112,413 matches
-
pe scenă. Un ascultător i-a pus următoarea întrebare: „De ce e nevoie de 300 de personaje, când unul singur e de ajuns ca s-o povestească?” M-am întrebat eu însumi de ce înscenarea luase peste tot locul povestirii în romanul secolelor XIX și XX. Când Umberto Eco a venit în România, invitat de Solomon Marcus și de Radu Cezar, pe la mijlocul anilor 1980, am ținut o scurtă alocuțiune la Muzeul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, pe tema revenirii povestirii în romanul
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
Mi mult decât atât, pentru prevenirea prăbușirii planșeelor, vor trebui stopate toate infiltrațiile, prin refacerea învelitorii, a doliilor și a izolațiilor, înlocuirea jgheaburilor și a burlanelor. “În prezent obiectivul se află într-o stare de degradare din cauza vechimii sale - cinci secole, cât și a lipsei unor intervenții adecvate tipului de construcție, prin lucrările de intervenție și reparații anterioare. Clădirea nu a mai fost funcțională în ultimii 10 ani, fapt ce a condus la neglijarea lucrărilor de întreținere a învelitorii și a
Palatului Principilor din Alba, reabilitat cu peste un milion de lei () [Corola-journal/Journalistic/24712_a_26037]
-
avere celeilalte. Nu știu de ce am crezut multă vreme că numele comunei Dor Mărunt este o frumoasă metaforă. Un profesor din comună mi-a dăruit o monografie scrisă de el și din care rezultă că întemeietorul așezării fusese, cu un secol în urmă, un cioban mărunțel de statură pe care îl chema Doru. Metafora mea a fost spulberată. Alexandru Graur, care ne-a predat în anul al patrulea de facultate un extraordinar curs facultativ de istoria limbii române, avea explicația lui
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
ticăloșiilor totalitare, despre improbabilitatea și lipsa de teleologie istorică a libertății. Cartea e făcută să păcălească cititorul neavertizat: ea pare scrisă liber, exemplele la îndemâna neinstruitului abundă, autorul se mișcă cu o libertate uluitoare între exegeza rabinică, democrația greacă, experimentele comunismului secolului XX, ultimii douăzeci de ani ai României și critica internetului, televiziunii și shopping-ului, putând să provoace ușor un vertij în capul cititorului neatent și care nu a urmărit, eventual, câteva din cărțile anterioare ale filosofului Andrei Cornea. Și nu
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
drept adevăr ceea ce vede. Dar înăuntrul cărții lucrează un concept care îi poate rămâne invizibil cititorului euforic. Autorul pleacă de la conflictul dintre experiența libertății și cea a egalității, amendând modernitatea din perspectiva acestui conflict, oricât de multe nostalgii ale libertăților secolului al XIX-lea ar presăra în carte. Conflictul provine din înțelegerea libertății drept cultivare a sinelui în care „celălalt“ este respectat doar din perspectiva umbrei literale a legii. Libertățile construite pe spaima de lege sunt, astfel, neasumate individual. Or, libertatea
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
și se maturizează, nu interesează la noi. Cu atât mai puțin autorii unei singure cărți, ori cei care au avut ghinionul să-și dea capodopera la începutul carierei” (p. 175). Excelent spus și, ca de-atâtea ori, fără folos „în secol”. Descrierea se aplica atunci la fel de bine cum seaplică și acum (și a fost de ajuns să apară Frumoasele străine, pentru ca aceluiași Mircea Cărtărescu să i se impute, de către aceiași comentatori, aceleași lucruri). Poziția Taniei Radu rămâne însă admirabilă. Și curajoasă
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
Sorin Lavric Fără un minim efort de a intra în aerul epocii lui Petrus Damianus, aer întreținut de mănăstirile catolice din secolul al XI-lea, temele atinse în Despre omnipotența divină par picate din cer. E o retorică atît de imponderabilă în paginile cărții că autorul pare să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
grației divine. O remarcă se cuvine acurateței traducerii pe care Florina Ion o pune la îndemîna publicului, la fel cum studiul introductiv și comentariile lui Alexander Baumgarten, de o amănunțime a erudiției ce înlesnește cititorului pătrunderea în climatul doctrinar al secolului al XI-lea, merită toată admirația. Un volum destinat clasiciștilor și filosofilor, al cărui aparat exegetic e riguros și clar.
