5,950 matches
-
punctele strategice, iar mai nou se pregătește pentru ceea ce va fi Bătălia Arcticii. Dar, totuși, rușii au pierdut în 23 de ani peste 100 milioane de oameni, speranța medie de viață la bărbați e de 55 de ani, chinezii le suflă în ceafă, dependența de exporturile de hidrocarburi, deci faptul că nu și-au diversificat economia, le poate juca feste, cu tot șantajul pe care îl practică. Apoi, la libertățile civile pe care le au, nu sunt nici ei scutiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mă atingea, de fapt mă prihănea. E greu astfel să nu fii pervertit și am pornit să mă adaptez. Tîrziu am înțeles că era mai bine să rămîn așa cum am venit, iar acum încerc să mă întorc acolo unde viața suflă originar, fără dorințe, fără așteptări și mai ales fără egoism. Dar e greu. Am intuit însă în sinele meu începutul și soarta tuturor lucrurilor. Încerc să le îmbrățișez pe toate plenar, ca fiind unul. Nu am nimic de demonstrat, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să le îmbrățișez pe toate plenar, ca fiind unul. Nu am nimic de demonstrat, sunt gol, sunt liniștit, iar puterea căii Cerului curge în mine. Îmi va aduce rostul și locul senin ce mi-a fost rînduit, acolo unde nu suflă vîntul și nu bate ploaia. Acolo unde ești tu. Cel care cunoaște adevărul pleacă fără să lase urme, urmînd doar lumina. Aș vrea să devin o vale sub Cer, ca un vas sacru, din care să poți bea apa vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sacralitate indicibilă. Oricum, doar înțelepții pleacă fără să lase urme... în timp ce eu rămîn și scrijelesc aceste cuvinte-semn. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momen tul nașterii, cunoașterea dinaintea cunoașterii și puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viața suflă originar, unde e începutul și sfîrșitul, Alfa și Omega. Aș vrea să devin o vale sub Cer, un vas sacru din care abia-născuții să bea apa vieții. Ieri a nins. Privind la fulgii mari cum cădeau m-am gîndit că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
loc uscatului și apelor. Naufragiate pe plăci tectonice, oceane și continente s-au pus a pluti în derivă pe miezul fierbinte al planetei. În timp, au ajuns să poarte cu grijă taina întâmplării unei minuni, căci peste ele Dumnezeu a suflat duh de viață. Într-un ungher din această lume miraculoasă, Dumnezeu a lucrat un ogor sfânt pentru noi. E pământul din care am venit ca oameni și ca neam, adică ne-am înrădăcinat și am rodit... Și în care, inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta în istoria recentă, nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e greu de spus care sunt mai importante. Problema mare e că statul se delegitimează pe zi ce trece, clasa politică e o mizerie, în timp ce guvernul privat, din umbră, oferă în vînt soluții mult mai pertinente. Păcat că vîntul nu suflă și pe la guvernanți, să-i mai vînture. Orice veste, bună sau rea, poate schimba radical perspectivele, scăpînd puterii de decizie sau de control din țară. România de astăzi nu are forța de a genera evoluții, ci doar de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bine însă se poate produce și fenomenul invers. În credința însăși în existența fantomei își face loc deriziunea: nu acesta este adevăratul sens al scenei în care Hamlet își roagă prietenii, pe Horațio și Marcellus, să jure că nu vor sufla o vorbă despre întâlnirea lui cu spectrul, rugăminte întărită chiar de către fantoma a cărei voce se aude de undeva de sub podeaua scenei? Limbajul folosit de prinț și detaliile jocului actoricesc plasează spectrul defunctului rege printre spiritele ce bântuie, potrivit superstițiilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de cât de relaxat devii... Așa este foarte bine! Și mă întreb dacă poți începe să permiți tuturor acelor supărări triviale din viața ta să se îndepărteze, de parcă o briză răcăroasă le duce departe într-o zi caldă de vară, suflate de vânt așa încât să nu te mai deranjeze vreodată... așa este bine! Observând respirația ta, lentă și fără efort... și corpul tău în contact cu scaunul.. și sunetul vocii mele... permițănd ușurinței să se răspândească în picioarele și în corpul
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
frumoase și încă odată micii boboci s-au deschis devenind frunze frumoase de un verde atractiv... și micul copac a fost foarte fericit toată primăvara și toată vara...și apoi încă o dată frunzele și-au schimbat culoarea și au fost suflate de vântul toamnei. Dar în curând micul copac a început să își dea seama că în timpul iernii în timp ce simțea frigul și tristețea fără frunzele sale, ceva se întâmpla sub pământ... rădăcinile sale erau încă în viață... schimbându-se și crescând
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
imperceptibil și la nesfârșit și micul copac a crescut ajungând cel mai mare, mai frumos, mai plin de încredere și mai înțelept copac din întreaga pădure... rădăcinile sale ajungând adânc în pământ, așa că copacul putea sta mândru chiar și atunci când sufla vântul cel mai puternic. Ramurile sale ajungeau sus la cer și ofereau adăpost multor păsări și mici animale. Intervenția 21Viața unui râu Și pe măsură ce te uiți la apele liniștite și calme ale râului așa cum este el în acest moment al
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
