4,883 matches
-
15 noiembrie, după ce a fost obținută aprobarea regelui Prusiei, s-a desfășurat ceremonia căsătoriei în Neuwied, la care a participat familia lui Carol precum și membrii familiei principesei de Wied și alți membri ai familiei princiare prusace (au participat și trimișii suveranului francez și a celui rus, precum și reprezentanții guvernului român). În drum spre țara cuplul princiar e întâmpinat în Austria de arhiducele Karl-Ludovic și de soția sa. În Budapesta ei primesc omagiile guvernului maghiar și îi fac o vizită împărătesei Sisi
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
din țară nu era deloc destinsă; la doar o lună după venirea în țară a tinerilor căsătoriți atmosfera s-a degradat teribil, Carol fiind atacat de presă in timp ce opoziția ducea o campanie acerbă împotriva guvernului dar și a suveranului. Aceste lucruri, plus problemele legate de antreprenorii străini de la căile ferate românești, care nu mai voiau să-și respecte angajamentele, aproape că l-au făcut să abdice pe Carol. Noul război franco-prusac izbucnit în 1870 a complicat lucrurile, opinia publică
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
a acordat un privilegiu negustorilor aromâni, români și greci interesați să se stabilească la Sătmar și Mintiu (Sătmarul și Mintiul erau la acea dată orașe libere regale; cele două localități au fost unificate în 1712). În partea finală a diplomei suveranul a cerut ca preoții nou-veniților să fie credincioși Sfintei Biserici Romane și să se supună sub jurisdicția episcopului de Muncaci. Așa începe istoria levantinilor de la Sătmar și Mintiu, "implicați profund în promovarea formulei greco-catolice printre românii din Ungaria habsburgică". Ridicarea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
colegiile înființate de Petru cel Mare cu ministere, dar fără a desemna și un prim-ministru coordonator al întregii activități. Strălucitul om de stat Mihail Speranski, care fusese principalul sfătuitor al țarului în primii ani de domnie, i-a propus suveranului reforme constituționale ample, dar Alexandru l-a destituit în 1812 și și-a pierdut interesul pentru reforme. Interesul lui Alexandru nu a fost centrat pe politica internă, ci pe cea externă, în mod particular în problemele conflictului cu Napoleon. Temându
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
a se război. Iată-l pe Adrian I intervenind și atrăgând atenția lui Carol asupra acestei situații (cf. "Epistola 25", PL. 98, col. 367). S-a străduit și pentru unificarea liturgiei romane cu cea galicană, trimițând în acest sens chiar suveranului un exemplar al "Sacramentariului Gregorian" (pe la 780), așa cum deja în 774 i-a înmânat "Culegerea de Canoane" a lui Dionisie cel Mic (sau mai corect spus: "cel Smerit"). Influența papei Adrian I asupra bisericii din Spania a fost, eminamente, disciplinară
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană. După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
aur stema mică României, iar pe celălalt stema Casei de Edinburgh, din care provenea regina Maria. Coroana a costat circa 65 000 de franci, asigurați de la bugetul de stat printr-o lege specială. Blazonul Ca descendentă în linie masculină a suveranului britanic, Maria avea dreptul să poarte armele Regatului Unit, peste care era suprapus un ecuson de argint reprezentând Saxonia, având cinci compartimente: o pereche exterioară cu ancore albastre, o pereche interioară cu cercuri cu smalț roșu și cel central cu
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun același suveran, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau acoperite inițial în proporție de 70% de către Austria. Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne datorate războiului austro-prusac, dar și pentru a aduce la tăcere agitațiile
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
erau încă în picioare. După încheierea războiului, centrul orașului a fost restaurat treptat. Monumentele sale cele mai importante au fost declarate Locuri din patrimoniul mondial. În 1998, orașul a primit în mod oficial numele de "", revenind parțial la titlul medieval "Suveranul Novgorod cel Mare". Nici un alt oraș rusesc sau ucrainean nu poate concura cu Novgorodul la capitolul monumente, atât ca varietate cât și ca vechime. Cel mai important monument este Catedrala Sfânta Sofia, construită în 1045 de Iaroslav cel Înțelept. Este
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui, monarhul rămâne din puncte de vedere constitutițional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Teoretic, șeful statului este Guvernatorul General, care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică, a liderilor militari și a mass-mediei sau a altor cetățeni canadieni
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui, monarhul rămâne din puncte de vedere constitutițional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Teoretic, șeful statului este Guvernatorul General, care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică, a liderilor militari și a mass-mediei sau a altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
modalitate pentru a-și asigura propria securitate, alte state din sistem fiind doar stimulente pentru a preveni apariția unei alte puteri hegemonice. Statele folosesc modelul rațional de luare a deciziilor prin obținerea și aplicarea informațiilor complete și exacte, statul fiind suveran și ghidat de un interes național. Sistemul internațional este anarhic, neexistând nicio autoritate internațională sau o putere divină, astfel statele sunt lăsate pe cont propriu pentru a-și asigura propria securitate. Realiștii consideră că statele suverane sunt principalii actori ai
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
