4,690 matches
-
britanici fiind de aproape 9000 de morți și 20 000 de răniți. În 1916 a avut loc bătălia năvală de la Iutlanda, unde și Marea Britanie și Germania s-au declarat învingătoare. Submarinele germane U-boot, atacau vasele Antantei, până când în 1917, au scufundat USS Housatonic, iar SUA, aflată în izolaționism și neutralitate, a declarat război Germaniei. În 1917, în Rusia, economia se îndreptă spre colaps, iar orășenii sufereau de foame. Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
fortificațiile de coastă care apărau țărmul. În această situație, de Gaulle dorește să continue o luptă fraticidă și a anulat atacul. În următoarele două zile, flota aliată a atacat paza de coastă din regiunea Dakarului. Două submarine vichyiste au fost scufundate și un distrugător a fost avariat. În același timp, și flota aliată a suferit pierderi importante, ambele cuirasate și două crucișătoare fiind avariate. Aliații au abandonat operațiunea militară, lăsând Dakarul și Africa Occidentală Franceză în mâinile autorităților de la Vichy. Efectele
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
în așa fel încât în toate bătăliile navale cu sirienii și cu egiptenii Israelul să aibă avantaj numeric și să obțină o victorie clară asupra dușmanului. Sub comanda sa israelienii au reușit la 7 octombrie 1973, în dreptul portului Latakia să scufunde 3 vedete purtătoare de rachete, o vedetă torpiloare și un puitor de mine siriene. Apoi în lupta de lângă Dumyat, în Egipt flotila lui Barkaí a scos din uz 3 din cele 4 vedete egiptene. Drept urmare, până la sfârșitul războiului toate navele
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
căștile. Răul de mare a fost predominant printre pasageri ei așteptând aterizarea pe mal. În al 16-lea front RCT, bărcile care au acostat s-au găsit că încearcă să supraviețuiască pe plute, împreună cu supraviețuitorii tancurilor DD, care s-au scufundat. Conducerea atacului a fost îngreunata de fumul și ceața, care obturau reperele pe care ei le foloseau să se ghideze, când un curent greu i-a împins continuu în partea de est. Cum bărcile se apropiau pană la câteva sute
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
apară, întâlnidnu-se cu acelașii haos și distrugere ca și companiile de pușcași. Inginerii de război, însărcinați cu eliberarea cailor de scăpare și să parcheze plăjile, au ajuns departe de țintă și fără echipamentele lor. Multe jeepuri și autoșenile s-au scufundat în apăadâncă; cele care au reușit să ajungă la mal s-au stricat în scurt timp rămânând pe plajă, ca ținte ușoare pentru apărătorii germani. Majoritatea stațiilor de comunicare au fost pierdute, făcând sarcina de a organiza trupele împrăștiate și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
DUKW-urile au avut momente dificile atunci. Experiența batalionului de Artilerie de Teren 111 al 116th RTC sunt exemple ale greutăților acestor ambarcațiuni. Din cele 13 DUKW-uri care au fost folosite pentru a transporta aceste unități , 5 s-au scufundat imediat după ce au ieșit din nava mamă, patru au fost pierdute în timp ce erau în zona de rendez-vous așteptând să acosteze și una aruncată în aer în timp ce se întorcea spre plajă. Două au fost distruse în timp ce se apropiau de plajă, și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
așteptând să acosteze și una aruncată în aer în timp ce se întorcea spre plajă. Două au fost distruse în timp ce se apropiau de plajă, și singura care a mai rămas a reușit să paseze tunurile la o altă barcă înainte să se scufunde și ea. Tunurile au ajuns la mal spre amiază. Rapoartele oficiale de la Omaha declară că “...tancurile nu aveau o zi ușoară...”. Potrivit comandantului celui de-al doilea batalion Regimentul de întăriri au acostat lângă batalioane, începând cu 18th RCT la
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
aplicare topică, pentru a calma infecții ale membrelor inferioare. În medicina veterinară, se folosește cărbunele de tei (20 g, în lapte îndulcit), pentru tratarea afecțiunilor digestive ale rumegătoarelor. Băile de relaxare și aromaterapie pot include esență de tei sau flori scufundate in apă. Mugurii și frunzele tinere sunt, de asemenea, comestibile. Există ideea că nectarul de "Tilia tomentosa" ar conține manoză, substanță care poate fi toxică pentru albine. Această idee este falsă; numeroasele albine comatoase (în comă) care pot fi găsite
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