omul este măsura tuturor lucrurilor... În sfârșit, de la fecioare la hamal, de la orbire la profeții, Democrit a tot adunat anii încât (și aici datele diferă, dar toate confirmă vârsta avansată la care a ajuns) nu încape îndoială că a putut sufla în tortul cu o sută de lumânări. Dar, înțelept până la capăt, păstrându-și judecata nealterată și stăpân asupra morții ca și asupra vieții lui, el satisface cererea surorii sale și, supremă eleganță, își amână sfârșitul cu câteva zile pentru a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ochelarilor. Faulques n-a zis nimic. Privea o muscă ce-și fluturase aripile Între ei, apoi se așezase pe brațul stâng al croatului. Markovic o privea foarte liniștit. Impasibil. Fără să se miște și fără s-o sperie. 11. Briza sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fascinați de spectacol, iar uneori singurul sunet era cel al gheții care clinchețea În pahare când mai beau o Înghițitură, distrați, cu gesturi pe care situația, lumina roșiatică ciudată le făceau nemăsurat de lente, aproape artificiale. Din vreme În vreme, sufla zefirul dinspre nord-vest, o briză de coastă care aducea un miros intens de ars și un vuiet surd și sincopat, asemenea duruitului timbalelor ori al tunetului, care se prelungea monoton. Faulques și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unei creaturi umane al cărei scop va fi să-l deposedeze pe Ialdabaot de puterea lui spirituală. Prea slabi pentru a-i da viață, Arhonții făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
360 de Îngeri, rămîne inertă și nu se poate ridica În picioare decît atunci cînd, la intervenția Sophiei pe lîngă Tatăl Suprem, acesta trimite un mesager să-i comunice lui Ialdabaot Înșelătoarea taină a animării Golemului: Arhontele trebuie să-i sufle În față o parte din Spiritul (pneuma) moștenit de la Mama sa. O dată lucru acesta Îndeplinit, Adam se ridică În picioare. Datorită acestui aport de Spirit, provenit din Pleromă, el a devenit superior Puterilor care l-au plăsmuit și lui Ialdabaot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adam În mitul antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu răsuflarea lor, În suflete pătrunde o scînteie de Spirit, care le face capabile de a porni În căutarea Luminii eterne 89. Antimimon pneuma este prins de suflet cu niște peceți (sphragides) ale CÎrmuitorilor. El constrînge
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ani trupul lui Adam rămîne lipsit de suflet, pînă cînd Arhontelui Îi vine În minte ideea să Înghită animale spurcate, precum șarpele, scorpionul, cîinele, pisica, broasca și să scuipe acest groaznic amestec asupra sufletului. Apoi, astupîndu-i lui Adam anusul, Îi suflă pe gură sufletul. Din pricina dezgustătorului său Înveliș material, sufletul rămîne În trup. Acest mit frust poate crea nedumeriri pînă ajungem să recunoaștem În el o versiune deformată a străvechii doctrine a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma). Avem aici o versiune populară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări lui Adam „suflarea de viață”? Această Întrebare este dependentă de o alta: Ce este „suflarea de viață”? Singurele posibilități logice sînt următoarele: 1. creatorul lui Adam; 2. altcineva decît creatorul lui Adam. În ambele cazuri, acesta sau aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adam „suflarea de viață”? Această Întrebare este dependentă de o alta: Ce este „suflarea de viață”? Singurele posibilități logice sînt următoarele: 1. creatorul lui Adam; 2. altcineva decît creatorul lui Adam. În ambele cazuri, acesta sau aceasta ar fi putut sufla În nările lui Adam: 1. propria sa răsuflare; 2. răsuflarea altcuiva. Situația ne oferă patru posibilități de alegere: 1. Creatorul lui Adam Îi suflă lui Adam propria sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adam; 2. altcineva decît creatorul lui Adam. În ambele cazuri, acesta sau aceasta ar fi putut sufla În nările lui Adam: 1. propria sa răsuflare; 2. răsuflarea altcuiva. Situația ne oferă patru posibilități de alegere: 1. Creatorul lui Adam Îi suflă lui Adam propria sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi putut sufla În nările lui Adam: 1. propria sa răsuflare; 2. răsuflarea altcuiva. Situația ne oferă patru posibilități de alegere: 1. Creatorul lui Adam Îi suflă lui Adam propria sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți gnostici, alt mit bogomil); 4. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alegere: 1. Creatorul lui Adam Îi suflă lui Adam propria sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți gnostici, alt mit bogomil); 4. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față ceva ce nu este propria sa răsuflare (unii gnostici). Să ne mai deplasăm cu cîteva careuri; jocul se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți gnostici, alt mit bogomil); 4. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față ceva ce nu este propria sa răsuflare (unii gnostici). Să ne mai deplasăm cu cîteva careuri; jocul se Întețește și pe tabla de șah Își face apariția, dintr-o dată, Șarpele (3:1). Cine este Șarpele? Am explorat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
elementelor (ploaie, vânt) încarnează amenințările și tulburările exterioare ce răscolesc viața subiectului. Sunt alegoria adversității evenimentelor, dar și a conflictelor deschise și violente. Vânt Simbolistica vântului se nuanțează într-un sens: - activ și pozitiv, când creează mișcarea, precum vântul care suflă în pânzele corăbiilor și le permite să înainteze; - pasiv și negativ, când este inutil (vânturi potrivnice, mișcarea giruetelor) sau când provoacă haos (furtuni, taifunuri, cicloane). Natura vântului exprimă de fapt emoția divină: acțiunile favorabile sau defavorabile la adresa oamenilor. Este comparabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]