima, viața, omenirea formează un continuum interactiv : decriptarea trecutului permite o înțelegere mai deplină a prezentului și o anticipare mai eficientă a viitorului. Astfel, decoperind (mulțumită combinării arheologiei, antropologiei, paleontologiei, sedimentologiei, palinologiei, glaciologiei si paleo-climatologiei, "geologiei scoarței terestre, a științelor și tehnicilor care permit cunoașterea directă și indirectă a substanțelor minerale din scoarța terestră și structura în profunzime a Pământului" ) că o bună parte din năvălirile, războaiele și evoluțiile istorice ale omenirii au cauze în accesul la
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
mai deplină a prezentului și o anticipare mai eficientă a viitorului. Astfel, decoperind (mulțumită combinării arheologiei, antropologiei, paleontologiei, sedimentologiei, palinologiei, glaciologiei si paleo-climatologiei, "geologiei scoarței terestre, a științelor și tehnicilor care permit cunoașterea directă și indirectă a substanțelor minerale din scoarța terestră și structura în profunzime a Pământului" ) că o bună parte din năvălirile, războaiele și evoluțiile istorice ale omenirii au cauze în accesul la resursele minerale, cauze ecologice și climatice, care la rândul lor au fost adesea pricinuite tocmai de
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
pricinuite tocmai de acțiunea omului, ne dăm seama cât de fragil este echilibrul actual, și cât de important este „principiul de precauți"e”.Componentă de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea societății omenești o constituie valorificarea și prelucrarea mineralelor din scoarța terestră prin minerit, de aceea ingineria minieră este din punct de vedere științific indisolubil legată de științele geonomice și ecologice." Geonomia studiază aceste adevărate „laboratoare de mediu” ce sunt mediile insulare, care prefigurează „în mic”, ce se produce pe toată
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
un paradox, din pricina faptului că tânărul ciobănel își menține această dorință în ciuda schimbării decorului epic. În culegerea sa de folclor, Tit Bud insera o notă în cuprinsul glosarului referitor la termenul "buhași" = “brad bătrân; la munte, colibele se acopereau cu scoarțe de buhași ce se aduceau din provol (= vale, povârniș). Dacă păcurarul moare în munte, nu-l aduc în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhași și așa îl bagă în gropa lui gătită” Obiceiul, cândva generalizat
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
glosarului referitor la termenul "buhași" = “brad bătrân; la munte, colibele se acopereau cu scoarțe de buhași ce se aduceau din provol (= vale, povârniș). Dacă păcurarul moare în munte, nu-l aduc în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhași și așa îl bagă în gropa lui gătită” Obiceiul, cândva generalizat și ținut în mod necesar (nu opțional), anulează orice paradox și toate interpretările de o altă factură. Vasile Latiș (1980) demonstrează că această cutumă, severă prin excelență
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-a fluierá
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
ei pași bipezi reprezintă începutul unei lungi călătorii a umanității. Acum 2,4 -1,5 milioane de ani, primii proto-oameni sau hominizi pășesc pe un pământ ale cărui roci sunt pline de elemente din siliciu (al doilea element chimic de pe scoarța planetei), prin contactul cu oxigenul având capacitatea de a forma cristale, care s-au combinat creând roci solide, roci ce puteau fi cioplite și ajustate fără a se sparge. Indivizii ce proveneau din specia Homo Habilis ( al cărui volum cranian
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]