4,463 matches
-
de oameni pentru fiecare brigadă. Baza alimentației o constituia porția de pâine, de 750 grame/zi, În general veche și acra, si o fiertura de arpacaș ori un fel de ghiveci călugăresc constând din cartofi, varză și gulii, fără un strop de ulei ori de grăsime; vară ni se dădea, aproape În fiecare zi, spanac. (Spanacul era adus În camioane, cosit cine stie de unde și introdus direct În cazane, fără a mai fi spălat. Când eram „hrăniți” cu spanac, era mare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și nuanțe delicate, travestite în viteza vehiculului în suple balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
minusculele fire de iarbă de la nivelul solului, suntem ca în libertatea jurnalelor (cazul celor ce scriu și așa ceva) de a se sustrage convențiilor, suntem parcă invitați la nostalgii abisale ori la zboruri în univers. Alături, mica arteziană își aruncă discret stropii argintii în aer, după care, în cădere, dau naștere susurului de izvor. Cercetez fizionomiile celor doi bărbați, dotați cu bărbi diferite ca mărime, sunt acum tăcuți, relaxați și în așteptarea a ceva sau a cuiva. AMINTIRILE SE PIERD? Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că noi trecem amândoi, într-o dimineață, pe Podul Mogoșoaiei și că o slujnică de la etajul de sus îți varsă în cap murdăria dintr-un țucal. Pe tine te face leoarcă, dar eu, care sunt lângă tine, nu primesc câțiva stropi pe haine? Numai câțiva stropi din moștenirea ta cer și eu, Iancule. Toți cei de față au râs, a râs și Caragiale cam silit, dar a adăogat răutăcios: — Ăsta e spirit bulgăresc. Istoria nu ne spune dacă bietul Drugoiu, prietenul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o dimineață, pe Podul Mogoșoaiei și că o slujnică de la etajul de sus îți varsă în cap murdăria dintr-un țucal. Pe tine te face leoarcă, dar eu, care sunt lângă tine, nu primesc câțiva stropi pe haine? Numai câțiva stropi din moștenirea ta cer și eu, Iancule. Toți cei de față au râs, a râs și Caragiale cam silit, dar a adăogat răutăcios: — Ăsta e spirit bulgăresc. Istoria nu ne spune dacă bietul Drugoiu, prietenul decepționat, a fost stropit. [em
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru istorie un loc în care ei să parcurgă toate ciclurile școlarității. De aceea îi mulțumim și sperăm că dincolo de cețurile veșniciei vede că pe urme i-au călcat mulți dintre noi și că am încercat să păstrăm măcar un strop din pasiunea pe care a pus-o întotdeauna în tot ce a făcut. Adevărul despre timpurile trecute este acum predat de o echipă extraordinară de profesori formată din: Elena - Valerica Panaite, Argentina Pânzariu și Ioan Lucian Podaru. Toți au gradul
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
mai palid și mai slăbit decât sunt obișnuită să-l văd. I s-a micșorat și fața. Îl face mai frumușel, dar n-ar trebui să arate așa. Are un surâs adorabil și buclele îi sunt minunate, ca niște mici stropi de soare”. Joi, 22 februarie. „L-am vizitat pe Mihai. Carol și Sitta trebuiau să sosească la 10, dar au fost întreruperi pe linie (calea ferată - n.n.), așa că vor sosi mâine, la timp pentru micul dejun”. Vineri, 23 februarie. Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe noi ca dintr-o varză murată. Nu aveam măcar pe cap vreun batic, cât de cât, să ne apere de stropii iuți, ce ne pătrundeau până la os. Când, cu chiu cu vai, am ajuns în Frătăuții Vechi și am intrat în Barc, primul gând ne-a fost, să, intrăm la o casă, să ne adăpostim. Dar, dându-ne seama în ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de a urca, după cum credeam noi. Liftul a coborât până la platforma de unde am admirat cascada. Este o zi splendidă, stropii cascadei par mici sfere de curcubeu. Ne pozăm cu toții, privim prin telescop, apoi ne ștanțăm câte un suvenir la aparatul special de pe platformă, suvenir pe care înscriem anul vizitei și prenumele nostru, al fiecăruia. După aventura de la cascadă, am mers
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Încuviință Eglord. Să-l spânzurăm repede și să plecăm. Să sperăm că partea a doua ne va reuși mai bine decât prima. Nu, nu, Doamne ferește! La ce ne-ar folosi? De ce să ne grăbim? Mai Întâi vreau și eu un strop de vin. Ai un vin minunat, cavalere, și mă mir că nu mi-ai oferit și mie un pocal. — Iertare, monseniore. Nu mi-o lua În nume de rău, mă gândeam la altceva, spuse ironic Eglord. Hugo, un pocal pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
