5,184 matches
-
Elisabeta la micul mormânt. Ora 9¾ plecat cu trăsura în oraș. Ora 10½ de la Palat spre Mitropolie, în ținută de gală. Trupele postate, totul împodobit. Te Deum, 12 episcopi, biserica foarte plină. Cu Elisabeta la mitropolitul Iosif Gheorghian. Primit felicitările Sinodului. Prezenți mitropolitul Moldovei, Melchisedec etc. Încălecat. Atașații militari italian, francez și austriac. Spre Bulevard, Elisabeta merge cu trăsura în față. Acolo enorm de aglomerat. Defilare a școlilor și a trupelor, foarte bine. Artileria foarte frumoasă. Ora 12½ se termină. Cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
lucrările cu Stöhr. Ora 1 plecarea din Sinaia, cu Alecsandri, Lecomte etc. În munți nu e zăpadă. Vânt, deloc rece. Dejunat în vagon. Oprit doar în Buda și în Chitila. Ora 4½ sosirea în Gara de Nord, gardă de onoare, toți miniștrii, Sinodul, generali etc., peste 100 de persoane, doamne, care îi dau buchete Elisabetei. Cerc o jumătate de oră. Ora 5½ la Palat. Ora 7 cinat à deux. Seara citit. Primit un buletin de la dr. Kraus din San Remo, care prezintă drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de studii deopotrivă profane și sacre” (Riché, op. cit., p. 69, are în vedere părerile autorilor precizați în nota imediat anterioară). 8. Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru, fără ajutorul harului divin, exclusiv prin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
războaie civile împăratul Constantin I va reunifica imperiul. În timpul domniei sale, creștinismul va deveni o religie favorizată (până atunci fusese persecutată de foarte multe ori, în special în vremea lui Dioclețian), iar în anul 325 la Niceea, s-a ținut primul sinod ecumenic, în care arianismul 1 a fost recunoscut ca erezie (deși se pare că la acea vreme, Constantin îi favoriza mai mult pe arieni). În anul 330 el va înființa, de asemenea, o nouă capitală, pe locul vechiului oraș Bizanț
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nevoie de un efort și mai mare din partea lor pentru a face să fie acceptată această decizie de către episcopii și teologii din Occident, care, puțin deprinși cu subtilitățile neo-chalcedonismului, judecau lucrurile în mare și departe: în noua orientare definită de sinodul de la Calcedon din anul 553 ei nu au văzut decât o revanșă a monofiziților asupra înfrângerii lor din 451" (Marrou, 1999, pp. 250-251). Legat de partea culturală, catedrala Sfânta Sofia și circa alte 30 de biserici, precum și fortărețele, podurile și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
statele menționate doar ca o organizație a societății civile. În România, relația Statului cu Biserica este una foarte bună. Ca exemplu în acest sens putem prezenta aspectul următor: atunci când forul superior de conducere al Bisericii Ortodoxe Române, și anume Sfântul Sinod, numește un nou episcop, mitropolit etc. într-un post vacant, învestirea într-un asemenea post se face de către Biserică însă și prin recunoașterea oficială de către instituția prezidențială a României, președintele țării emițând un Decret prezidențial care să confirme această învestire
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ar putea fi Titus sau Philius, a suferit martiriul la Tomis între 320-323, în timpul persecuției lui Licinius. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ne transmite știrea importantă că un episcop "scit", adică daco-roman, fără să-i spună numele, a participat la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din 325 (Eusebiu, Viața fericitului împărat Constantin, III, 7). Se cunosc, de asemenea, și alți episcopi până în secolul al VI-lea, care au păstorit la Tomis, ca Betranion (+25 ianuarie 380 sau 381), după care au
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Se cunosc, de asemenea, și alți episcopi până în secolul al VI-lea, care au păstorit la Tomis, ca Betranion (+25 ianuarie 380 sau 381), după care au urmat: Gherontius, numit mai corect Terentius sau Terrennius (380-390), care a participat la Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes, din 431, Ioan (448), Alexandru (449), Teotim II (458), Paternus (418-420), numit "episcopus mitropolitanus", Valentinian (549-553). În secolele al VI-lea-al VII-lea, titularul scaunului de Tomis a ajuns "mitropolit", având sub jurisdicția
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Sociologie, Editura ALL, București, 2000, p. 15; Lazăr Vlăsceanu (coord.), Sociologie, Editura Polirom, Iași, 2010. 8 Tot în Istoria Românilor găsim lucruri interesante care să certifice cele spuse mai sus: "În luna mai 1359, prin hotărârea patriarhului ecumenic și a sinodului său a fost inaugurată oficial mitropolia Țării Românești (zisă a Ungrovlahiei, adică a Țării Românești dinspre Ungaria, vecină cu Ungaria), prin mutarea scaunului de la Vicina. Dependentă de Patriarhia din Constantinopol, noua eparhie urma să aibă în fruntea sa mitropoliți numiți
