KorAP: Find »[drukola/base=smulge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...333 >

8,304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

valul vânturilor, fiori grei îmi răscoleau sufletul, un cântec înfricoșat pornea în mine, cântecul care prevestea și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a suit în tren și s-a dus... Maică-sa o trăgea de mână: —Așa-ți trebuie... dacă ai fost o proastă... Ce mai aștepți de la el?... Deodată Haia se smunci, își vârî capu-ntre umeri și începu să tremure. Își smulse șalul cu care-și înfășurase capul și strigă cu disperare: —Mă-năduș! mă-năduș! Unde s-a dus? de ce s-a dus? Lasă-mă, dă-mi pace! ce ai cu mine? dă drumul! Zvârli mâna maică-sii; și deodată prinse a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Faliboga. Măi! cât îs eu de amarnic... ca un câne rău, măi!... măi băiete, da’ să știi că eu pe furiș nu mușc! Ia șezi, măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ca un câne rău, măi!... măi băiete, da’ să știi că eu pe furiș nu mușc! Ia șezi, măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit. „Vântu-i peste samă de tare...“ se gândi el. Acuma nu mai erau răgazuri și clipe domoale; acuma parcă ceva supraomenesc voia să ia înainte și să smulgă clădirea din locul ei. Și-n văzduh și-n depărtări gemea ceva prelung, - ca o chemare spăimântată a liniștii. „Se scutură văzduhul pe crângul lui...“ șopti flăcăul c-o înfiorare. Și vitele începură a se frământa și a se grămădi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
lume, gospodărit și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mai cu samă un șoc nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte.“ — Oare, într-adevăr, să se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și tacâmurile. Să n-ai grijă de asta nană Floare, hotărî domnul Ieronim Dragu. — Așa cum a fost și mai nainte? — Ba se va face mai voinic și mai bine, căci până acuma el niciodată n-a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

