4,921 matches
-
și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet cald, aproape tandru. Ce i-o fi venit? Din senin mă cuprinde în brațe și mă sărută prelung pe gură. Este atât de surprinzător sărutul lui, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aș vrea. (Dar nu vreau!) — Of, ochelaristo! îmi spune el, după ce-mi dă drumul din strânsoare, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
târziu. Oare când avea să mă sune Eduard? Am mai stat puțin de vorbă cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la locul lui, sub saltea! Oare să-l fi văzut mama și să-l fi deschis mai devreme, pe când dormeam, sau l-am lăsat eu așa? Nu mai știu. Măcar acum să nu uit să-l pun sub saltea! Din senin, mă apucă râsul. Un râs puternic, incontrolabil, amestecat cu lacrimi. Ce proastă sunt! De parcă ar mai conta unde l-am pus și unde-l mai pun de-acum! îmi scot ochelarii și continui să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din mine mă înțeapă ca un ac de viespe, ca să-mi dea de înțeles că e vie, dureros de vie, să simt ce înseamnă să te înalți în aer și apoi să te pogori lin pe pământ... îmi revine din senin o amintire a unui vis din copilărie. Cred că nu aveam mai mult de 7 ani și mă atrăgea magnetic distanța de la balconul nostru de la etajul opt până la pământ, unde oamenii erau mult mai mici decât eram eu la înălțimea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Fugara lor mamă. — Ardeam gazul de pomană cu Scarlat; ăla se făcea că trăiește, dar era lipsit de viață, iar eu eram în putere și n-am vrut să mă ofilesc cu un mort în casă, îi declarase ea din senin într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu-ți mai dă înapoi nici o ciozvârtă! Eduard o ascultase amuzat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unei fete. Se simți de îndată invadat de par fumul excitării. își desfăcu o bere rece și se întinse în pat. 4. Mai era o zi până la plecarea la mare. Bobo își pregătise ba gajul de cum se trezise, dar din senin își dădu seama că în zi lele următoare, ducându-se la Edi, o va vedea pe mama lor. Oare cum arăta ea acum, după zece ani? Se așeză pe canapea, își trase un scaun cu spătar în față, puse pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zăpadă îi dădea ghes s-o caute pe Georgiana, dar alte gânduri care se alungeau neplăcut și periculos în spre trecut o îndemnau să nu dea ascultare impulsului. Lăsă receptorul jos. Nu, nu se simțea în stare. O copleșise din senin o puternică emoție, un presentiment pe care nu și-l putea explica, de nemărginită panică. Nu, hotărât! Nu era bine să intre în jocul de-a trecutul. Mintea ei riguroasă și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată! Stăteam în bancă privind la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din liceu și pornise spre casă. Oare scrisese ceva legat de ploaie? Parcă, totuși, era ceva legat de o poveste neverosimilă... Mai știi, poate că totuși își amintise bine mai devreme și scrisese chiar despre ploaie! Un gând ivit din senin o întoarse la geam. Poate că, dacă simțea ploaia, își aducea mai bine aminte de acea duminică îndepărtată și de compunerea pe care o scrisese. Deschise cu băgare de seamă geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și chiar părea că dă semne de înseninare. Era liniște afară. Liniștea aducă toare de ger. Poate că totuși nu era o idee rea să meargă cu avionul la Cluj. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Poate e senin și nu mi se face rău. Poate că îmi trece, mai știi, teama de înălțime... Se așeză în fața oglinzii și se contemplă mult timp, cu mintea golită de gânduri. Nu-și putea explica de ce, din senin, devenise atât de important
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai bine! Poate e senin și nu mi se face rău. Poate că îmi trece, mai știi, teama de înălțime... Se așeză în fața oglinzii și se contemplă mult timp, cu mintea golită de gânduri. Nu-și putea explica de ce, din senin, devenise atât de important pentru ea să meargă urgent la Cluj și s-o întâlnească pe Georgiana. Ceva nedeslușit din ea o împingea să plece negreșit la Cluj. O curiozitate de care se simțea străină și care totuși o asedia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care se simțea străină și care totuși o asedia neobosit, de când își amintise scena din zăpadă. O dorință de nestăvilit de a stabili o legătură între Clara Ionescu și portretul de pe peretele unui hotel. Un simț al aventurii ivit din senin, pentru că aventură era ce-și pusese ea în minte, să plece de una singură într-o călătorie, atât de departe. Mai cu seama o călătorie prin aer. — E chiar așa de neplăcut să mergi cu trenul o noapte întreagă? îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută, în timp ce fumau în bucătărie, așteptând să fiarbă cafeaua, la scurt timp după conversația despre anul 1975. — Prima dată la mare? întrebă la rândul ei Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un nor negru străveziu prin care i se întrevedeau ba zâmbetul șiret, ba ochii mari și grei. Ba fugea în dreapta ei, ba în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce îi părea scena atât de familiară? Se căzni să scotocească în minte după o amintire care părea să-i dea târcoale, însă fără nici un folos. Oricum, numai la mâncare nu-i stătea ei gândul. Comandă, totuși, o salată. Câteva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa!... De altfel, nu mai țin min te nici cum s-a întâmplat de s-au răcit relațiile între noi și nu ne-am mai văzut de atâta amar de vreme, zău așa! Pur și sim plu ai dispărut din senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu mai zbuciumată, rosti Clara într un târziu. Nu suportam micile tale bârfe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre copii, mai ales despre fata ei cea mare, Iulia. Părea foarte dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi reinventat pe sine din dialogul lor se zbârci din senin și se destrămă cu iuțeală prin același fum cețos de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
arăți vreodată? Oare vei mai pluti prin aer vreodată cu mine și vei mai poposi cu mine pe spinarea unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul cuvânt dialectal din Devonshire wisht, care Înseamnă melancolic și straniu, fantomatic; și care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
deloc ceva normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și-i cere Pietrei să o facă pe ea nici mai mult nici mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce vrei să faci, nesocotito? Apoi, fără multă vorbă și fără multe reproșuri, i-a smuls furnicuței sclifosite și necumpătate Piatra azurie din mână. Pe loc, le-a chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu etichetele răzuite și cu taloanele completate, a traiului În comun. Am Împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din unele șușoteli răzlețe și sprâncene mirat ridicate se înțelege că toți consideră gestul sinucidere curată. Și în nici într-un caz nu se poate spune că anturajul are o moralitate excesivă. Ce spui, ne oprim sau continuăm? Marius privește senin la celălalt cu aerul că discută despre vremea de afară. Un soldat mărunțel, cu ochi mici, negri, pe fața galben-brună, de tip mongoloid, traduce sovieticului cuvintele. Acesta schițează un zâmbet neclar în timp ce ochii negri îi joacă în cap ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]