produceau. Mai târziu, după ce bărbații Își potoleau setea și-și scuturau praful de pe veșminte, doamna casei, Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
astfel că putu să spună: — Acolo... un om moare... ajutor de la mânăstire... Bătrânul se ridică uitându-se curios de jur Împrejur. Dar nu văzu nimic și se aplecă din nou asupra necunos cutului, care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și suprafața apei nu mai fu tulburată decât de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu totul slăbit, În schimb capul și-l simți dintr-odată limpede: „Nu trebuie să mor. Într-un fel sau altul am să scap de aici. Bodo mi-a trimis semn. Visul meu a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plitei și l-a secționat cu trei incizii transversale, din care au rezultat patru felii de cartof de dimensiuni inegale: două extremități și două rondele din centru. Mi-a cerut sticla cu salină din care a lăsat să cadă câțiva stropi deasupra fiecărui decupaj, apoi le-a împins spre centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Titi, ce ai, Titi? Titiii! Moare Titi! Moare Titi! Ajutooor! Ajutooor! Mama era pierdută, răvășită. Udă-1 cu apă, măi fimeai, apă, apă! a strigat moș Butu spre mama. În cea mai mare viteză, Mircea i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-ai pățit, Titi? Titicuță, dragul meu! M-a ridicat în șezut și, sprijinindu-mi capul de umărul ei, mă mângâia cu dragoste nețărmurită pe frunte, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității estetice, artistice, să o citească atent, comparativ, sub lupa "stropului de eternitate" care este metafora, în raport cu indubitabilele valori consolidate în timp. Acolo, unde nu mai este operativă taxonomia, drept cod de principii relativ general cunoscute și acceptate; acolo, unde "curajoșii" și teribiliștii acâni-oraliști stradali izgonesc ca absolut inutile noțiunile ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai mei asumarea literaturii ca un altfel de ontologie. Iar din prieteniile literare de după 1989, cu Traian T. Coșovei, cu Cornelia Maria Savu ori Ioana Crăciunescu, am aflat cum poate deveni literatura destin! A.B. Mulți așteaptă de la literatură un strop de celebritate până la destin. Stai la masă cu celebritatea? Ar trebui să înțelegem mai bine ce-i cu celebritatea în ziua de astăzi. Ca niciodată până acum, societatea umană e tot mai amprentată și mai dependentă de imagine, mai bine-zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu aceiași termeni, față de care a găsit puterea să protesteze: 'Băteți-mă, schingiuiți-mă cât vreți, călcați-mă în picioare, dar nu îmi mai spuneți așa'. Bătăușii s-au oprit brusc, l-au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu aceiași termeni, crezând că îl rănesc mai tare așa, dar nu l-au mai bătut. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de grele! Ca niște uriașe obezi de ocnaș!” Profesorul de română și de limbile clasice de la liceul din Suceava și-a legat debutul ca prozator de înființarea „Junimii literare” în 1904, de o seamă de volume - „Suflete stinghere (1910),”Printre stropi” (1912), „Prozatorii noștri”, studii „B.P. Hașdeu și Eminescu (1927), „Hașdeu și Rusia” (1925), schiță biografică, București 1928, ”De la Hașdeu citire” (1932). A colaborat nu numai la Junimea literară și Făt-Frumos, ci și la Convorbiri literare, Adevărul literar, România nouă, Floarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le proclame necesitatea de a fi cîntate. Căci în timp ce poetul tot plănuiește și cheamă să se cînte aceste realități, milioane de oameni ai muncii au schimbat în fiecare clipă fața acestei realități, le-au purtat înainte, în neîncetate salturi. Așadar stropul de talent cum spui d-ta există, orientarea ideologică nu e deloc nesatisfăcătoare, dar tematica e întîrziată. Și poate chiar acest lucru constituie o lacună în orientare. Ține pasul și nu pregeta cu munca". Tinerii care încercau să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de tapet. Pereții deveniseră toți o imensă bibliotecă de discuri și caiete cu note și versuri. „Muzeul Cristian Vasile“, îi spunea doamna Apostolescu, când se mai vedeau la cafea, pe fugă. Și aici lucra ore întregi, consumându-și și ultimul strop de energie. Culcându-se doar atunci când corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]