5,527 matches
-
și ajutorarea copiilor săraci. Școala secundară, rămînînd o școală pentru "elite", trebuia să creeze condiții pentru o mai largă cuprindere a fiilor de săteni. "Ramura de învățămînt cea mai puțin dezvoltată și care a dat cele mai slabe rezultate" aprecia sociologul ieșean "este învățămîntul tehnic-profesional". Propunînd organizarea acestui tip de școală pe trei grade (elementar, secundar și superior), făcea precizarea că "școlile elementare vor putea fi organizate pe baza principiului politehnismului, în sensul că în ele s-ar învăța mai multe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
principiului politehnismului, în sensul că în ele s-ar învăța mai multe feluri de meserii" (35, p. 29). Același interes pentru școala rurală, interes sporit prin pasiune și spirit polemic, a manifestat și CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU (1868-1957). Fără să fi fost sociolog prin formație, fără să fi făcut cercetări de teren, Motru a întreprins, în unele din lucrările sale, ample analize sociologice asupra realităților românești din primele patru decenii ale secolului XX. Prin lucrarea sa Cultura română și politicianismul (1904), Motru și-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
științifice puse la îndemînă de metoda monografică gustiană. Numai după ce avea să cunoască viața satului în toată complexitatea sa, învățătorul putea să acționeze pe plan educativ, adaptînd școala la realitatea vie. Înainte de a se manifesta ca educator, învățătorul acționează ca sociolog, în acest sens se cuvine să fie interpretată fraza deseori invocată de Stanciu Stoian: "Pedagogul va trebui să fie chiar mai întîi sociolog și apoi pedagog" (42, p. 17). Pentru a se oferi elevilor posibilitatea cunoașterii realităților locale, Stanciu Stoian
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe plan educativ, adaptînd școala la realitatea vie. Înainte de a se manifesta ca educator, învățătorul acționează ca sociolog, în acest sens se cuvine să fie interpretată fraza deseori invocată de Stanciu Stoian: "Pedagogul va trebui să fie chiar mai întîi sociolog și apoi pedagog" (42, p. 17). Pentru a se oferi elevilor posibilitatea cunoașterii realităților locale, Stanciu Stoian inspirîndu-se din metoda centrelor de interes a lui O. Decroly a propus o programă specială care îmbină sistemul predării pe obiecte de învățămînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trei direcții mai semnificative din domeniul sociologiei educației: a) teoria reproducției culturale; b) teoria reproducției economice capitaliste și c) teoria transmiterii culturale. a) Prima dintre aceste direcții, poate cel mai frecvent amintită în lucrările de specialitate, este aceea promovată de sociologul francez PIERRE BOURDIEU și colaboratorii săi de la "Centrul de sociologie europeană". În concepția acestuia, școala îndeplinește o dublă funcție socială și ideologică. Prin prima funcție, școala reproduce raporturile de clasă, iar prin cea de-a doua, ascunde existența funcției sociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de clasă a practicii educaționale). Reproducția culturală este cu putință după Bourdieu și Passeron datorită unui "dublu arbitrar" al "violenței simbolice": 1) selecția valorică a conținutului învățămîntului și 2) impunerea asimilării acestor valori selectate. Orice clasă socială susțin cei doi sociologi francezi are un anume capital cultural și "arbitrarii culturale" proprii; prin școală însă se transmit numai cele aparținînd "clasei dominante". În astfel de condiții, șansa de a dobîndi cu mai multă ușurință acest "capital" o au elevii care aparțin "clasei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
manifestă numai mecanismele specifice învățămîntului, fără nici un amestec al unor interese de clasă. Recunoașterea legitimității unei instanțe pedagogice nu este alt lucru decît nerecunoașterea caracterului social al autorității din care provine" (4, apud 5, p. 129). Într-adevăr, cei doi sociologi francezi reușesc să demonstreze că, chiar într-o perioadă în care se vorbește mult de egalitatea de șanse în învățămînt, aceasta este departe de a se realiza. Teoria acestor doi sociologi francezi, cu implicații în domeniul educației, lasă impresia că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
4, apud 5, p. 129). Într-adevăr, cei doi sociologi francezi reușesc să demonstreze că, chiar într-o perioadă în care se vorbește mult de egalitatea de șanse în învățămînt, aceasta este departe de a se realiza. Teoria acestor doi sociologi francezi, cu implicații în domeniul educației, lasă impresia că își are rădăcinile în ideologia marxistă. În realitate, ea a împrumutat numai unii termeni, fără a conduce la concluzia răsturnării prin revoluție a ordinii sociale. Așa se explică unele obiecții exprimate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