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
preotul Arie din Alexandria (Egipt) în sec. al IV-lea. Arie nega dumnezeirea Fiului, susținând că Acesta nu este decât o ființă creată din nimic, în timp, având altă substanță sau fire decât Tatăl. Această erezie a fost condamnată la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care a stabilit dreapta învățătură a Bisericii: Fiul este Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, de o ființă cu Tatăl (Niceea, 325). Arianismul s-a răspândit și pe teritoriul țării noastre prin goți, al căror episcop
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Teodor Askidas și împărăteasa Teodora, l-au convins pe Iustinian ca pentru a împăca pe monofiziți cu Biserica Ortodoxă, ar trebui să fie condamnate "cele trei capitole", adică scrierile lui Teodoret de Cir contra lui Ciril al Alexandriei și contra sinodului din Efes; epistola lui Ibas din Edesa adresată episcopului Maris din Ardasir (Persia) și persoana și opera lui Teodor de Mopsuestia. La anul 544, împăratul va da un edict teologic de condamnare a "celor trei capitole". Primii apuseni care au
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
stea de vorbă cu patriarhul Mina și cu episcopii care semnaseră edictul imperial. S-a lăsat convins de argumentele împăratului și ale împărătesei Teodora și a aderat la condamnarea "celor trei capitole". La 15 aprilie 548, la un simulacru de sinod, la care au participat 70 de episcopi, care refuzaseră să semneze edictul imperial, Vigiliu, prin faimosul sau "Judicatum" trimis patriarhului Mina, a acceptat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor indicate ale lui Ibas de Edessa și ale lui
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Vigiliu, prin faimosul sau "Judicatum" trimis patriarhului Mina, a acceptat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor indicate ale lui Ibas de Edessa și ale lui Teodoret de Cir și contra celor "12 Anatematisme" ale Sfântului Chiril al Alexandriei. Sinodul al V-lea ecumenic s-a ținut la anul 553 la Constantinopol." Sursa: http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/sinoade-ecumenice/sinodul-v-ecumenic-la-constantinopol-553-70572.html 3 Aici mai putem adăuga câteva aspecte pe care le-am preluat dintr-o carte destul de importantă, un dicționar
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
o ruptură de popor. Al doilea motiv ține de importanța ortodoxismului care, după cum s-a văzut, nu oferă elemente de angajare socială și politică. Reducerea părintelui Yakounine la statutul de laic pentru a putea participa la alegeri, în ciuda interdicției Sfîntului Sinod, este un caz relevant al blocajului față de o mișcare care propovăduia deschiderea față de Occident nu numai pe plan politic și economic, ci și pe plan religios, exprimînd o dorință de deschidere ecumenică. Renașterea curentului religios-naționalist a dus, în schimb, la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu măști au fost cele ce țineau, la tracii sud-și nord-dunăreni, de sărbătorile solstițiului de iarnă și ale echinocțiului de primăvară și de toamnă. Creștinismul încearcă să combată jocurile cu măști, travestirile de orice fel fiind interzise încă de la Sinodul al VI-lea (Constantinopol, 692). Treptat, o parte din obiceiurile creștine au fost contaminate de rituri precreștine, în așa măsură încât ele vor deveni mai mult laice decât religioase. Tematica jocurilor cu măști evoluează de la faza ritual-spectaculară către spectacolul fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
că pentru ea important era să aibă un acatist-obiect, diferențele spirituale și de subiect fiind nerelevante. „Uitați, este un sfânt nou, un dar de la măicuțele de la Mănăstirea Petru Vodă.” Mulțumesc mult, iar în sinea mea mă întreb cum va rezolva Sinodul de la București această complicată problemă a presiunii populare asupra recunoașterii oficiale a martiriului din perioada comunistă, cu atât mai mult cu cât în joc sunt două memorii dureroase, concurente : cea a Mișcării Legionare și cea a comunismului, cazul Valeriu Gafencu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se apropia de credință, de un sacru palpabil, limbaj de „Cântarea României” și revistă glossy, totul modelat de abordarea senzaționalistă a televiziunilor comerciale atunci când vine vorba de „credința românului”. Mai apucă să spună că ea bănuiește existența „unei conspirații a Sinodului, în frunte cu Patriarhul, care frânează acest adevărat fenomen creat de Părintele. Nu l-au iubit nici înainte de moarte, nici după, le-a stat ca un spin în cale”. Dau din cap gânditor și mă opresc pentru a-i privi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rândurilor de așteptare, indiferent dacă-i noapte sau zi, frig sau caniculă, cu un teanc de ziare în brațe, strigând cu o voce egală, destul de înaltă „Ziaaar despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dumitru și Părintele nostru Arsenie Boca ! Cu binecuvântarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Vă rog numai să vă uitaaați, chiar dacă nu cumpăraaați !”