4,254 matches
-
urmă mai multe abații și castele edificate în stilul romanic, alături de orașele medievale Goslar și Quedlinburg, precum și catedrala Sfintei Maria din Hildesheim și biserica Sfântului Mihail din același oraș. Dat fiind că teritoriul estfalian se mprginea cu pământurile locuite de slavii polabi de dincolo de râurile Elba și Saale, el a devenit teritoriul din care a pornit extinderea germană către răsărit ("Ostsiedlung"), începută prin invaziile promovate de regele Henric I "Păsărarul" și continuate de markgrafii saxoni. După ce ducele Henric Leul din dinastia
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
au fost aliate cu saxonii situați în landul Hadeln ("Haduloha"), de la sud de Elbe. În răsărit, "Limes Saxoniae", o regiune inaccesibilă între Elba și actualul fiord Kiel la Marea Baltică, forma granița naturală cu teritoriile numite Wagria, populate pe atunci de slavii obodriți. În anul 772, Carol cel Mare, conducătorul francilor, a inițiat războaiele saxone, în vederea cuceriri pământurilor din Câmpia germană de nord. Potrivit "Annales regni Francorum", nobilul westfalian Widukind a refuzat să compară în dieta imperială din 777 de la Paderborn și
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
și alți nouă oficiali protestanți au fost acuzați de neglijarea datoriei, condamnați la moarte și executați în ziua de 7 decembrie 1724. Orașul Toruń a fost construit de cruciații germani ai Ordinului Teutonic în apropierea unui mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a primit privilegiile prevăzute de legea Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
cuvinte cu origini slave dovedesc faptul că modul de viață al ungurilor s-a modificat în mod fundamental după stabilirea în Europa Centrală, de exemplu cireașă - "cseresznye", „jug” - "iga", ‚fierar” - "kovács" , „fereastră” - "ablak", "patkó" - „potcoavă” și „idol” - "bálvány". coabitarea ungurilor, slavilor, românilor și a altor grupuri etnice în Bazinul Panonic este reflectat în sinteza culturală „Bjelo-Brda” apărută la jumătatea secolului al X-lea. De exemplu, Abraham ben Jacob a scris despre negustorii evrei unguri care făceau comerț în Praga în 965
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte), care erau supuși direct curții monarhului (și nu plăteau această taxă. Iobagi erau lipsiți de personalitate juridică, cel puțin din punct de vedere legal, dar în practică ei aveau un drept limitat de proprietate. Ei lucrau cu propriile
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
și în multe alte țări europene. În anii 1930, Adolf Hitler a consolidat teoria rasială privind inferioritatea rasială a rușilor, pentru a raționaliza și justifica invazia germană a Uniunii Sovietice și atrocitățile comise împotriva populației sale. Noțiunea de rus - și slavi în general - ca o "rasă inferioară" a fost utilizată în mod activ de propaganda nazistă. Rusofobia modernă a atins punctul culminant în timpul războiului rece, condus de temerile occidentale ale rolului sovietic în misiunea comunismului de a prelua "Lumea Liberă". Ruptura
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
maghiari Gyula Kristó, Bálint Hóman și János Karácsonyi consideră că zona cuprinsă între Drava și Sava nu a fost sub controlul nici unuia dintre cele două regate în acea perioadă. Nada Klaić are o poziție de mijloc, numele generic "Slavonia" (țara slavilor) poate să fie un argument în favoarea ambelor tabere. Deși validitatea documentului este discutabilă, a existat cel puțin un acord nescris care a reglementat relațiile dintre Ungaria și Croația în aproximativ aceleași condiții, dar fiind faptul că regii maghiari au fost
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
în lungime și 12 m în lățime. Edificiul are la est o absidă semicirculară. Naosul este separat de o anticameră care servea drept pronaos. Ambele încăperi erau decorate cu podele de mozaic, având modele geometrice și vegetale. Slăbit de invaziile slavilor din secolul al VI-lea, care au ruinat economia agrară a Macedoniei, și, probabil, de marea ciumă din anul 547, orașul a fost aproape complet distrus de un cutremur în anul 619. Cetatea Filippi a fost un centru important și
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
dea afară pe elevii epiroti (macedoromâni din regiunea Epir și verieni (cei din zona orașului Veria), elevi aromâni înclinând de partea inspectorului. Istoricul austriac Max Demeter Peyfuss numește Bitola un „Shanghai al Balcanilor“, având în vedere multitudinea etniilor (turci, albanezi, slavi, greci, aromâni, țigani), și arată că această localitate s-a dezvoltat ca un centru al culturii aromânești: „existau aici Liceul de băieți, pe atunci singurul liceu român din Balcani, Școală superioară de fete, Consulatul Regal al României, librărie, bibliotecă, până