consecințe mult mai grave. c) Se arăta, la începutul acestui capitol, că una din direcțiile de cercetare sociologică din domeniul învățămîntului vizează implicațiile procesului de comunicare (transmitere) din educație asupra reproducției culturale și sociale. Pe această linie, relevante sînt contribuțiile sociologului englez BASIL BERNSTEIN. În dezvoltarea teoriei sale, el se fundamentează pe unele rezultate ale cercetărilor sociologice cu privire la vorbire și limbaj: 1) mediul lingvistic exercită o influență formativă asupra ființei umane; 2) modelul vorbirii este diferențiat de la o cultură la alta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
parte, din contactul cu lumea și, pe de altă parte, din învățarea vorbirii, prin intermediul căreia se constituie identitatea socială. "Structura socială devine realitatea psihologică a copilului în curs de dezvoltare prin însăși modelarea actelor sale de vorbire" (10, p. 61). Sociologul englez distinge două tipuri de coduri: elaborat și restrîns. Codul elaborat presupune un nivel mai ridicat de organizare sintactică și selecție lexicală; el oferă celui ce-l utilizează o gamă largă de alternative în alegerea elementelor sintactice, în timp ce, în condițiile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viitor. b) Întrucît, în această perioadă, pe primul plan al procesului educativ au fost puse, mai ales, instruirea prin activitate și socializarea elevilor, marile inovații au fost aduse de cercetările psihologice și sociologice. Unele ipoteze formulate de cercetătorii psihologi și sociologi nu au putut fi aplicate întocmai în domeniul educației, fără anumite riscuri, cu atît mai mult cu cît ele nu au fost întotdeauna elaborate cu intenția de a primi o utilizare pedagogică. A revenit, de aceea, pedagogilor sarcina adecvării ipotezelor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Prezidențială privind Aplicarea Legii și Administrarea Justiției din 1967) este controversată. Perspectiva că acest ,,mit" al Mafiei a ignorat după cum i-a convenit aspectele criminogene ale societății acaparatoare și capitaliste a început să câștige teren mai cu seamă în rândul sociologilor. Această perspectivă este clar exprimată de Findlay: Dacă societatea tolerează violența, consideră câștigurile personale mai importante decât echitatea și este dispusă să încalce legea în urmărirea averii, puterii și gratificării personale, atunci societatea însăși va fi mereu receptivă la întreprinderile
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
care îi furase pantofii. Ce să facem bre, furăm unul de la altul, s-o ducem toți bine, era justificarea. Dă-l dracu’ de veterinar, până la urmă. Mai bine să vă spun altceva. Mi-am amintit, apropo de instalator, cum un sociolog zicea despre comunism că a plecat de la un mare furt inițial, desproprietărirea. Și de aici reciprocitatea în furt. Furăm statul, că și el ne jefuiește, furăm unul de la altul. Circulația furtului în natură. Foarte bine, i-am urat veterinarului, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește un rol bine venit într-o comunitate. Pune în circulație mesaje care altfel ar risca să rămână necunoscute. Unele au chiar un simț de observație hipertrofiat, de sociolog amator. Știu absolut tot ce mișcă. Mă întrebam dacă nu cumva într-o mică comunitate serviciile de informații nu și-ar pierde obiectul muncii. E suficient să întrebi o astfel de țață cine cu cine se întâlnește, pe cine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și Minciunile convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și Rémy de Gourmont, eseistul atât de fecund În atâtea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de capul lor, dar, ceea ce interesa și interesează mereu și mai Întâi de toate, tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii Reviste Române, Întinerită și ea - această revistă până mai ieri a uni versitarilor, a pedagogilor, a sociologilor și economiștilor - prin acest contact nou și familiar, potrivit, de altfel, crezului inițial al directorului, amintit mie acum câteva zile, și anume: Noua Revistă Română va fi deschisă orișicui, fără deosebire de cu loarea părului și de numărul dinților din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreme [pentru reviste], afară numai de Viața Româneas că, revistă magazin care-și plătea colabora torii din abonamente achiziționate cu ghiotura prin cluburi și printre membrii partidului liberal. Tot cam așa Îl descoperisem, pentru Noua Revistă