19,447 matches
-
vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un Dumnezeu. Insul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe măsuță fără să-i ofer satisfacția vreunui comentariu sau a vreunei Întrebări. Ambele ar fi fost inutile. Profesorul a reluat fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prin capacitatea de a depista, dincolo de aparența hazardului, nota comună și mecanica specifică ale unor fenomene distanțate În timp și extrem de diferite ca morfologie propriu-zisă. - Înțeleg trimiterea, nu e cazul să vă pierdeți În amabilități. - Perfect. Mister Adam, aveți un simț al evenimentelor În mișcare deosebit. Nu știu dacă provine din intuiție, din știință sau dintr-o anume logică filozofică aplicată la istorie. Important este că reușiți să vedeți totul de sus, per ansamblu... - Toți istoricii au o viziune de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sus obiectul de studiu, să-l domine și să-l controleze. Ei văd ceea ce alții se chinuie să descopere: contextul, conturul, dimensiunea, dinamica... Le pot scăpa nuanțe, dar le este evident sensul. Dacă mai au și o sensibilitate aparte, un simț deosebit al strategiei, al desfășurărilor largi, al marilor deveniri - cazul dumneavoastră - ,atunci cel mai bun lucru este să Încerci să ți-i faci aliați. - Cam milităroasă Încheierea: aliați, strategie... Am vrut să-i arăt că sunt avizat În privința biografiei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și m-am rupt de lumea obișnuită, aruncându-mă Într-o aventură pentru care nu reușesc să găsesc calificativul potrivit. Nu l-am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față cu trofeul visat. Vânătorul refulat din mine (n-am vânat niciodată, am oroare de sânge și de ideea de ucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de propriul joc ca să observe ceva. Avea și motive, dacă stai să te gândești. După ce Eveline a Închis ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a trecut niciodată de mijlocul distanței dintre categoria Întâi și prima normă de maestru. Nu mă descurcam rău În atac, cu toate că uneori riscam excesiv, nu-mi lipsea nici puterea de analiză În jocul combinatoriu, În schimb, mă trăda sistematic acel simț al pericolului fără de care, În șah, nu poți aspira la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum existau mai multe motive să intru În panică. Citisem la vremea cuvenită destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Simona Antoniac Mireasma pădurii îmi îmbată simțurile. Fiecare lucru are o taină a sa, una mai specială ca alta. Mă încearcă un sentiment care mă copleșește. Atât de tăcută și liniștită, așa cum o știu dintotdeauna, dar atât de prezentă în viața noastră a oamenilor. Fragilă, dar rezistentă
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
n-am atâta putere pe cât se crede...” Așa am ajuns să slujesc pe viață în crâșma lui Kir Haciaturian. Broanteș ridică uimit ochii. — Da, da, nu te mira - spuse Cosette - sunt pedepsită pe viață. Turcii, care au atât de dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă - te rog, ia-mă cu tine în Moldova! Vreau să scap de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stai drepți! — La asta nu m-am gândit - răspunse spătarul Vulture. Tu stai bine, Cosette? — Bine, mânca-ți-aș - răspunse fata, privind în depărtare. — Desigur - spuse Barzovie-Vodă, continuându-și ideea - există și comunități care, deși au picioarele pe pământ, au simțul clătinării în sânge. A rămâne drept când toată lumea se clatină mi se pare la fel de nepoliticos ca și cum o gâscă din cele de colo, în loc să zboare în formă de V, cum fac suratele ei, ar ieși din rând și-ar zbura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l descopere pe tâlhar și blestemând încă o dată acest popor ludic care cu cât era îngenuncheat mai tare, cu atâta se veselea mai mult: nu mai departe decât la începutul ospățului, așezându-se pe scaun, simțise cu un șaselea simț că se așezase pe-o pioneză. Cine i-o pusese? Bineînțeles, se gândise atunci Ramza-pașa trecând cu un surâs diplomatic peste durerea din dos ce-i reverbera în creieri, vreunul din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din tinerețe cu dulapul și cea de la maturitate, cu iapa. Ne tentează a le relata, căci sunt efectiv extraordinare, mai ales episodul cu dulapul, în care Bijinski, în sensul sugerat mai sus, s-a depășit pe sine. Dar un modest simț al cumpătării și o ușoară jenă pe care o resimțim de fiecare dată în fața exceselor, ne fac, după o scurtă, dar matură chibzuință, să trecem sub tăcere cele întâmplate. Desigur, suntem convinși că după noi vor veni alții care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sângele, mâncară carnea aproape crudă și rămaseră în așteptare, cu privirea ațintită în punctul de unde ar fi trebuit să apară cei ce plecaseră să aducă apă de la îndepărtatul puț Sidi-Kaufa. Dar n-au apărut decât vulturii. De unde veneau sau ce simț ciudat le îngăduia să intuiască faptul că în acel colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea și fuge de cel ce-o urmărește. Necazul cu Moartea este că nici o ființă omenească nu a fost în stare să înțeleagă vreodată aberantul ei simț al umorului. Dar la ce te poți aștepta de la cineva care, probabil, se simte cumplit de plictisit, pentru că are absoluta convingere că întotdeauna învinge? Gacel Sayah, fiul cel mare legendarului inmouchar de la care, conform unei vechi tradiții familiale, moștenise numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează tot mai mult mila copleșitoare pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face să acționeze, să iasă din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
criticat și tu, ceea ce observaseși de la Început că nu e pe placul organizatorilor și la sfîrșit ai constatat cu emoție că opiniile tale sînt În perfectă concordanță cu opiniile celorlalți. Sublima armonie universală, să te faci exponentul majorității, al bunului simț comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la tine, un flacon de parfum primit În dar, o ilustrată care-ți readuc mici Întîmplări de demult, fragmente amestecate Într-un reflux continuu la fel cu trupurile morților dizolvîndu-se În rapacele noroi al planetei. Clipe, infinituri de viață sensibilă, simțurile noastre rețin la Întîmplare atît de puțin, atît de nesemnificativ, de parcă amintirile despre un om li s-ar potrivi tuturor oamenilor În egală măsură. Dar poate că există o lege deasupra zbaterilor noastre, care nu ne dă voie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit În cutia poștală un plic de la Gerda. Transcriu aici textul scrisorii: „Probabil că ai aflat. Rudolf s-a aruncat În zorii zilei de luni 17 februarie de la etajul trei. L-au găsit mort În spatele blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un pește uriaș un pește gînditor care Își amintește sau plăsmuiește chiar În acest moment o altfel de lume deasupra sau Înlăuntrul lui un pește numit Plotin cine a spus asta o religie a transei ruptura de percepțiile date prin simțuri de tot ceea ce numim realitate imediată ca pașii ăștia care se țin după mine stînd parcă pe loc lupul pe urmele noastre pe poteca spre Clăbucet și ea care Îl zărise Înaintea mea Împingîndu-mă mereu În spate nespunîndu-mi nimic dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]