55,270 matches
-
Livadă de vișini a lui Vlad Mugur de la Teatrul maghiar de stat din Cluj și Teibele și demonul ei după Isaac Bashevis Singer, o montare a lui Alexander Hausvater la Teatrul Național din Iași. Ca să concureze la Cel mai bun spectacol, trebuie să aibă mai multe elemente care au condus la această împlinire. Producția de la Iași nu mai figurează la nici o altă categorie. Te intrebi atunci, cum a ajuns la această performanță, daca nu se regăsește la nici o altă nominalizare. Apoi
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
este, cred eu, în primul rînd, o superbă rezolvare regizorala a lui Vlad Mugur, care, însă, nu apare și la Cel mai bun regizor că, de exemplu, Mihai Măniutiu, cu un Richard al II-lea susținut pe toate porțiunile: regie, spectacol, scenografie - Doina Levintza, actor - Marcel Iureș. Izolarea punerii în scenă a lui Hausvater doar într-o nominalizare - cea mai importantă, pentru spectacol - este cel puțin bizară. Cum singulară este și selecționarea lui Victor Ioan Frunză pentru regia la Lorenzaccio de la
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
bun regizor că, de exemplu, Mihai Măniutiu, cu un Richard al II-lea susținut pe toate porțiunile: regie, spectacol, scenografie - Doina Levintza, actor - Marcel Iureș. Izolarea punerii în scenă a lui Hausvater doar într-o nominalizare - cea mai importantă, pentru spectacol - este cel puțin bizară. Cum singulară este și selecționarea lui Victor Ioan Frunză pentru regia la Lorenzaccio de la Teatrul Maghiar din Timișoara, regie necompletată în acest palmares de nimic altceva. Apoi, la Cel mai bun actor pare la fel de ciudată apariția
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
din Petru și Virgil Ogășanu pentru Șeful Curții Regale, tot din Petru. O absență este Silviu Purcărete și Orestia de la Teatrul Național din Craiova. Că și cînd n-ar fi fost. Chiar dacă Orestia poate să nu fie cel mai rotund spectacol al lui Silviu Purcărete, el are o marcă, o emblemă, o ștacheta sub care nu poate coborî și care ar fi trebuit, zic eu, marcată. Alți trei actori cred că ar fi intrat în discuție pentru această competiție: Într-o
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea limbajului). Subiectele sunt cele care îi vin în minte, n-au legătură între ele, constituind un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit, care nu obligă la o pronunțare solemnă. Denișa Comănescu poate deopotrivă să se amuze și să se lamenteze, să acuze și să alinte, să șoptească
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
Nicolae Manolescu AM STUDIAT o vreme felul în care a funcționat cenzură comunistă a publicațiilor de tot felul, reviste literare, cărți, dar și a spectacolelor de teatru și a filmelor. Am ținut un curs la facultate pe tema această, am cercetat arhivele. Studiului i se adaugă experiență personală: în definitiv, am publicat eu insumi în regim de cenzură douăzeci de cărți și cîteva mii de
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
Cronicar În derivă Chiar în numărul acesta, d-l Barbu Brezianu amintește despre vestită pagina a doua a ziarelor interbelice, în care informațiile și comentariile referitoare la apariții editoriale, conferințe, spectacole, concerte și expoziții, interviurile cu personalități erau scrise de intelectuali specializați în gazetărie culturală, adesea ei înșiși literați și artiști, în a caror judecată de valoare publicul avea încredere. Ei își respectau cititorul, nu-l considerau ignorant și prost, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
format la "grupul de teatru antic de la Sorbona", actulamente administrator general al Casei lui Molière. De data asta au prezentat Vicleniile lui Scapin de Molière, o montare aparținînd lui Jean-Louis Benoit, care a avut premiera pe 22 noiembrie 1997. Un spectacol, cu alte cuvinte, de data recentă. O așteptare în plan ideal a fost dublată de una reală, posibilă, încă de acum cîteva luni, cînd un eveniment că acesta a devenit o certitudine. Foarte mulți dintre noi și-au făcut programul
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul derulării reprezentației că mă aflu într-un muzeu din care, oricît m-
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
