4,810 matches
-
al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar la sârșitul bătăliei ar fi fost luat prizonier și utilizat ca parlamentar între
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar la sârșitul bătăliei ar fi fost luat prizonier și utilizat ca parlamentar între tătari și slavi. După această bătălie, brodnicii nu au mai fost menționați în cronicile rusești
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar la sârșitul bătăliei ar fi fost luat prizonier și utilizat ca parlamentar între tătari și slavi. După această bătălie, brodnicii nu au mai fost menționați în cronicile rusești. După unii cronicari, numele lor (exonim) înseamnă „cel care trece o apă”. Un posibil motiv ar fi că teritoriul brodnicilor se găsea la legătura dintre poalele
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
din Seliște...văleat 1753.” A fost construită pe un loc ridicat, în partea de sus a localității Săliștea de Sus, pe partea dreaptă a văii. Construcția din lemn de brad, adus din locul numit „Gruiul Rusului”, a fost incendiată de tătari la 1717, fiind salvată de o femeie care a cărat apă cu găleata până a stins focul, spune legenda. Monumentul se aseamănă cu Biserica Bulenilor ca siluetă. Absida altarului este de formă dreptunghiulară și acoperită cu o boltă semicilindrică. Naosul
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești () [Corola-website/Science/313621_a_314950]
-
Elisabeta (Dina Cocea), și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
apoi de oamenii boierului. Între timp, după scurtul popas făcut la Murgeni, Orheianu a fugit în Podolia, alăturându-se curții Doamnei Elisabeta Movilă de la Ianev. Șoimaru și Bârnovă, împreună cu slujitorii lor, pleacă în Podolia pentru a o găsi pe Magda. Tătarii lui Temir intră și el în Polonia, prădând localitățile de graniță. La un bal organizat la palatul șleahticului Vladimir Coribut (Fory Etterle) de la Ianev, Tudor o vede pe Magda și vrea să-i vorbească, dar fata se preface că nu
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
la 8 octombrie 1878. Într-o serie de articole Eminescu a susținut dreptul nostru istoric asupra Dobrogei. El arăta că în timpul popoarelor migratoare „Dobrogea și țările române se considerau ca aparținând împărăției bizantine”. Mircea cel Bătrân a ocupat Dobrogea de la tătari pentru ca apoi să fie ocupată de turci până în 1878. Eminescu considera că preluarea Dobrogei ar trebui să se facă cu „consimțământul populației”, care erau „adevărații proprietari” ai ținutului, organizându-se un plebiscit. El mai atrăgea atenția guvernului să nu trateze
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
lucru foarte necesar lor. Însă nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți în urmă bătăliei, și cei ce au scăpat cu viață, s-au retras în ținuturile dintre Nistru și Carpați. La 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare este de pe tipul lui Alexandru cel
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
migălos modelate și decorate. Turcii otomani au realizat o apropiere dintre stilurile islamice și europene, încurajând artiștii din Spania, Italia și Egipt să dezvolte o nouă arhitectură și o nouă literatură. Rusă, abia formată, a preluat stilurile bizantin, european și tătar în bisericile noi construite. În Persia safavida și în India mogulilor, s-au dezvoltat și combinat stilurile persan, hindus și musulman. În China și Japonia au fost mai puține inovații artistice din cauza izolaționismului. În Japonia dinastiei Tokugawa a apărut teatrul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
secolului al XV-lea, Fiind unul din sfetnicii ducelui Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea, când acesta lupta împotriva tatălui său, Andrei de Geoagiu, a primit drept răsplată pentru servicii deosebite, dovedite în timpul „nenumăratelor prilejuri, vărsându-și sângele împotriva tătarilor și veghind la hotare”, mai multe moșii și sate. Cercetând împrejurimile cetății de la Stremț, s-a constatat că pe dealul numit „După vii”, din nord-estul comunei, se află un loc numit „Cetățuia”, de unde oamenii din sat au scos piatră din
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
invazii: sarmații, costobocii, goții, herulii etc. În 1340, aici a avut loc tamgaua Hoardei de Aur; prin acest loc și-au trimis turcii armatele împotriva Moldovei, precum și armatele Rusiei în timpul războaielor antiotomane din secolele XVIII și XIX. Dacă înainte de năvălirea tătarilor (1241) Noviodunum devenise un adevărat oraș bizantin, începând cu a doua jumătate a sec. al XIII-lea p. Chr, aria locuită se retrage tot mai aproape de cetate, unde o întâlnim până la cucerirea otomană (1420). Turcii mută centrul de greutate spre
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
bizantin, începând cu a doua jumătate a sec. al XIII-lea p. Chr, aria locuită se retrage tot mai aproape de cetate, unde o întâlnim până la cucerirea otomană (1420). Turcii mută centrul de greutate spre vest, unde fusese întemeiată, probabil de tătari, o mică așezare, încă din sec. XIII p. Chr. Începând din secolul al X-lea, numele Noviodunum dispare și în locul lui găsim menționat - în documentele cartografice ale vremii - pe cel de Isaccea.
