4,155 matches
-
ales în ce privește romanul, într-o direcție ce constituie o interesantă paralelă la mișcarea filosofică. S-a pus accent pe viața psihică, pe simpatie, pe sufletul bun, iar evenimentele exterioare ale vieții au fost urmărite cu o privire blîndă și un surîs prietenos. Avem de-a face aici cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists of the eighteen century, 1853) i-a grupat sub numele de humoriști englezi. Definiția dată de Thackeray humorului pornește de la părerea că acesta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dezlănțuire ori stăpânire marchează societățile cu o amprentă de neșters. În timp ce bețivul dar se poate abuza și de ceai, de cafea, ba chiar și de cartofi! oferă un spectacol trist, degustătorul avizat câștigă încredere în sine și prestigiu: mers grațios, surâs dionisiac, ochi clar și malițios, acesta este o încântare pentru sine și pentru ceilalți. Spune-mi ce fel de vin bei, cât, cum și când îl bei și îți voi spune ce fel de om ești. Vinul este o putere
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
împăcării, București, 1983; Toată țara-i școala mea, București, 1989; Memorii optimiste. Evocări și versuri din închisori, București, 1992; Poemele cumplitului canal, București, 1992; Lacrimi pentru Basarabia, București, 1995; Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, București, 1996; N-aveți un surâs în plus?, Iași, 1996; Poeme cu umbre de gratii, București, 1996; Versuri pentru Ina, București, 1996. Traduceri: Stepan Tcaciuc, Arborele vieții, București, 1991 (în colaborare cu Victor Tulbure). Repere bibliografice: Petru Tulniceanu, Andrei Ciurunga, „Decastihuri”, TMS, 1969, 4; Haralambie Țugui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
un rebel, Cată să-i fie rege. KENT: Au mișcat-o, dar. CURTEANUL: Nu spre mînie. Răbdarea și durerea se luptau Cari s-o exprime mai deplin. Văzut-ai Soare și ploaie-odat': surîs și lacrimi O zi de-april erau; surîsuri dulci Jucînd pe gura-n pîrg păreau a nu ști De oaspeții din ochii-i, ce se despărțeau Aș pearls from diamonds dropped. În brief, Sorrow would be a rarity most beloved, If all could șo become it. KENT: Made
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dacă doriți sau nu să știți sexul copilului? — Nu, mulțumim, răspunde Luke, zîmbind. Am dezbătut Îndelung subiectul, nu-i așa, Becky? Și am căzut de acord că, dacă am ști, s-ar duce tot farmecul. — Prea bine. Ecografa Îi Întoarce surîsul. — Dacă așa ați hotărît, nu vă spun nimic. „Nu ne spune nimic“? Asta Înseamnă c-a văzut deja ce sex are copilul. Și ar putea să ne spună chiar acum! — Ei, n-am hotărît definitiv, zic eu. N-am bătut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zic. Să vă cunoașteți deja. — Nu-i așa că-i extraordinar? RÎde iar, cu rîsul ei ca de clopoței. — Dintre toate sutele de paciente pe care le-am avut, n-am avut nici una măritată cu un fost iubit de-al meu! Surîsul Îmi Îngheață instantaneu pe față. Fost iubit? — Tocmai Încercam să-mi amintesc cît am fost Împreună, Luke, adaugă ea. CÎt a fost, un an? Au fost Împreună un an? — Nu-mi mai amintesc, spune Luke relaxat. E mult de-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
săptămînă, cînd predecesorul lui și-a dat demisia. Nu arată absolut deloc ca un om care se bucură de noua lui slujbă. — N-am avut nici un client de cîteva zile, le-o trîntește Jasmine. Parc-am fi la morgă. — Îhîm. Surîsul lui Eric devine o grimasă. — O morgă goală, vreau să spun, fără nici un mort, clarifică ea. E mai mort decît la morgă. Fiindcă, Într-o morgă, cel puțin... SÎntem cu toții perfect conștienți care e situația, Îți mulțumesc, Jasmine, i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Început din nou, la Londra. Vechii mei prieteni au fiecare viața lui; au mers mai departe. În afară de asta, nici programul nu-mi prea permite să-mi iau liber cînd vreau eu, iar Justin e destul de mult plecat În străinătate, firește. Surîsul larg i se Întunecă o fracțiune de secundă. — Justin e prietenul Venetiei, Îmi explică Luke. Prietenul. Aproape uitasem că există. — A, da, spun, politicoasă. Cu ce se ocupă? — E finanțist. Venetia se Întinde și ia fotografia Înrămată a unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că ar fi În regulă. Intru În studio, mă cocoț pe biroul de vizavi de el și-l privesc atent. — Luke, despre ce criză de la serviciu ai vorbit azi? — Nu e o criză, spuse, reușind cu greu să schițeze un surîs. Am folosit un cuvînt greșit. A fost doar... un incident. Nimic important. S-a rezolvat. — Dar... — Tu ce faci? mă mîngîie pe braț. Cum a fost cursul? — A, Încerc să-mi aduc aminte. Păi... a fost bine. N-ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi crește În suflet ca lava. — Și... o să ai ședințe cu ea și tot tacîmul? Îmi șterg broboanele de sudoare de pe buza superioară. — Altfel cum? Luke mă privește Întrebător. O să-i transmit salutări de la tine, da? — Da! schițez un biet surîs chinuit. Neapărat! Luke se Îndepărtează cu cei doi bărbați, iar eu rămîn uitîndu-mă după ei, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul. Ok, poate