și la demiterea ulterioară din martie 1812. Alexandru, care, fără să fie în mod conștient tiranic, dispunea în totalitate de specifica neîncredere în oameni a unui tiran și de o judecată independentă, era lipsit astfel de prima calitate a unui suveran reformist: încrederea în oamenii săi. El a experimentat în provinciile periferice ale imperiului său; iar rușii au remarcat cu voce tare că, nemulțumit de guvernarea prin intermediul instrumentelor străine, el a oferit Poloniei, Finlandei și guvernoratelor baltice beneficii care nu existau
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
războiului pentru independență”. Societarii Teatrului Național au solicitat sprijinul material Ministerului de Război, acesta acordându-le o subvenție, precum și concursul Armatei Române pentru executarea scenelor militare. De asemenea, realizatorii filmului au mai primit finanțare și din partea Casei Regale, cei doi suverani români urmând a fi portretizați în film. Ulterior s-au raliat la producția filmului și Pascal Vidrașcu și Leon Popescu, a căror contribuție va fi tratată mai jos. Una dintre primele dificultăți ale întreprinderii a fost apariția concurenței, care dorea
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Principesa Margareta a României, Custodele Coroanei române, fostă "Principesă de Hohenzollern-Sigmaringen", (n. 26 martie 1949, Lausanne, Elveția) este prima fiică a fostului suveran Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. Este a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic. A fost botezată în credința ortodoxă de către Prințul Filip, Duce de Edinburg, rudă a familiei regale elene, principe
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
, (în limba rusă: "Горчако́в ") este o familie princiară din ramura Rurikidă, descendenți ai suveranilor Peremîșl. Cel mai cunoscut reprezentant al familiei a fost Aleksandr Mihailovici (1798-1883), cancelar al Imperiului Rus în timpul domniei lui Alexandru al II-lea. Familia a ajuns la notorietate pentru prima oară în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Prințul Alexei Ivanovici
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
și Marea Neagră dintre greci și perși, bizantini și iranieni s-a reeditat prin conflictul dintre Akkoyunlu și Imperiul Otoman. Cucerirea statului grec din Trapezunt de către Imperiul Otoman (1461), a fost primul pas dușmănos împotriva Akkoyunlu. Până la Uzun Hasan încă doi suverani din dinastia Akkoyunlu erau căsătoriți cu fiicele împăraților din Trapezunt. Soția lui Uzun Hasan, Teodora (sau "Despina" și greșit "Caterina") era fiica împăratului Ioan IV și bunica fondatorului dinastiei azere a Safevizilor Ismayıl I (1501-1524). Mărginit la est și sud
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
reușit să evite soarta Trapezuntului, prin tratatul Yassıçemen (1461). Sfârșitul Trapezuntului însemna pentru Uzun Hasan pierderea ieșirii la Marea Neagră. Relațiile otomano-Akkoyunlu s-au agravat și mai mult după lupta pentru tronul beilicului Karaman din coasta mediteraneană a Anatoliei. În 1467, suveranul Karakoyunlu Djahanșah (1435-1467) la instigația și cu sprijinul lui Mehmet II a înaintat spre capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
Orientul Mijlociu, unde era populația sedentară înrolată în cavalerie. Un ambasador venețian afirmă faptul că fiecare călăreț primește un salariu de 40-60 ducați pe an. Populația nemusulmană, inclusiv creștinii se bucurau de libertate religioasă. Pentru furnizarea armelor de foc pentru armată, suveranul planifica organizarea unei producții proprii în țară, în acest scop au fost invitați specialiști venețieni. Statul Akkoyunlu avea relații diplomatice cu Germania, cnezatul Moscova, Cehia, Hoarda de Aur, Polonia, Imperiul habsburgic, Ungaria, Papalitatea, Burgundia, Rodos, Cipru, regatul Napolitan, Karaman, Egipt
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
au reușit să iasă într-o zonă deschisă cum ar fi dealurile Otluqbeli (Otlukbeli) sau Tercan (Bașkent) unde au putut să folosească puști și tunuri. Bătălia aceasta a durat opt ore, adică toată ziua, și la ea a participat personal suveranul Uzun Hasan. Spre sfârșitul bătăliei, sultanul văzând pericolul de a o pierde, a introdus corpul modern de atunci - al ienicerilor cu sprijinul artileriei, ceea ce a decis soarta luptei. La această bătălie a luat parte, de partea otomană, și Radu cel
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
o influență majoră. În acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea fără comentarii toate indicațiile suveranului. În mod oficial, cancelarul ocupa singura funcție executivă în stat. În practică însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum finanțele, afacerile externe sau apărarea), funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
succesul după proclamarea Republicii Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” ("i Dieci della liberta e della pace"), consiliu care conducea negocierile diplomatice și supraveghea operațiunile militare ale republicii. Printre însărcinările sale s-au numărat vizitele la suveranul francez (în 1504, 1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), și la împăratul german (1507-1508). În timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut mulți dintre principii italieni și a putut să le studieze strategiile politice, în special cele ale lui Cesare Borgia, care era
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credința lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale: “"Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
religiei, pentru că a inclus, pe lângă templu principal, un număr vast de clădiri, unele dintre acestea având funcții rezidențiale. Au fost construite, de asemenea, ateliere, antrepozite și chiar și o școală pentru cărturari, "Casa Vieții", un loc unde scribii își elogiau suveranul. Întreg complexul a fost inconjurat de ziduri asemeni unei cetăți. Pentru ridicarea complexului Ramesseum s-au folosit și materiale de construcții rezultate din demolarea altor edificii ridicate de predecesorii săi. În fața a ruinelor se află o sculptură gigant reprezentându-l
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]