5,013 matches
-
care exaltă trauma ca singură experiență individuală - mai rar colectivă - marcantă. Interesant este că maniera aceasta atît de americană de a face literatură, dacă ne gîndim doar la generația beat din care descinde trash-ul, a fost preluată În Franța de scriitoare. Limbajul crud, cinismul, experiențele liminare, drogurile, violența, prostituția, muzica disco (preferată la apariție, spun studiile culturale, de homosexuali) și muzica house - tot ceea ce structurează atît de fluid viața eroilor din Trainspotting - sînt datele unui mediu social vînat, În Franța, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
constantă și dureroasă nu de puține ori iubire a Ei pentru bărbați. De data aceasta femeia are curajul să vorbească despre sine prin intermediul Lor, al bărbaților, așa cum aproape Întotdeauna a făcut-o, cu sadism sistematic sau cu mazochism vindicativ, El... Scriitoarea franceză, la nouă ani de la debut și În urma unei “tetralogii” , patru “dicționare” - romane ale căror capitole au drept majuscule ale titlurilor toate literele alfabetului, de la Abri la Zygote (“pentru că voiam să vorbesc despre fecundație, despre germen, despre reînceputul etern al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vers quel ailleurs? Pourquoi? Ce voyage a-t-il seulement un sens, un but? Etes-vous vraiment né de la mer et désireux d’y naviguer toujours?” Pateticul pîndește mereu, mai cu seamă cînd vocea este una singură (romanele la persoana I sînt slăbiciunea scriitoarelor franceze), dar trebuie spus că autoarea reușește cel mai adesea să-l ocolească. În primul rînd datorită proiectului ficțional, inedit: scrierea unui roman despre bărbații vieții ei. Adaug, aici, că bărbații vieții ei sînt foarte (horribile dictu) drăguți, niște copii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe criteriul vîrstei („generaționistă”, cea mai răspîndită acum În România), ci pe acela al sexului. Pot spune că autoarea a scris de fapt o carte dublă, pe care cititoarele o vor citi cu certitudine altfel decît cititorii. Ca mai toate scriitoarele, Camille Laurens scrie ca substitut al seducției. Naratoarea omonimă se Îndrăgostește la prima vedere de un bărbat, psihanalist, și devine pacienta lui, decisă să-l cucerească nu rămînÎnd În umbră, ci despuindu-se În flashuri crude autoproiectate cu Îndrăzneală. Cartea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o sacralitate ezoterică și de exigențele ce decurg de aici. Ei fac parte din școli, au o viziune holistă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu tot ceea ce este scris să fie la fel de important indiferent de sexul numelui semnat. Astfel, scrisul feminin trebuie să producă de două ori mai mult zgomot decît cel masculin, pentru ca speranța unei receptări asemănătoare să nu fie zadarnică. În cazul scriitoarelor, tradiția devine o chestiune secundară, pentru că aparține celorlalți, este un obiect străin, construit de-a lungul unei Istorii pe care ele În nici un caz nu și-o poate revendica. De-aceea, mai puțin atente la limbaj ca normă, scriitoarele franceze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cazul scriitoarelor, tradiția devine o chestiune secundară, pentru că aparține celorlalți, este un obiect străin, construit de-a lungul unei Istorii pe care ele În nici un caz nu și-o poate revendica. De-aceea, mai puțin atente la limbaj ca normă, scriitoarele franceze sînt preocupate, În ton cu epoca, de limbaj ca expresie a unei energii vitale destituite de metafizică. Miza cade pe o autenticitate imediată a trăirii și a experienței trupului. Scriitoarele au intuiția că numai vorbele lui pot fi suficient
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
De-aceea, mai puțin atente la limbaj ca normă, scriitoarele franceze sînt preocupate, În ton cu epoca, de limbaj ca expresie a unei energii vitale destituite de metafizică. Miza cade pe o autenticitate imediată a trăirii și a experienței trupului. Scriitoarele au intuiția că numai vorbele lui pot fi suficient de ritoase pentru a atrage atenția și pentru a transmite un alt adevăr omenesc - mai omenesc - decît cel cu care literatura ne Învățase pînă acum. De aceea, cred, tipologia reprezentării corpului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezintă decît măștile pe care scriitorul, potrivindu-și-le perfect pe figură, le folosește ca arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată și evidentă a autorului În text. Scriitoare ca Lydie Salvayre sau Camille Laurens, chiar Amélie Nothomb, nu pot fi agentele unui detașat killing me softly. Dacă intenția lor este să producă o literatură sangvinară, atunci transpunerea acesteia În scris apare evidentă, printr-o investiție de energie din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din care nici o picătură nu poate fi ascunsă de ochii cititorului. Devine așadar limpede cum se face că literatura feminină