5,059 matches
-
absolutismului regal și concesiunilor străine, Djamaledin era convins că va Întâmpina un refuz. Or, spre marea sa surpriză, șahul Îi acceptă toate condițiile și promise să se dedice modernizării țării. Djamaledin merse, așadar, să se instaleze În Persia, În anturajul suveranului care, la Început, Îi arătă toată considerația, mergând până la a-l prezenta, cu mare pompă, femeilor din haremul său. Dar reformele Întârziau să apară. O Constituție? Conducătorii religioși l-au convins pe Șah că aceasta ar fi contrară Legii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie golită sala, iar șahul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din Isfahan, tovarăș de-al lui Djamaledin, chiar cel care-l găzduise cu prilejul ultimei șederi la Londra. Superb bătrân cu aere britanice, prințul visase toată viața să stea În picioare, În Parlament, gata să citească reprezentanților poporului discursul unui suveran constituțional. Cei care ar dori să se plece mai mult asupra acestei pagini de istorie să nu-l caute pe Malkom Khan În documentele epocii. Astăzi, ca și pe vremea lui Khayyam, Persia nu-și cunoaște conducătorii după nume, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta merită cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i s-a făcut teamă, a strigat după ajutor. A putut fi salvat la vreme. Această pățanie a avut un efect benefic asupră-i: vindecat de-acum de temeri, se ducea să-și joace cu demnitate și bonomie rolul de suveran constituțional. Puterea reală se afla, totuși, În mâinile lui Fazel și ale prietenilor acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși care luptaseră Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tovarăși țărani agricultori conștienți din Întovărășirea Agricolă Drumul victorios al lui Lenin și Stalin“ că ar fi fost în relații apropiate (rudenie chiar?) cu doctorul Mamulea, nonagenar la acea dată, cel care fusese medicul personal al însuși regelui Carol I, suveranul care la 1907 „ucisese - se menționa în anonimă - 11 000 de țărani eroi, care se ridicaseră la luptă sub stindardul Revoluționarilor progresiști, care vor înființa mai târziu Partidul Comunist Român, înaintașul Partidului Muncitoresc Român, făuritorul socialismului în patria noastră scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alte comunicări din partea lor, în afară de Declarația de Independență, Uniunile își pregătesc diplomați care să medieze acest conflict și să readucă provincia sub controlul originar. Reprezentanții guvernamentali susțin că populația a fost amăgită de acest șarlatan, care pretinde să fie fostul suveran, cu scopul de a instaura anarhie în societatea idilică a Uniunilor. În acest scop, Guvernele au dispus trimiterea de efective care să supravegheze și să ajute armata estică în încercarea acesteia de a stăvili trupele rebele. Așa cum bine știm, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măsură gânduri se pot comunica și percepțiile sunt recepționate de obicei doar în sensul Împărat-Cronicar. Aceste lucruri decurg inconștient și trebuie o anumită proximitate pentru ca ele să se întâmple. Totul depinde de puterea Cronicarului și de intensitatea trăirii Împăratului! Gândurile suveranului pot fi luate drept ale sale de către cel dintâi supus, dacă sunt prea vii, iar impresiile senzoriale, cum ar fi văzul sau auzul sau oricare simț, când sunt prea intense, pot fi simțite aproape cu aceeași intensitate și de către Cronicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
douăsprezece mii de soldați de infanterie și cincisprezece mii de oameni călări, de care depind siguranța și forța statului lui. Lăsând la o parte orice altă preocupare, principele trebuie să-și păstreze în primul rând prietenia armatelor lui. Tot așa suveranul Egiptului, al cărui stat este cu totul în mâna soldaților, trebuie să-și păstreze prietenia lor, fără a ține seama în vreun fel de popor. Și este de observat că acest stat al sultanului se deosebește în întregime de toate
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
văzându-i pe alții mai săraci decât ei, să-i ajute să-și refacă self-esteem-ul. Pentru șapte zile se simt și ei importanți - alții trebuie să le zâmbească frumos, să le îndeplinească dorințele, să le mulțumească umil pentru dolarul aruncat suveran drept bacșiș... Numai pentru că s-au născut într-o lume privilegiată. Sau au ajuns cumva, acolo.” Așa cum majoritatea populației orașului turistic și-o dorește. Probabil, unii chiar vor reuși, trecând ilegal, riscându-și viața, granița nordică spre vecinul bogat. Dar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de la istoricul arab Hamza din Ispahan care vorbește despre monarhul persan Bahram Gur ce și-a încheiat domnia în jurul anului 438 e.n. De aici aflam primele marturii despre țigani cunoscuți ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii și să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori și a munci pământul, primind în schimb fiecare, vite, măgari și grâne. 50 de ani mai târziu în poemul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută din drumu-i, ca o locomotivă. Poate, de aceea, vorbele de tristă emoție și însoțite și de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca paladini și numărul lor nu poate fi limitat cu strictețe la doisprezece . Carol Magnul trebuie socotit ca unul dintre ei ,iar Ganelon sau Gao din Maienta , prietenul trădător al tuturor celorlalți ,era foarte la preț în ochii amăgitului său suveran pe care-l stăpânea complet prin vicleșugurile sale . Deocamdata ne vom mărgini a prezenta , mai în amănunt , câțiva dintre pairii principali , lăsându-i pe ceilalți să se înfățișeze singuri , pe maăură ce evenimentele îi vor aduce în scenaî. Începem, deci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama sa . Când au aflat din gura ei cine era , cavalerii i s-au aruncat la picioare și i-au făgăduit că îi vor obține iertarea împăratului. Suveranul a fost foarte fericit de această regăsire și l-a luat la curtea sa pe Orland, care a devenit cel mai puternic sprijin al tronului și al creștinătății . ROLAND și FERRAGUS Orlando sau Roland s-a afirmat în deosebi prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Troiei . Avea o lucrătură minunată și era atât de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să n-o poată străbate . ROLAND contra OLIVIER Guerin de Montglave avea conducerea Vienei, supusă lui Carol Magnul. El se certase cu suveranul său, iar Carol îi asediase cetatea, după ce pustiise tot ținutul înconjurator. Guerin era un soldat bătrân, dar se bizuia, pentru apararea sa, pe patru fii și doi nepoți, care erau cei mai viteji cavaleri ai timpului. După două luni de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Maganza, un vrăjmaș plin de rea credință al lui Rinaldo și al întregii sale case. Intr-o vreme, Rinaldo își atrase mânia împăratului într-o asemenea măsură, încât acesta l-a izgonit de la curte. Ne mai nădăjduind să obțină iertarea suveranului, Rinaldo trecu în Spania și intră în serviciul regelui sarazin, Ivo. Frații săi: Alarde, Ricardo și Ricciardetto, l-au urmat și toți patru l-au slujit pe acest rege cu atâta credință încât ajunseră a se bucura de mari favoruri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală, se întorcea spre ei. Dar purtarea sa era acum cu totul alta de astă dată și a declarat că renunță la orice gând de luptă cu un om care-l cucerise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
simțirii, de dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea propunându-i suveranului de Obor să demisioneze, asigurându-i totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția lor, mulțimea era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]