la acest nivel a intervenit platitudinea liniarității. O disperare mai colorată, mai dinamică și, oricum, mai nuanțată a avut-o partea feminină a distribuției. M-am gîndit că, probabil, o altfel de cronică trebuie scrisă la un asemenea gen de spectacol. Poate e nevoie de o hiperspecializare, ca în Japonia, unde un comentator de teatru NÔ nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
Brezianu, istoric și critic de artă, poet, prozator și traducător, împlinește 90 de ani. Pentru cei care s-au obișnuit să-l vadă străbătînd, pe orice vreme, cu mers sportiv, străzile Bucureștiului, pentru a ajunge punctual la vernisaje, întîlniri scriitoricești, spectacole și conferințe, pentru cei care îl întîlnesc, în zile cu polei și viscol, sau în toiul verii, pe caniculă, în redacții și edituri - vîrstă distinsului domn e incredibilă. Tot așa cum greu de asociat cu noua decenii de existență este prezentă
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
după perioade de absență, întîlnirea de luni seara cu lumea scenei s-a reluat, a reintrat în obișnuință. Strategia acestui departament cu titulatura sonoră, si care, de altfel, obligă foarte tare, Teatrul Național de Televiziune era onorabilă și posibila: douăsprezece spectacole într-o stagiune, cinci producții originale și șapte preluări ale unor montări importante, producții ale teatrelor din București și din țară. Am înțeles că se va organiza un concurs serios pentru selectarea proiectelor regizorilor angajați sau invitați, interesați de acest
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
gen de teatru. În principiu, piesele de teatru TV sînt și un fel de nada întinsă telespectatorilor, pe care i-ai dori să-și părăsească fotoliul comod din fața televizorului și, în cele din urmă, să-i regasești în sălile de spectacol. Fără îndoială că este și o modalitate de a forma gustul, înainte de toate, pentru o generatie tînără care, cu răbdare, poate pași în lumea fascinantă a textelor dramatice fundamentale, a ludicului, a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
Popescu. Și am suferit teribil. De ce au girat cu valoarea lor, cu numele, aceasta monstruozitate? N-am recunoscut-o pe Anca Sigartău. În nimic. Am încercat să descopăr legăturile cu actoria, cu profesia asta, ale lui Ovidiu Miculescu. Dacă la spectacolul lui Dembinski puteam discuta despre opțiunea asupra adaptării forțat actualizate și a efectelor ce au decurs de aici, mentinîndu-ne, totuși, în planul artisticului (discutabil), Boala incompatibilă părăsește criteriile, analiza critică și naște revoltă. Este o imensă trădare. Nici măcar la categoria
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
filmul italian Elvis și Marilyn, în care Elvis este bulgar, iar Marilyn Monroe e româncă (interpreta Edyta Obszowka are multe replici în română!); un road movie în care drumul din România spre un bar din Italia ce folosește șoșii pentru spectacole, trece prin butoiul de pulbere numit Iugoslavia... S-a întors la Salonic după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
de pulbere numit Iugoslavia... S-a întors la Salonic după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se pot regăsi obsesiile regizorului. Chiar ideea care se află la bază, aceea a listei, e o întoarcere la filmele-eseu de la începuturi, bazate pe enumerări: Dear Phone imagini de cabine și povestiri spuse la telefon
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
truisme, sofisme, barbarisme, lingușeli, minciuni și conspecte înguste din Xenopol, Maiorescu, Zeletin sau Lovinescu" dar nici o idee - are efect de bumerang. Buldozerul retoric năpustit asupra construcțiilor solide ridicate de Z. Ornea pe terenuri adesea virane e de cauciuc moale, iar spectacolul - stupid. "Oricum, a scrie despre Z. Ornea este la fel de palpitant ca și a juca, pe calculator, un joc despre invadatorii spațiali. Nu știi cu ce să începi. Metamorfozele răului sînt de o luxurianță năucitoare și ai nevoie de sîngele rece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
deschizăndu-mi, din contră, ochii spre splendida libertate a spiritului uman de a lua cele mai neașteptate, măi vii și mai originale forme, într-o ștafeta infinită și adesea aleatorie, ăn care prezentul nu e decât miradorul din care privim marele spectacol. Voi ăncheia mărturisirea mea adaptând o metaforă a aceluiași Popper: stând pe mal și uităn-du-ne la fluviul timpului, nu putem spune ăncotro se ăndreaptă, nici că am știut că va trece pe aici. ăntreg misterul istoriei se află în această