înfrângerea militarismului german și existența Uniunii Europene), cât și a minusurilor (Wells nu prevedea succesul avioanelor înainte de 1950 și declara că „imaginația mea refuză să vadă orice fel de submarin făcând altceva decât să-și sufoce echipajul și să se scufunde”). Unele dintre primele sale romane de ficțiune au adus la lumină o serie de teme devenite acum clasice în SF, de exemplu "Mașina timpului", "Insula doctorului Moreau", "Omul invizibil", "Războiul lumilor", " Când se va trezi Cel-care-doarme" și "Primii oameni în
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
în aplicații militare. 1941...1944: în timpul celui de-al doilea război mondial, scafandrii italieni folosesc aparate de respirat în circuit închis pentru a plasa încărcături explozive sub navele de război și comerciale germane. Scafandrii britanici folosesc aceeași tehnică pentru a scufunda nava Tirpitz. 1952: U. S. Navy pune la punct aparatul de respirat sub apă în circuit închis cu presiune constantă a oxigenului. 1960: U. S. Navy realizează aparatul autonom de respirat sub apă cu amestec respirator în circuit închis, echipat cu analizor
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de o cruce de 6 metri înălțime și 4 metri lățime (brațele), patru turnuri mai mici în jur și două turnuri ale clopotniței, de o parte și alta a intrării principale în biserică. Catapeteasma provine de la Biserica din Răpciuni, astăzi scufundată în apele Barajului de la Bicaz, sculptura ei fiind realizată de Filip Bocic, iar pictura de Nicolae Popovici-Lespezi, ambii din Iași. Biserica are un policandru de 420 kg, realizat prin contribuția preoților din raion de către meșterul argintar Gh. Damian din Târgu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
alte limbi romanice s-au dezvoltat de aceeași rădăcină, fiind însă supuse altor influențe. Astfel, deși conform estimărilor 30,33% al cuvintelor românești au fost moștenite din latina, multe și-au schimbat sensul - spre exemplu "a merge" (< , însemnând "a se scufunda") sau "femeie" (< , însemnând "familie") - sau chiar clasa - "niște" (< , însemnând "nu știu ce"). Cuvinte de origine drept latină au fost păstrate în special în domeniul agriculturii (spre exemplu "agru", "câmp", "falce", "a ara", "grâu"), numele animalelor ("cal", "șa", "taur", "pește"), numele părților și
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
Marinesko", "Alexander Marinesco"; n. 15 ianuarie 1913, Odesa - d. 25 noiembrie 1963, Leningrad) a fost un marinar sovietic. În cel de-al doilea război mondial a fost căpitanul submarinului sovietic S-13, care la 30 ianuarie 1945 a torpilat și scufundat vasul german "Wilhelm Gustloff", cu peste 10.000 de refugiați la bord, dintre care peste 9.000 au murit în catastrofa respectivă. s-a născut în anul 1913 la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu (stabilit în
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
acestuia. A fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat, în calitate de comandant de submarin, la numeroase lupte navale. A intrat în istorie prin atacul nocturn de la 30 ianuarie 1945, când a torpilat și scufundat nava germană "Wilhelm Gustloff", care avea 10582 oameni la bord (dintre care 8956 erau refugiați, majoritatea bătrâni, femei și copii). A fost cea mai mare navă scufundată de sovietici în cel de-al doilea război mondial. După război și demobilizare
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
în istorie prin atacul nocturn de la 30 ianuarie 1945, când a torpilat și scufundat nava germană "Wilhelm Gustloff", care avea 10582 oameni la bord (dintre care 8956 erau refugiați, majoritatea bătrâni, femei și copii). A fost cea mai mare navă scufundată de sovietici în cel de-al doilea război mondial. După război și demobilizare, Marinesko a devenit alcoolic și chiar a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru furt, ispășiți în orașul-port Vanino, în Extremul Orient al Rusiei, în nordul
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
ieșit din nou pe mare, în misiune de luptă. La 14 august 1942 submarinul a atacat bateria plutitoare de calibru greu germană (în ) SAT-4 „Helene”. La 30 ianuarie 1945 submarinul sovietic S-13, comandat de Aleksandr Marinesko, a atacat și scufundat prin torpilare liderul gigant al flotei germane "Wilhelm Gustloff", pe care se aflau 10582 oameni: 918 cursanți ai divizionului 2 de instruire al echipajelor de submarine, 173 de membri ai echipajului, 373 de femei din componența grupării navale auxiliare, 162
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