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale, Polonia a pierdut o serie de teritorii în răsărit, dar a câștigat altele în apus, în 1945 având o suprafață de 312.677 km. Polonezii reprezintă grupul etnic cel mai numeros din rândul slavilor răsăriteni și ocupă un teritoriu care este considerat regiunea primordială a acestor popoare. În vreme ce alte grupuri etnice ar fi migrat, strămoșii polonezilor ar fi rămas "in situ", ocupând regiunea de-a lungul fluviului Vistula, de la izvoare până la vărsarea în Marea Baltică
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
al tribului Polan care a s-a unit cu alte triburi. O prezentare detaliată asupra aspectelor domniei lui Mieszko a fost scrisa de Ibrahim ibn Ya`qûb, un călător evreu, conform căruia Mieszko a fost unul dintre cei patru regi slavi care s-au stabilit în Europa Centrală și de Sud în anul 960. În 965, Mieszko, care se aliase cu Boleslav I al Boemiei, Duce de Boemia, s-a căsătorit cu fiica ducelui, Doubravka, o prințesă creștină. Convertirea lui Mieszko
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
primul episcop misionar. Statul lui Mieszko avea o relație politică complexă cu Sfântul Imperiu Roman, Mieszko fiind prieten, aliat și vasal al lui Otto I, plătindu-i tribut pentru partea de vest a teritoriilor sale. Acesta a purtat războaie cu slavii Polabian din Saxonia Răsăriteană (Gero în 963-964 și Horo în 972) și cu cehii. Victoriile asupra lui Horo și Wichmann i-au permis lui Mieszko să-și extindă posesiunile sale din Pomerania de vest în imediata apropiere a râului Oder
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Regatul Ungariei Răsăritene. După 1570, acest din urmă teritoriu avea să se transforme în Principatul Transilvaniei. În ciuda faptului că o bună parte dintre cei între 17.000 și 19.000 de soldați otomani staționați în garnizoanele otomane din Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii musulmani. Teritoriul Ungariei Otomane nu s-a bucurat de pace sub administrația sultanilor, habsburgii organizând incursiuni pentru cucerirea regiunii. Pe de altă parte, otomanii au încercat
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
lua puterile odată pentru totdeauna, este la fel de diabolică cum era Rita Repulsa. Rygog este unul dintre sclavii lui Divatox trimis să învingă pe rangeri, a fost distrus de puterile lui Zordon în seria Power Rangers In Space. Elgar un alt slav al lui Divatox, trimis să învingă și el pe rangeri, sfârșește și el distrus de puterile lui Zordon în seria Power Rangers In Space. Porto unul din creierii puterii lui Divatox, a fost trimis și el să distrugă pe rangeri
Power Rangers: Turbo () [Corola-website/Science/327770_a_329099]
-
către slab populatele teritorii de la nord și de la est. Vreme de trei ani el a fost ocupat cu campaniile împotriva populației slave ale venzilor. Dat fiind că aceștia erau păgâni, acțiunile lui Albert erau privite ca război sfânt, iar supunerea slavilor și creștinarea lor au constituit scopul cruciadei împotriva venzilor din 1147, la care Albert a luat parte. Manevrele diplomatice s-au dovedit mai pline de succes și în urma unei înțelegeri cu ultimul principe al venzilor din regiunea Brandenburgului, Pribislav, Albert
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
seniorii săi, Ludovic cel Tânăr și împăratul Arnulf, cu fiecare dintre care a avut relații foarte bune, nu prea au intervenit în Saxonia. În practică, Otto era ca un rege în Saxonia și și-a stabilit ca tributari pe vecinii slavi polabi. Potrivit lui Widukind of Corvey, lui Otto i s-a oferit titlul de rege al Franciei Răsăritene după moartea lui Ludovic Copilul în 911, însă nu a acceptat invocând vârsta înaintată, propunându-l în schimb pe Conrad de Franconia. Adevărul
Otto I de Saxonia () [Corola-website/Science/327952_a_329281]
-
Cu toate acestea, Albert a preluat Marca de Brandenburg din partea ultimului conducător al venzilor, Pribislav, în 1157, devenind primul markgraf Ascanian. În continuare, Albert și descendenții săi au înregistrat progrese considerabile în creștinarea și germanizarea teritoriilor din răsărit populate de slavi. În 1237 și, respectiv 1244, două orașe, Cölln și Berlin au fost întemeiate în vremea conducerilor lui Otto și Ioan, nepoți ai lui Albert Ursul, (cele două orașe vor fi ulterior unite într-unul singur, Berlin). Emblema Casei Ascaniene, vulturul
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