că am Înțeles eu lucrurile greșit azi. Dar nu e nici o Îndoială. I s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aproximație. — Permiteți-mi să mă prezint, se bagă În vorbă Eric, care a reușit În fine să ne localizeze. Eric Wilmot. Director de marketing aici, la The Look. Bun venit În Anglia, mai spune, strîngîndu-i mîna lui Danny cu un surîs pierit. SÎntem Încîntați să colaborăm cu un tînăr designer atît de talentat, la un proiect de modă atît de incitant. Fraza lui o repetă, cuvînt cu cuvînt, pe cea din comunicatul de presă. O știu, fiindcă eu am scris-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-i mai aducă unul. Și felicitări și vouă! Își trece o mînă ușor peste burta mea și tresare vizibil cînd copilul Începe să dea din picioare. — Iisuse. Ce-a fost asta? E incitant! dă Luke ușor din cap, cu un surîs. Mai sînt doar cîteva săptămîni! — Iisuse, spune Danny cu ochii la stomacul meu. Și dacă e o fată? O Becky Bloomwood, În miniatură. Cred c-ar trebui să te Întorci la birou cît mai repede, Luke, să mai cîștigi niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la mulțimea care mișună. Felicitări. — Mersi! Îi zîmbesc radioasă. Nu-i mișto? Ai văzut ce de televiziuni? — Era un tip de la The Times afară, spune Jess, Încuviințînd. Și de la Standard. O să se vorbească despre voi În toată media. Schițează un surîs. — Becky Brandon dă lovitura, din nou. — Ei... ridic vag din umeri, colorîndu-mă ușor. Și cum merge? Cum stai cu pregătirile pentru Chile? — A, bine. Jess scoate un oftat adînc. Chestia cu Jess e că nu poți deloc să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dar pare atît de timidă și de stresată că nu sînt În stare. La urma urmei, pot foarte bine s-o trimit la plimbare cînd vine Venetia. — Sigur, Îi fac din mînă. Intră. Numele meu e Becky. — Bună. Cu un surîs timid, pășește În vîrful picioarelor și se așază pe un scaun din colț. O clipă sau două, nici una dintre noi nu zice nimic. Eu m-am așezat mai bine pe perne și mă holbez la tavan, Încercînd să nu las
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Joyce mimează Odiseea, iar Eliot scrie un poem care, pentru prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci de autori și le schimbă, de la cuvinte la sensul însuși, sens ce e modificat cu un surâs de satisfacție. Ambii contrazic operele originale pe care le citează ori le asociază textului lor. Intertextualitatea lor nu e un omagiu, ci o demonstrație. Ei par să spună, Cu cuvintele mele fac ce vreau, înglobez în ele tot ce am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic de adăugat, nu e loc pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erou creat de Lodge. Lodge captează lectorul și-l aduce să aprobe ceea ce n-ar fi acceptat în condiții normale, lărgindu-i astfel universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S.
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de rime incredibil de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie de schelet, Fainlight își strânge puterile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? EF. Sigur că mi-au plăcut enorm și Yeats și Eliot, însă, când am început
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cultul lui Hippocrat, dă prioritate rațiunii și conexiunii teoriei cu practica medicală, se inspiră creator din anatomiștii și fiziologii alexandrini. El este și un anatomist până la detaliu. Fiind interesat de etiologia bolilor ca și de deontologia medicului, de psihologia bolnavului. Surâsul medicului, în relație cu pacientul, este curativ după părerea sa. Farmacologia sa e complexă: medicamente, diete, condiții exterioare, mișcare, igienă, viață interioară senină etc., etc. Metodologia sa se caracterizează prin completitudine, sistematizare și detalii. Mare este numărul medicilor romani și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
specialitate și aproximativ 150 de studii în volume și în reviste cu profil psihologic și pedagogic. Volume apărute: Familia și Casa de Copii (1989), Pedagogie. Propedeutică. Didactică (1997), Prostituția între ignorare și mistificare (2005), Lucian Bologa. Viața și Opera (2005), Surâs, lacrimă, speranță. Publicistică psihologică și pedagogică. 1972-2005, vol. I-II (2006), Umorul în publicații astriste (2007), Tratat de Pedagogie. Propedeutică (2007), Educația și integrarea europeană (autor și coord. 2007), Țiganii / Romii. Realități și perspective (autor și coord., 2008), Pelerini în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
născut în anul 1644, într-o familie din mica nobilime provincială. A primit o educație aleasă. A crescut în castelul Blois. Nu era o frumusețe perfectă, dar atrăgea atenția prin finețe și distincție, prin părul blond, ochi albaștri și un surâs fermecător. Nu avea nici o inteligență sclipitoare dar și-o cultiva prin lecturi. La șaptesprezece ani a intrat în lumea regală ca domnișoară de onoare la Curtea Henriettei de Anglia, sortită ca soție lui Filip de Orléans, fratele lui Ludovic al
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]