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care însuși textul o instituie. În această perspectivă, Emil Brumaru stă mai aproape, într-o tipologie a poeziei românești din secolul trecut, de George Bacovia decât de George Topîrceanu, de Emil Botta decât de Marin Sorescu și de Leonid Dimov decât de Grigore Hagiu. Semnalez, în aceeași ordine de idei a relecturii lui Emil Brumaru, prefața Ioanei Pârvulescu, amintită mai sus
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Prin urmare, conchide Mitchievici, „opera lui Caragiale este un dispozitiv optic special, dacă nu chiar singular într-o literatură, un dispozitiv în măsură să facă să apară pe banda timpului spectre”. Esențial este apoi felul cum Caragiale îmbracă obscuritatea unui secol prin conștiința unei fracturi a lumii în care trăiește, a unei falii. Pentru noi, fisurile acestea trebuie înțelese ca separație între cei care „au râs prea mult” și cei care „nu vor mai râde”. O a doua coordonată esențială, alături de
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
dorința de a scrie și refuzul de a scrie. Mîna care scrie „s-a lenevit”. Scrisoarea destinată unei tinere necunoscute devine de o gratuitate ridicolă, „un ridicul sfîșietor de trist, sinistru”. Ca și ridicolul sinistru al unui text despre romanul secolului XX, scris pentru o întîlnire la Belgrad, unde n-a mai ajuns. E scrisul forțat, gratuit, precum viața gratuită, pe care nu le acceptă deopotrivă. Acestea înseamnă înstrăinare. Așa cum devin relațiile cu ceilalți. Într-un gest sentimental, însoțit de Doamna
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
și altă valoare decât cea literară, validată și de istorie și de critică, căutate pentru că fac parte din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu lecturi obligatorii într-o viață de om. Primele ediții apărute cu un secol sau două în urmă, devin bunuri dorite, râvnite, obiect de tranzacții și de târguri. Anticariatele prosperă, anticarul devine o autoritate, personalitate cunoscută, frecventată și prețuită, are și el instincte care-l ajută să găsească în maldăre de volume titlurile care
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
semnificații. În alte zone, copiii poartă colăci și lumini aprinse în mâini, ocolesc casele de trei ori, cerându-i lui Alexie, răspunzător cu încălzirea timpului în luna martie, grâne bogate în noul an. Începutul acestei sărbători datează cel puțin din secolul al III-lea, ea fiind atestata pentru prima dată la Alexandria, de Clement Alexandrinul. "Constituțiile Apostolice" o menționează printre primele sărbători creștine. O altă scriere, "Testamentum Domini" (sec. IV) o amintește că singura sărbătoare existența, alături de Nașterea și de Învierea
Ce obiceiuri se păstreză de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23999_a_25324]
-
ai înființat-o și o conduci, POEZJA dzisiaj, analizează fenomenul cu siguranță. Ce desprinzi tu din interior? Aleksander Nawrocki: Poeții giganți ai poeziei poloneze s-au stins din viață: Milosz, Szymborska, Herbert, în ultima vreme Rózewicz, și preotul JanTwardowski. Din secolul al XX-lea este încă vie creația lui Galczynski, poetul magic, un mare liric, care în fiecare slovă găsea poezia și o lega meșteșugit cu ceea ce s-ar numi grotescul, cu micile forme teatrale; a fost de asemenea un mare
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
teatrale; a fost de asemenea un mare satiric. În schimb, dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii. Limba lui Milosz nu-i plastică, nu-i vie, nu are charismă, se trage din limba secolului al XVIIXVIII. La fel e și cu limba lui Herbert, poet, filosof, moralist, dar care a scris într-un limbaj de lemn. Milosz și Herbert nu sunt magi ai poeziei, ci mai degrabă profesori de poezie; poeziile lor sunt tratate
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
spus în această privință: „Cei care traduc mot à mot, sunt o rușine și o jignire gravă pentru sănătatea rațiunii umane. Din acest punct de vedere, cuvintele reproduse exact ucid, iar creativitatea trezește la viață.” Când a tradus Biblia în secolul al XVI-lea, Luther s-a uitat insistent în gura plebei, ceea ce face că lectura să fie și astăzi savuroasa. El era de părere că „să traduci corect, înseamnă să adaptezi propriei limbi ceea ce se vorbește în altă limbă.” *** Schimbând
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