o viteză de doar 12 noduri. Atacul asupra navei "Wilhelm Gustloff" a fost numit în periodicele timpului "atacul secolului", iar lui Marinesko i s-a dat supranumele "Submarinistul nr. 1". În timpul aceleiași misiuni de luptă, submarinul S-13 a mai scufundat, la 9 februarie 1945, și vasul de transport naval "General Steuben", cu 3.600 de ofițeri și soldați la bord. Ca rezultat al misiunii de luptă din 30 ianuarie - 9 februarie 1945 Marinesko a fost propus pentru conferirea titlului de
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
Haakon al VII-lea și pe membrii guvernului primului ministru . Informat însă de posibilitatea invaziei, președintele Parlamentului, a aranjat evacuarea lor la Hamar în estul țării. , ce transporta mare parte din personalul ce urma să preia administrația Norvegiei, a fost scufundat de torpile și artilerie din din . Germanii se așteptau ca guvernul să capituleze și să poată fi înlocuit rapid; niciuna nu s-a întâmplat, deși invazia a continuat. După ore de discuții, Quisling și partenerii săi germani au hotărât că
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
precum răniri sau sfârșitul carierei. Precedând formarea unităților "kamikaze", prăbușirile deliberate în ținte alese conjunctural au fost folosite ca un ultim efort al piloților ale căror avioane erau sever avariate (sau rămăseseră fără combustibil ori portavionul de care aparțineau fusese scufundat) și nu voiau să riște capturarea; această situație s-a întâlnit atât la japonezi cât și la forțele aeriene Aliate. Conform lui Axell & Kase, aceste sinucideri “erau individuale, decizii improvizate ale oamenilor care era mental pregătiți să moară.”. În majoritatea
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
decât patru zile mai târziu: prăbușirea a fost decizia pilotului, nu o acțiune comandată a fi comisă. De asemenea, scufundarea în ocean a remorcherului Sonoma la 24 octombrie este listată de unele surse ca fiind prima acțiune și primul vas scufundat de un atac "kamikaze" dar atacul s-a desfășurat înainte de 25 octombrie (data primelor misiuni) iar avionul utilizat era un Mitsubishi G4M, model care nu făcea parte din flota Escadrilei Speciale. Succesele inițiale - precum scufundarea lui St. Lo - au fost
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
tehnici pentru a neutraliza atacurile "kamikaze". Aceștia formau un baraj prin focul continuu cu artileria de mare calibru în apă, în fața avioanelor care se apropiau razant. Scopul era crearea de valuri și jerbe de apă care să aspire și să scufunde avioanele inamice. Antiaeriana ușoară, deși cu foc rapid, formată din tunuri Bofors de 40 mm și Oerlikon de 20 mm cannon erau ineficiente în a opri atacul în timp atât de scurt dar tunurile antiaeriene grele precum cele de 127
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
sute de atacuri în Operațiunea "Kikusui" ("crizanteme plutitoare"). La Okinawa, atacurile "kamikaze" s-au concentrat inițial asupra distrugătoarelor Aliate aflate în misiuni de patrulare iar apoi asupra portavioanelor din mijlocul flotelor. Atacurile sinucigașe ale avioanelor sau ambarcațiunilor la Okinawa au scufundat sau au scos de pe teatrul de operațiuni cel puțin 30 de nave de război ale Statelor Unite și cel puțin trei nave comerciale americane alături de altele ale trupelor Aliate. În atacuri s-au pierdut 1465 de avioane. Multe vase de război
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
cel puțin trei nave comerciale americane alături de altele ale trupelor Aliate. În atacuri s-au pierdut 1465 de avioane. Multe vase de război din toate clasele au fost avariate, unele sever dar niciun portavion, cuirasat sau crucișător nu a fost scufundat de "kamikaze" la Okinawa. Majoritatea navelor pierdute au fost distrugătoare sau nave mici, în special cel aflate în misiuni de patrulare. Portavioanele americane care aveau pundea de zbor din lemn, au avut de suferit mai mult din cauza atacurilor "kamikaze" decât
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
confruntau cu o intensificare a atacurilor "kamikaze". Cauzând unele din cele mai grele pierderi de portavioane ale Statelor Unite în 1945, IJN a sacrificat însă 2.525 de piloți iar IJAAF 1.387; cifrele depășesc mult pierderile din 1942, atunci când au scufundat sau imobilizat trei portavioane. În 1942, când vasele Marinei Militare SUA au fost limitate, lipsa navelor de război cheie din zonele de combat au paralizat inițiativa operațională. Dar, până în 1945, Marina Militară a Statelor Unite era suficient de mare încât să
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]