Henric "Păsărarul" a reușit să integreze ducatele de Suabia, Bavaria și Lotharingia în federația imperială, element vital în a rezista în fața atacurilor continue ale forțelor maghiare, în timp ce trupele saxone au ocupat în 928/929 extinse teritorii la est, locuite de slavii polabi. Campaniile răsăritene ale lui Henric către Brandenburg și Meissen, întemeierea mărcilor saxone, ca și capitularea ducelui Venceslau I al Boemiei au reprezentat începutul expaniunii germane spre răsărit ("Ostsiedlung"). În 1142, regele Conrad al III-lea a conferit titlul ducal
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
comanda militarp asupra conților din regiunea situată în vecinătatea triburilor sorabilor. Aceștia din urmă i-au oferit lui Thachulf ostateci, pentru pecetluirea unei păci care să îi protejeze față de agresiunile bavarezilor, însă el a fost rănit în preziua sosirii mesagerilor slavi. Ascunzându-și rana în fața trimișilor sorabi, el a trimit oameni celorlalți conducători franci propunând încheierea acordului cu neamurile slave, însă ceilalți conducători l-au suspectat pe Thachulf de trădare și de uneltire în vederea preluării comandei asupra lor. În conformitate cu "Annales Fuldenses
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
avut loc în 1160. Valdemar lupta contra ranilor la moment și în 1168, când orașul lor principal Arkona de pe insula Rügen a capitulat, aceștia au acceptat suzeranitatea daneză, și s-au convertit la Creștinism. Arkona a fost distrusă, iar idolul slavilor, Svantevit a fost ars. Absalon a fondat pe insula Rügen 12 biserici alăturate Episcopatului de Roskilde. Distrugerea bastionului slavilor a permis danezilor să-și reducă flota. Însă Absalon a continuat să monitorizeze îndeaproape situația din Marea Baltică și în 1170 a
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
insula Rügen a capitulat, aceștia au acceptat suzeranitatea daneză, și s-au convertit la Creștinism. Arkona a fost distrusă, iar idolul slavilor, Svantevit a fost ars. Absalon a fondat pe insula Rügen 12 biserici alăturate Episcopatului de Roskilde. Distrugerea bastionului slavilor a permis danezilor să-și reducă flota. Însă Absalon a continuat să monitorizeze îndeaproape situația din Marea Baltică și în 1170 a distrus o altă cetate pe insula Wolin. Ultima campanie militară a lui Absalon a avut loc în 1184 când
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
o serie de bătălii. În 1322 face alianță cu ducele de Mazovia și cu regele Poloniei Vladislav I, trei ani mai tarziu, căsătorindu-și fiica cu fiul lui Vladislav, Cazimir. Ca si predecesorii săi, Gediminas a continuat expansiunea teritorială în detrimentul slavilor ruși. Sub domnia lui a alipit orașele Poloțk (1307), Grodno și Brest (1315), Vitebsk (1320), Minsk (1326), Pinsk și Turov (1336) și altele. Vasali ai lui Gediminas au devenit și o serie de cneazi ruși. În Volânia din 1340 a
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
s-a efectuat fără consultarea sovieticilor, ceea ce l-a maniat foarte mult pe Stalin. Stalin a fost, de asemenea, furios privind aspirațiile lui Tito de a fuziona Iugoslavia cu Bulgaria (și de a crea, prin urmare, un adevărat „Pământ al slavilor de sud”), o idee cu care Stalin a fost de acord teoretic, dar care a avut loc, de asemenea, fără o consultare sovietică prealabilă. El a chemat la Moscova doi dintre oficialii lui Tito, Milovan Djilas și Edvard Kardelj, pentru
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
teritoriul Belarusului și Ucrainei, dar și pe cel al Poloniei și Rusiei. Regiunile mlăștinoase ale Polesiei sunt cunoscute și că Mlaștină Pripet (după numele râului Pripeat) sau că Mlaștină Pinsk (după orașul Pinsk din Belarus). Cei mai mulți cercetători consideră că numele slav „” este derivat din cuvântul „leș” - "pădure" . Există și alte puncte de vedere. De exemplu, cercetătoarea E. Katonova consideră că numele Polesie este format din rădăcina cuvântului din limbile baltice, „pol” - baltă . Un locuitor al acestei regiuni este denumit „poleszuk” în
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
satul Tântava, care se opune orașului. Toate aceste spații sunt cenușii, spații de pedeapsă, cu oameni reduși parcă la mecanica primară a nevoii de hrană. În romanul ,Orbitor’’ avem un personaj-narator pe nume Mircea (nume care provine probabil de la prenumele slav ,Miroslav / Mirco’’ și care înseamnă ,slava Păcii’’), nume care este și al autorului. Acest fapt dă o tentă autobiografică romanului, autorul împrumutând numele său personajului principal. Avem o ficțiune (cea care nu se poate suprapune istoriei) a copilăriei, nealterată de
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]