Petru Vaida Conceptul de modernitate poate avea două sensuri principale: unul se referă la o epocă precisă, care începe, după Adorno, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, marcat din punct de vedere social și economic de instaurarea capitalismului matur. Nu acest sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
fi existând pulsiuni de felul celor descrise de Machiavelli, lucru care rămâne totuși de demonstrat, în ADN-ul altor profesii moderne astfel de pulsiuni nu sunt neapărat prezente și, în nici un caz, obligatorii. Ca să nu spunem că, mai ales în secolul XXI, există nenumă- rate alte motive de ordin personal și social care îi determină pe unii dintre contemporanii noștri să se facă politicieni. Nici în viața privată, nu sunt obligatorii raporturi de putere de tip nietzschean.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
căutat discutabilă, dedicate exclusiv lui actuală: „prin aspirațiile noastre, să-l ferească pe Eminescu de Eminescu, receptării operei acestuia prin dezvoltarea intelectuală ce și-a idolatrizări ieftine, ineficiente, cu atât în contemporaneitate, a profilului său dat România de jumătate de secol mai mult, cu cât el a fost și rămâne de poet și de gazetar, referințele aproape, ea a cătat a se apropia de Poetul Național. Pentru a păstra despre Poetul Naț ional devin civilizația apuseană; ideile de fruntea senină a
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Traiectoriile lui Cornel Regman și Geo Dumitrescu s-au intersectat în mai multe perioade pe durata unei jumătăți bune de secol. De-un leat amândoi (nici o jumătate de an nu-i despărțea), ambii erau firi lucide, cu un dezvoltat spirit critic și moral, cărora ironia și jongleriile lingvistice le veneau ca o mănușă. Că se stimau reciproc nu e așadar de
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
Mircea Anghelescu Dacă eminescologia din străinătate prefera, în urmă cu o jumătate de secol, să investigheze ansamblul operei poetului nostru și să-i definească temele fundamentale insistând asupra originalității (Rosa del Conte, Eminescu o dell’assoluto, 1962, sau Alain Guillermou, La genèse intérieure des poésies d’Eminescu, 1963), cercetătorii străini din ultimul deceniu par
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
în ea? Am vorbit mult cu Lidia Vianu despre asta. Au fost mai multe cuvinte pe care le-am discutat: rebel, nonconformist, cuvinte care sugerează poeți care nu erau obișnuiți, convenționali, tradiționali. Totuși, nu cred că în poezia engleză a secolului XX există cu adevărat un filon experimentalist. Sunt poeți care se declară experimentaliști, dar eu nu cred asta. Lumea îi privește ca interesanți, niște curiozități și atât. Nu cred că eu sunt un desperado. Nu simt disperare. Sunt critic la adresa
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
în tigaie când aluatul e deja copt. Clătita sporovă iește întruna cu Valentine. Craniul frumoasei e deja acoperit de pământ, cu pietricele deasupra. De ce s-a strâns oare nodul așa repede dacă trebuie să se desfacă în pământ timp de secole? - „Gata, ajunge!” mă răstesc eu ferm la viziuni, dar Valentine e cea care mă aude și pleacă, ofensată „la ea”, acolo unde reclama anunță cu litere bleu „La Valentine”. Aș vrea să merg și eu la mine, dar locul ăsta
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
exemplele oferite de Raluca Alexandrescu, două sunt de-a binelea șocante: leagănul civilizației mondiale (să sperăm că numai europene!) s-ar situa în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar limba latină s-ar trage din româna noastră! Nici latiniștii cei mai fanatici din secolul XIX, cu excepția lui Petru Maior, n-au mers atât de departe. Ideea nu de la ei provine, ci de la tracologii de dată mai nouă, unii din SUA, organizatori de congrese în patria mumă, pentru care protocronismul reprezintă laptele mamei. Dan Perjovschi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
om de cultură, de litere, poet de geniu... Geniul său îmi apare magistral în construcția politică ” A rosti numele de BASARABIA e una cu a protesta contra dominațiunii â ă î ă ăș Ș î ă rom n va ncepe secolul al 20-lea sub Eminescu, cu toate c nu sunt neap rat ruse ti“. i mai nseamn primul ș ș ă ăț auspiciile geniului lui, i forma limbii ni te gesturi inedite, au un s n tos aer Congres general
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]