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
Sucevei, pentru țara Moldovei cu Binecuvântarea Mitropolitului Romàno-Bulgar din Ohria fiind cel dintâi mitropolit Teoctist I". Perioada secolelor XI-XIV, în prima ei parte, a fost dominată, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi. cumani, tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală. Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și Scotorix (Suceava). Prima menționare
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
devine un câmp de bătălie între Turcia și Rusia. Situația se agravează după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej Sultanul și Țarul fac un schimb de populații : Tătarii "Nogai" și Turcii din Bugeac vin pe litoral în locul unui număr echivalent de Bulgari și de Găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. După 1840, pe litoral, îndeosebi la Techirghiol și Costinești, au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
vârful Omu), unde este amplasată o stație meteorologică. Parcul cuprinde o mare diversitate biologică, geologică, geomorfologică, carstul ce prezintă o importanță deosebită prin frumusetea peisajului și prin interesul științific: Peștera Ialomiței, Peștera Rătei, Cheile Zănoagei, Cheile Urșilor, Cheile Orzei, Cheile Tătarului, Clăile din Lespezi, Canionul Horoabei, lapiezuri, doline. Pe vârful Caraiman la altitudinea de 2291 m, a fost înălțată Crucea Eroilor Neamului vizibilă de la mare distanță, dedicată cinstirii memoriei eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. Munții Bucegi (cuprinzând elemente naturale
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
s-a montat sedila și nișa sacramentară în cor. Arcul triumfal romanic, aflat între cor și nava centrală, a fost înlocuit cu un arc ogival, iar tavanul romanic al navei a fost înlocuit cu o boltă gotică. Cu ocazia incursiunilor tătarilor din 1658 și 1661, biserica a fost grav avariată. Turnul - clopotniță a fost clădit în 1742, între a patra și a cincia travee a navei, ultimele etaje fiind amenajate cu galerii de luptă. Alte galeriile de luptă din lemn, susținute
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data fondării Moldovei cu instaurarea lui Bogdan, pe un teritoriu delimitat de râul Moldova. La începutul secolului XIV, ca urmare a campaniilor împotriva tătarilor întreprinse de Regatul Ungarie în anii 1323 și 1330, s-a înființat Episcopia Milcoviei, fără să avem date despre situația politică. În 1347, ca urmare a campaniei regelui Ungariei, Ludovic I, se reînființează episcopia Milcovie. Ca urmare a acestei victorii
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
al Moldovei. Bogdan I a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Urmașii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Mare (Marea Neagră), stabilind în calea tătarilor tabere de ostași secui, de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci). Pe vremea lui Dragoș, Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați, râurile Ceremuș și Siret, de o parte și de
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
de alta a râului Moldova. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est, astfel că la înscăunarea lui Bogdan I, Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul, hotar cu Polonia, cu Lituania și cu tătarii, la vest Munții Carpați, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră, trecând mai jos de Bacău, Bârlad, Gotești, Sărata și Codăești (la sud de Cetatea Albă): hotar cu Țara Românească. Sub domnia lui Roman I
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
cel Bun care era și văr al lui Vlad Țepeș. Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
mai mari de 14, și suficient de puternici pentru a transporta o sabie sau de a folosi arcul. În Evul Mediu și Renașterea timpurie, moldovenii s-au bazat pe cavaleria ușoară (Călărași), care a folosit tactici similare cu cele ale tătarilor, aceasta le-a dat o mare mobilitate și flexibilitate, de asemenea, în cazul în care acestea au găsit ocazii mult mai potrivite pentru a demonta caii lor și lupta în mână-la-corp, așa cum sa întâmplat în 1422, când 400 arcași călăreți
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
IV-lea, concentrată la poalele unui deal și între apă smârcoasa provenită din dezgheț a pârâului Sajo, a fost înconjurată că o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicita. Au pierit aici de săgețile tătarilor cinzeci de mii de ostași, printre care banderiile alcătuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul Raynaldus de la Albă Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtătorul pecetii regale și cele din Banat, cu Iacob
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
V. Suvorov. Între anii 1941-1944, autoritățile române l-au redenumit Regele Mihai I. Localitatea Șichirlichitai se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. În secolele XVI-XVIII, pe teritoriul actualului sat a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Șikerlîk (în traducere "plaja de zahăr"). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]