4,438 matches
-
înainte, straniul înțelept întreține pe discipolul său, călugărul Dan: În șir, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta ca și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu. De aceea oamenii au o simțire întunecată pentru păstrarea și mărirea neamului lor..." * În asemenea situație, cum se arată deci viitorul acestui oraș? Ce mai putem aștepta de la el? Ce speranțe mai putem întreține? Aș fi vrut să evit întrebările aceste. Știu bine că mulți cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre ele este cel al Luciei HossuLongin, pe când realiza documentarul Memorialul durerii. Vă mai amintiți de obsesivele imagini cu porți 59 care se închid succesiv, de lătrăturile câinilor filmate cu încetinitorul sau de păsărica de pe gardul cu sârmă ghimpată? Câtă simțire poetică, atâta dramă. Dramă, însă, din punctul de vedere al calității documentarului, dramă care punea în umbră adevărata tragedie a faptelor prezentate, care altfel ar fi fost destul de expresive pentru a impresiona prin ele însele. Numai că expresivitatea poeticească a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fondatorul trustului Intact, domnul Dan Voiculescu.“ După această prezentare a rulat un filmuleț realizat parcă de cei care făceau, înainte de ’89, materiale despre conducătorul iubit. Vocea din off, însoțită de o muzică de genul „strâns uniți în cu get șin simțiri“, ne spunea: „Dan Voiculescu este omul căruia ia plăcut dintotdeauna competiția. De tânăr, de când juca hochei, a înțeles că duritatea nu este doar în sport. Competitori sunt peste tot, oriunde întorci privirea. Unii corecți, alții mai puțin corecți (și imaginile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii atunci când se ruga Sfintei Treimi 1. 29. Al doilea. Odată i se înfățișă minții, cu mare bucurie spirituală, felul în care Dumnezeu a creat lumea; i se părea că vede ceva alb din care izvorau niște raze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obișnuită de dinaintea liturghiei, în timpul ei și după aceasta, cu multă evlavie și lacrimi, mereu cu șhotărârea deț a nu avea nimic, liniștindu-mă în ofranda făcută, după ce cugetând am simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică și liniște sufletească, cu o anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
clipe mai târziu, umblând și amintindu-mi de trecut, o nouă mișcare lăuntrică spre evlavie și lacrimi //. Câteva clipe mai târziu, urcând la liturghie, oprindu-mă să mă rog puțin, o mare evlavie și lacrimi, la o anumită vedere sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găseam evlavie nici la ea, nici în cele de mai sus. Într-o clipă, căutând mai sus, căci pe Stăpâna noastră nu o aflam, îmi veni o mare mișcare de lacrimi îmbelșugate și sughițuri, cu un fel de vedere și simțire că Tatăl ceresc mi se arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau pământul sau etc., simțind mișcări noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și desfătare spirituală. Am adăugat din partea mea, făcând ceea ce depindea de mine, iar această din urmă șprecizareț era făcută pentru însoțitorii mei, care au iscălit 2. Apoi, de fiecare dată, în timpul zilei, când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau vedere cu priceperea, în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a Fiului- cum dorisem confirmarea din partea Preasfintei Treimi, și simțind că îmi era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără înclinația de a lăcrima, și continuând liturghia cu multă evlavie, căldură și lacrimi și pierzându-mi câteodată graiul, iar în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să se facă cu mine ceea ce e spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai să fiu în harul Ei. Atunci am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune, - o simțire sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie împărtășită; și în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie împărtășită; și în această simțire și vedere, copleșit de lacrimi și de iubire, care sfârșeau, față de Isus și de Preasfânta Treime, într-un respect ascultător, mai aproape de iubirea respectuoasă decât de orice alt lucru contrar. Apoi, tot la fel, L-am simțit pe Isus făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că evlavia care începea sfârșea în Preasfânta Treime, șiar pe mineț mă purta să sfârșesc altundeva, cum ar fi la Tatăl, astfel încât simțeam în mine că dorea să mi se împărtășească în diferite feluri; într-atât încât, împodobind altarul, cu simțire, spuneam: „Unde vrei să mă duci, Doamne?”, și am repetat aceasta de multe ori, crescând în mine evlavia și stârnind lacrimile. Apoi, la rugăciunea de la înveșmântare, mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte etc. pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