. Publicația ocazională se numește „Iisus Biruitorul” și este editată în așa fel încât conținutul său să acopere marile pelerinaje din perioada de toamnă : Iași, București, Prislop. Cum este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ansamblul sunt extrem de numeroase și diverse, de la cele violent anticlericale și antirelicve, de extracție neopro testantă, la cele care arată existența unui „stigmat ortodox”, construit și prin practica pelerinajului și a închinării la moaște. La final, se ridică întrebarea : de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a simțit nevoia înfăptuirii unui astfel de „inventar”, asumând implicit și riscurile deformării prin media a ideii de bază, adică certificarea canonică pe criterii bine stabilite a veridicității relicvelor? Pe undeva, ar fi vorba de o întoarcere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
despre monumentele din țară care au fost de curând dărâmate. Fără niciun rost a fost dărâmată biserica mânăstirii Cotroceni, cu răspândirea osemintelor ctitorului Șerban Cantacuzino, cine știe unde. Dărâmate au fost și prețioasele clădiri ale mânăstirii Antim: o cuhnie, chilii și palatul Sinodului au căzut pradă unor neînțelese și deșarte ambiții. Biserica cea mai reprezentativă și bine compusă a arhitectului I.D. Traianescu din Dealul Spirii, precum și alte cîteva biserici mai mici au dispărut pentru totdeauna. De curând a început dezafectarea, apoi dărâmarea mânăstirii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reuși această delicată manevră conceptuală care permite Eternului să intervină în istorie, Cuvîntului să fie născut de o Fecioară și Spiritului să ajungă trup. Căutarea terminologică se va opri la expresia potrivită. Reunirea celor două naturi va fi numită, după sinodul de la Calcedon (451), "uniune ipostatică". Noțiunea de ipostază, care înseamnă bază sau suport, fusese deja împrumutată de către Părinții doctrinei de la Plotin și de la alexandrini pentru a rezolva enigma dogmei trinitare: "O substanță, trei persoane sau ipostaze", Tatăl, Fiul și Sfîntul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin patristică, ar putea părea că agit spiritele conservatoare. Eu nu vorbesc prezentului despre trecut, eu vorbesc trecutului despre prezent. Și voi, și eu, sîntem cu toții urmașii Sfîntului Ioan. Natura civilizației noastre asasine și dinamice s-a decis în cadrul acestor sinoade, undeva între Niceea și Calcedon, între 325 și 451. Startul erei noastre, marcajul ariei noastre. Întruparea care mîntuiește; anul zero al militantului laic, ADN-ul geneticii noastre morale. Noi datăm, raționăm, observăm, calculăm începînd cu această dogmă din care ne-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau o reluare a islamului, cum s-a spus, dacă ar fi rămas la stadiul de "mișcare". N-ar fi existat nici partide comuniste, nici "spirit de partid". Nici liturghie, nici "cult al personalității". Genealogia acestei aberații o găsim în sinodul de la Calcedon, iar acest clericalism secular îi datorează destul atît Sfîntului Pavel, în ceea ce privește ambiția și metodele, cît și Sfîntului Ioan, pentru spiritul originar. Să fie toate astea speculații? Poate. Nu mai credem în Istoria cu majusculă, nici în Revoluția-Mîntuire? Așa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
franceze, pe Cîmpul lui Marte, după expoziția universală din 1889. Dacă există obiceiul ca trupurile noastre moarte de atei să fie așezate într-un sicriu și acesta în pămînt, în loc să fie transformate în cenușă, aceasta se întîmplă pentru că cele două sinoade, de la Niceea și Calcedon, au optat pentru homoiousios, sau consubstanțialitatea Trupului cu Spiritul. Fără să ajungem, ca americanii, la criogenie sau la conservarea la temperaturi foarte joase, să admitem totuși că nu se cade să pulverizăm un corp sfințit prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acuzați de idolatrie. Monoteiștilor, ați scăpat ieftin! Muzeul nostru imaginar atîrna de un singur fir, care urcă pînă la Întrupare dar firul a trebuit rupt între 740 și 843 "criza iconoclasmului". Sîntem îndatorați pentru satisfacțiile noastre vizuale bizantinilor care la sinodul Niceea II (787), considerînd icoana drept moneda de schimb a "întrupării adevărate și neiluzorii a Cuvîntului lui Dumnezeu", au decretat deținerea și venerarea icoanelor ca fiind o dogmă a credinței. Decizie miraculoasă care nu a venit de la sine. "Civilizația imaginii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]