Română, pe profesorul, filozoful, sociologul, odraslă a uni versităților americane Virgil Bărbat, fire, și acela, mai difi cilă, mai prepuelnică decât l aș fi bănuit pe Emanoil Popescu când am dat ochii cu el. Alte vremuri, altă lume! Când se mai Întâmpla uneori ca oamenii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ani de zile, zi și noapte, a corectat Bucuța manuscrisele fără stil, fără acorduri gramaticale, fară ortografie și punctuație, cât și miile de pagini compacte ale „Arhivei pentru știința și reforma so cială“, morman inutil de probleme răsuflate ale răsuflatului sociolog D. Gusti); În afară de asta, mai găsindu-l pe toate dru murile Îngăduite hârtiei tipărite și păturite În fel și fel de cărți, broșuri și reviste, biblioteci și publicații ale Ministerului Muncii, ale Institutului Social Român, ale Direcției Generale C.F.R.; și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând nu știam ce, porniți pe salturi În gol și rușinați de atâta seden tarism - „generația de margine“, cum bine i-au zis sociologii. Timiditățile, ca și revoltele de fiecare zi și la tot pasul (am fost și am rămas un rouspéteur) erau explicabile Încă la nepotul iobagilor de pe moșia grofului cu pană la pălăria lui verde, despre care tot auzeam, ba l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintre ele, dacă nu chiar toate, neîngrijindu-se nici de virtutea lor, cum nici de să nu le vadă lumea și de ce va zice lumea, Într-atâta sediul nostru din acel pasaj, eminamente cultural și frecventat de filo zofi, de sociologi, de esteți, de eseiști și de economiști, insufla respect și le apăra astfel În ochii lumii care le-ar fi zărit intrând și ieșind la ore chiar nepotrivite. Însă corpul (unii Îi ziceau: porcul) didactic, mai ales cel se cun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu aibă urechile astupate ". Aceasta este ultima frază a splendidei cărți a sociologului austro-american Peter Berger The Heretical Imperative. Contemporary Possibilities of Religious Affirmation, Anchor Press, New York, 1979. O carte deloc eretică, în ciuda titlului înșelător. 12 mai 2003 Guvernatorul Nu-știu-cărei-provincii din Australia și-a prezentat demisia, deoarece a recunoscut un viol petrecut în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă îngrijorează. Ce ar trebui oare să fac? După lectura unui doct articol științific dedicat memoriei comunismului, am aflat motivul pentru care, copil fiind, colecționam cutii goale de conservă și alte prostioare cu inscripții colorate venite de "dincolo", din Occident. Sociologii numesc acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie cum, pe la jumătatea anilor `80, am așteptat împreună cu fratele meu o după-amiază întreagă ascunși în niște tufe ca o familie de "nemți" (de fapt, sași emigrați în Germania) să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gheață (adus din strâmtoarea Bering): 1,80 m înălțime, pielea ceroasă, acoperită cu păr, tors puternic, gât foarte scurt, mâini mari, picioare omenești, dar diferite de aspectul actual. Zoologi, antropologi - perplecși. 16: ION (Institutul de Orientare Nupțială) - prin psihologii, grafologii, sociologii și ordinatorul său - poate să vă permită întâlnirea, între infinite posibilități de alegere, tocmai a ACELEIA care „este făcută pentru dvs.”. Daily Mail: „Prin ION, riscul eșecului în mariaj este redus cu 90%”. 17: Trei ipoteze în Minnesota: a) ființa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ia pulsul tot mai accelerat al delirului care, odată cu Ceaușeștii, a cuprins întreaga intelectualitate românească. Triumful limbii de lemn „Între paranoia și delir o seamă de scriitori și-au definit și mai exact personalitatea: suflete moarte de veselie. Pentru un sociolog al literaturii hagiografico-politice, textele acestora constituie un document de neînlocuit. Ele arată până unde poate ajunge logocrația într-un regim comunist și care sunt metodele de a tortura limbajul spre a-l sili să nască o irealitate aproape magică.“ Este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Caragiale. Dintre oamenii politici ai vremii, îl citează pe Petre Carp. Că Iașul lui Eugen Herovanu e, sub unele aspecte, "un oraș nefericit", că în timp acesta a avut o "soartă vitregă", cauzele aparțin istoriei. Contemplatorul obiectiv înregistrează ca un sociolog contrastele, dezvăluind obiectiv, sub titlul Orgoliu de umilință, atitudini psihice antinomice. Constant triumfă ambientul spiritual exercitând o forță magnetică: "Nici un alt oraș nu se încorporează mai mult și mai strâns în trecutul existențelor noastre individuale ca acesta. În nici unul, trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]