văzusem și mai înainte, și anume, că Tatăl, pe de o parte, Fiul pe de alta și Duhul Sfânt pe de alta purcedeau și se trăgeau din esența dumnezeiască, fără a ieși din viziunea sferică; iar cu această vedere și simțire, noi mișcări și lacrimi. Apoi, ajungând la Sfântul Petru 1 și începând să mă rog la Corpus Domini 2, mi s-a înfățișat cu aceeași culoare strălucitoare aceeași ființă dumnezeiască, astfel încât nu puteam să nu O văd. Apoi, în timpul liturghiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dumnezeiești și a mijlocitorilor, mă punea sau voia să mă pună în îndoială în lucrul cu pricina; dimpotrivă, atunci când simțeam vizite și viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și confirmare a acelui lucru, iar această simțire era însoțită cu savoare spirituală, și ca și cum mi s-ar fi umezit ochii cu multă încredințare a sufletului. La rugăciunea de mulțumire de la liturghie, o dezvăluire 1 când a ființei Tatălui, când a Preasfintei Treimi, cu o anumită mișcare spirituală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
respect. A PREASFINTEI TREIMI 3. l. d. Miercuri ș19 martieț - De-a lungul întregii liturghii, mult belșug de lacrimi, la fel și după ea, iar în timpul ei pierzându-mi de multe ori graiul, sfârșind în supunere și respect, cu multe simțiri lăuntrice. A STĂPÂNEI NOASTRE 4. a. l- Joi ș20 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, nu fără unele lacrimi, și cu diferite mișcări lăuntrice, sfârșind în supunere. A LUI ISUS 5. a- l- Vineri ș21 martieț - Înainte de liturghie și în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflam mai mulțumit fără ele, și mai mișcat, socotind că Dumnezeu, Domnul nostru, făcea aceasta spre mai marele meu bine. A ZILEI 19. a. l. Vineri ș4 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, belșug de lacrimi, cu multe priceperi și simțiri lăuntrice, ca și înainte de ea. Neaflând respect sau supunere iubitoare, trebuie căutată supunerea temătoare, privind la propriile greșeli, pentru a o dobândi pe cea iubitoare. A ZILEI 20. a. l. Sâmbătă ș5 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe șlacrimiț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
d. Luni ș12 maiț - În timpul liturghiei, multe lacrimi; după liturghie, lacrimi. Toate acestea au fost ca în ziua de dinainte; o dată cu marea savoare a grăirii lăuntrice, o asemănare sau o amintire a grăirii sau a muzicii cerești, crescând evlavia și simțirea cu lacrimi, simțind ceea ce simțeam sau învățam dumnezeiește. A SFÂNTULUI SEBASTIAN 48. .a. l d. Marți ș13 maiț - Înainte și după liturghie, lacrimi; în timpul ei, belșug de lacrimi și cu grăirea lăuntrică încântătoare și mai mare decât celelalte dăți. ZĂMISLIREA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în Săptămâna a patra se meditează asupra Învierii și Înălțării la cer a lui Cristos. Cartea Exercițiilor mai cuprinde și o serie de Adăugiri și Reguli pentru diferite situații. Cele mai importante sunt aici Regulile pentru discernerea spiritelor, cele despre simțirea și înțelegerea scrupulelor (nr. 345-351) și cele despre solidaritatea cu Biserica (nr. 352-370). Regulile pentru discernerea spiritelor sunt împărțite în funcție de pertinența lor pentru cea dintâi și, respectiv, cea de-a doua Săptămână (nr. 313-327 și 328-336). Regulile pentru Săptămâna întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luminată prin acțiune divină), să aibă șparte deț mai multă savoare și rod spiritual decât dacă cel care îi propune exercițiile i-ar fi explicat și deslușit pe îndelete înțelesul istorisirii; căci nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor. 3. A treia. Întrucât în toate exercițiile spirituale ce vor urma ne folosim de capacitățile înțelegerii când cugetăm și de cele ale voinței când suntem mișcați șlăuntricț 1, să luăm aminte că atunci când ne folosim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
AL DOILEA, CU TREI DIALOGURI. După rugăciunea pregătitoare și două introduceri, voi relua cel dintâi și cel de-al doilea exercițiu, însemnând și oprindu-mă asupra punctelor unde am simțit o mai mare consolare sau dezolare, sau o mai mare simțire spirituală 2, după care voi purta trei dialoguri în felul următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o cunoaștere lăuntrică a păcatelor mele și dezgust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]