Cum vrei, a spus Helen. Apoi a privit prin binoclu și a murmurat: —Dumnezeule, ia te uită! Apoi: —Ptiuuuu drace! Ding dong! Ce fac acolo? Operație de amigdalită după metoda fetelor vesele? Mama țâșni de pe canapea și încercă să-i smulgă binoclul lui Helen. S-au luptat ca doi copii până când au dat peste mâna mea, cea cu unghiile lipsă, iar urletul meu de durere le-a reamintit bunele maniere. Capitolul 2tc " Capitolul 2" După ce m-a spălat, mama mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ou și să-mi petrec restul vieții arătând ca o pictură cubistă (după cum s-a exprimat Helen). Știam că am avut noroc. Și uite ce repede îmi cresc unghiile. Am dat din mână ca să-i arăt; două unghii îmi fuseseră smulse din carne și durerea fusese - nu glumesc - de nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
s-ar fi înnebunit după asta: a fost blând, atent și respectuos. Dar pentru Jacqui acesta a fost cel mai puțin erotic moment din viața ei. Ar fi preferat sincer ca el s-o trântească pe o masă, să-i smulgă hainele de pe ea și să i-o tragă fără a-i cere permisiunea în mod explicit. Mă tot mângâia, povestea apoi, strâmbându-se de scârbă. Într-un mod delicat, sinistru, de parcă ar fi citit o carte despre cum să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mă mărit cu el orice-ar fi! Cum se împacă principiile tale feministe cu o fustă așa de scurtă? Nu mă îmbrac pentru bărbați, mă îmbrac pentru mine. Da, sigur, a rânjit mama. În cele din urmă Rachel s-a smuls din starea infantilă în care păream să fi alunecat cu toții (mai ales mama) și a redevenit înțeleaptă și senină și a fost de acord să asculte ce avea Claire de zis. Eu, Helen și mama am întrebat dacă puteam fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Am adormit cuibăriți unul în brațele celuilalt, cu brațul lui strâns în jurul abdomenului meu și mâna mea lipită de șoldul lui. M-a trezit clinchetul unei cești lângă urechea mea. —Cafea, a zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu din somnul meu dulce și am încercat să mă ridic în capul oaselor. — Ești deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita privirea. Stătea la capătul patului, trăgându-și ciorapii, cu fața în jos, cu spatele la mine și deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
îți dai seama de unele lucruri târziu. Ceea ce înseamnă, a zis tare, că, în timp ce orice altă femeie de vârsta noastră ar fi încântată să se mărite cu oricine, chiar și cu un pitic cu trei ochi care trebuie să-și smulgă părul din nas, tu ești încă destul de naivă să crezi că n-ar trebui să te măriți cu primul bărbat care te cere. Da, de-abia dacă-l cunoști! Da, târăște multe! Da, s-ar putea să-i fie greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
trăiesc viața mea lipsită de importanță, aș... Chiar când credeam că o să-mi explodeze capul, am trecut hotarul albastru ce desparte cele două lumi. M-au izbit zgomotul și lumina, un val m-a lovit în ureche și apoi îmi smulgeam masca de pe față, respirând cu lăcomie oxigen binecuvântat, uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu totul elanul, nemaiavând forță decât atât cât să-mi rupă mâna dreaptă și să-mi disloce genunchiul. Desigur, au existat pagube colaterale - metalul de deasupra a cedat și, în cădere, mi-a brăzdat adânc fața, iar portiera mi-a smuls două unghii. Dar nu am murit. Șoferul nostru a scăpat fără o zgârietură. Când mișcarea de rotație s-a încheiat în sfârșit, a coborât din taxi și s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul ferestrei, apoi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Mda, putem s-o facem acum. —Grozav! Putem să începem? Sigur. Dar trebuie să înțelegi că dezlegarea unui blestem așa de puternic ca acesta o să te coste. —Oh? Cât? —O mie de dolari. O mie de dolari? Asta mi-a smuls vălul de pe ochi și m-a readus la realitate. Femeia asta era o impostoare. Ce știa ea să facă de o mie de dolari? — Trebuie s-o faci, Anna. Viața ta o să meargă din rău în mai rău dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
la serviciu deși nu voiam și, date fiind împrejurările, toată povestea era de înțeles. Și mai erau și alte lucruri - îl enerva la culme când mă jucam cu firele de păr care îmi apăreau pe picioare, mă distram de minune smulgându-le cu penseta - dezgustător, știu, dar există ceva mai plăcut? - și el spunea: —Anna, te rog. Nu-mi place când faci asta. Iar eu spuneam, Scuze, și mă prefăceam că mă opresc, dar continuam s-o fac, ascunzându-mă după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
e foarte greu să afli adevărul. Oricum, eu și Aidan obișnuiam să facem sex cam de două-trei ori pe săptămână. Deși, la început, era mai degrabă de două-trei ori pe zi. Știu că n-o poți ține așa la infinit, smulgându-i hainele celuilalt, mergând la duș împreună și făcând-o în locuri publice și, în general, ținându-te de chestia asta cât e ziua de lungă. Am fi fost frânți, am fi rămas fără nasturi la haine și am fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i! (Îmi smulgeam părul din cap.) Și de ce a trebuit să mori? Ar fi trebuit să faci un efort, NEMERNIC leneș și fără rost ce ești! Dacă m-ai fi iubit îndeajuns de mult, ai fi rămas în viață, te-ai fi agățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a întins o ceașcă de cafea și a zis: —Lasă-mă să chem un taxi. —În regulă. Tot nu puteam să-l privesc. Ziua dinainte îmi revenea în minte, cu toată încărcătura ei de oroare. Mi-am amintit cum îmi smulgeam hainele și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar ești bărbat. Nu trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă că se îndepărtase. Nici un zgomot, nici o zvon de voci, nici un râset, nici un clinchet de cupe nu-i mai ajungea la urechi dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]