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
caz una care să înfrunte deceniile și să atragă atenția unor categorii variate de lectori." Răbdarea acestor categorii variate de lectori contează prea puțin pentru autorul de trilogii și tetralogii; Răspunderea iresponsabilității În vreme ce predicatorii sfîrșitului lumii au descoperit că acest spectacol se amînă pe o durată nedeterminată, spaima apocalipsei a făcut ravagii la mai toate posturile de televiziune cu pretenții. E adevărat, Cronicarul n-a avut nici un fel de temeri că anul 2000 va da dreptate prezicătorilor care dădeau ca sigură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
întîmplă. Acest "a fi sau a nu fi" de partea unui anume post t.v. precum și o grea lipsă de imaginație a celor care au ocupat locurile din față pe un post de televiziune, nu puteau duce decît la tristul spectacol al bancurilor fără perdea, al mizeriilor sexualității vorbite de o manieră sub-licențioasă și, nu în ultimul rînd, la o scălîmbăire tristă a ideii de lipsă de cenzură. Cenzura reprobabilă, cea ideologică, nu mai există. Nu mai există nici cenzura care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Marină Constantinescu Toate spasmele care cutremura Universitatea de artă teatrală și cinematografică din București nu au reușit să împiedice, totuși, deschiderea stagiunii la studioul Casandra, scena de pe care studenții pășesc spre profesionalism. Protagonista a fost clasa profesorului Olga Tudorache an spectacolul Ultimă oră de Mihail Sebastian. Regia ai aparține Adrianei Popovici, decorurile șanț semnate de Virgil Luscov, iar costumele de Adriana Raicu-Petre. Foarte mulți dintre cei aflați an seară premierei mărturiseau un sentiment ciudat. Destul de repede ne-am lămurit despre ce
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
se spune, Valeriu Grama a asigurat debutul stagiunii, făcând tranziția mai ușoară urmașilor săi. Cum? Știa bine de criză de la Universitate, știa bine de lipsă de fonduri. Și a atacat an plan financiar pe o cale sentimentală. La unul dintre spectacolele de absolventa din vara aceasta l-a invitat și pe Florin Călinescu, show-man și om de afaceri cunoscut, directorul Teatrului Mic și absolvent al IATC-ului, 1980, clasa Olga Tudorache, profesor pe care-l adoră. De aceea Grama a făcut
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
cunoscut, directorul Teatrului Mic și absolvent al IATC-ului, 1980, clasa Olga Tudorache, profesor pe care-l adoră. De aceea Grama a făcut un coptatio benevolentiae, cunoscând slăbiciunile și disponibilitățile materiale ale lui Florin Călinescu, care a răspuns prompt, susținând spectacolul clasei Olga Tudorache cu Ultima oră de Mihail Sebastian, lucru demn de toată admirația. Alegerea acestui text a fost de două ori inspirată: unu pentru că poate pune an valoare o clasă numeroasă, cu profiluri masculine, mai ales, interesante, și doi
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
o clasă numeroasă, cu profiluri masculine, mai ales, interesante, și doi pentru că piesa - scrisă cu mult talent și simt dramaturgic - este extrem de actuala, lucru subliniat cu finețe an montare. Scria undeva Mihail Sebastian, ăntr-un articol despre strălucirea și limitele unui spectacol de teatru: "...Acesta nu este pur si simplu un text jucat pe scenă. Este o ambianța. La această ambianța participa publicul și actorii, sala și scenă, tăcerea ce precede ridicarea cortinei și rumoarea ce ănsoteste căderea ei. Șanț o sumă
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
an rolul Grigore Bucșan, marele industriaș, gangster și mafiot, interpretat ăntr-o manieră "primitivă". O construcție rotundă face și Lucian Ghimisi an rolul I. D. Borcea, directorul umil și oportunist al ziarului Deșteptarea. De fapt, actorii clasei au fost, ăn acest spectacol, peste nivelul colegelor lor, nu foarte expresive, fără contururi clare an personalitate. Rămâne an continuare valabilă pentru toți, din păcate, problema rostirii deficitare pe scenă. Se ănghit sunete, se emite ăntr-un mod ciudat, precipitat, gutural. Mai sperăm că un miracol
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]