răspunde atît de bine imperativelor autenticiste ale receptării contemporane a literaturii. La fel de clar putem Înțelege cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii. La fel de clar putem Înțelege cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte mijloace de ficționalizare compensatoare. Cel găsit este, cred, „invenția”. Atunci cînd naratorul este homodiegetic, sinonimul acesteia este autoficțiunea. Neputînd „păcăli” cititorul, scriitoarea recurge la „reducerea la absurd”. Femeia care se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte mijloace de ficționalizare compensatoare. Cel găsit este, cred, „invenția”. Atunci cînd naratorul este homodiegetic, sinonimul acesteia este autoficțiunea. Neputînd „păcăli” cititorul, scriitoarea recurge la „reducerea la absurd”. Femeia care se transformă În scroafă, femeia bolnavă de o maladie epidermică investită cu valoare metafizică (Marie Darrieussecq și Lorette Nobécourt), tîrfa hiperbolică (caz autentic de astă-dată, Catherine Millet), ascensiunea În lumea modei a unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Tout ce qui brille, 1997, este povestea unui bărbat autist care-și ia numele de Emmanuel Dieu și-și proiectează asupra diverșilor subiecți feminini fantasme sexuale dintre cele mai năstrușnice. Limbajul este crud, de ficare dată, tonul, urgent. Fără Îndoială, scriitoarea mizează pe valoarea de șoc a textelor ei. În 2003 Îi apare romanul Hymen, iar În 2005, Triomphe. Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un personaj din roman, psihanalistului maghiar născut la Miskolc În 1873), el Îi face cunoștință cu un cuplu asemănător: ea foarte bătrînă (82 de ani, văduvă de patru ori), el foarte tînăr. Prezența celui de-al doilea cuplu Îi permite scriitoarei să pedaleze pe iluziile pierdute ale unei vieți de femeie. Nelly, de-acum colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omoare, ea refuză și este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz, o „invenție” asemeni celor cu care, În alt registru, lucrează copios Amélie Nothomb. Implicarea auctorială este mult mai intensă În cazul Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea franceză se recunoaște drept una dintre porta-vocile decadelor dezamăgitoare ce-au urmat celor trei glorioase, În Franța anilor șaptezeci-nouăzeci. Cartea ei este un manual de supraviețuire, succesor al manifestelor politice ultimative, fidele spiritului și metodei revoluționare de felul celui citat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai bine cunoscute și reprezentate În istoria literaturii moderne decît ultima. Nu poate fi vorba nici despre puritatea tipurilor inventariate, căci știe toată lumea, literatura este la fel de umană - și deci impură - precum viața. În ciuda faptului că-mi displac etichetele, În ciuda declarațiilor scriitoarelor franceze care au vizitat Bucureștiul În acest sezon - Claire Légendre și Camille Laurens - este limpede că prima jumătate a schiței tipologice enunțate este apanaj masculin, În timp ce a doua, constituie un domeniu de elecție al mult contestatei literaturi feminine. Există, desigur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
destinate acestui scop, pe plicurile poștale). “Cea mai bună cale de a rezista unei tentații este să-i cedezi”, spune Irène la un moment dat, și se pare că aceasta este deviza carpe diem-ului ilustrat de romanul Lorettei Nobécourt. Provocarea scriitoarei este următoarea: ființa umană nu poate fi redusă la dogmatica creaționismului creștin, dar nici nu-și poate transcende dualitatea constitutivă: conștiința - martorul și corpul - actorul. Mersault, K sau numeroasele personaje “minimaliste” recente sînt interpretate astfel de cuvintele naratoarei: “Indiferența nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a bataillanului topos al transgresiunii, zgomotul unei scriituri care altădată foșnea, sunt atributele multor romane personale semnate de scriitoarele franceze de astăzi. IV. 4. Chicklit francez Alături de literatura canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii douăzeci de ani, stă literatura comercială. Este de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii douăzeci de ani, stă literatura comercială. Este de altfel cea mai cunoscută. De aceea, am ales două scriitoare care s-au impus În ultimii zece ani drept cele mai citite: Amélie Nothomb și Anna Gavalda. Prima merită de altfel mai mult decît eticheta de chicklit: inteligentă, cosmopolită, ea Își poartă cititorul În spații exotice și-l face să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce are de făcut. O fată de o inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu informația culeasă din lungi sejururi de-a curmezișul planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu informația culeasă din lungi sejururi de-a curmezișul planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]