5,450 matches
-
câine. Trebuia să fi știut dinainte că era acolo, altfel unii nu ar fi bănuit nimic. Totuși bătrânii spuneau că prezența unui sat se simte chiar dacă nu se aude glas de om, câine, sau cocoș, îi simți prezența prin ceva tainic, nelămurit și aproape nepământean. Este ca o respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de om, câine, sau cocoș, îi simți prezența prin ceva tainic, nelămurit și aproape nepământean. Este ca o respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu a reușit să dezlege misterul. Teama ceea nelămurită se mai destrămă după un timp, cu toate că pădurea seculară devenise parcă mai neagră, mai amenințătoare fiindcă în dreapta lor se înălța și un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lăsat nicicând călcat în picioare. Dar acest răzeș din ziua de azi care scrie, umblă pe Internet, face programe de calculator, folosește poșta electronică, ar da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar o oră lângă izvorul tainic din pădurea Haragoja, întins într-un cot pe iarbă și privind la o bărcuță de hârtie care se leagănă pe undele cristaline ale apei izvorașului din codru. Când eram copil, deși eram un copil foarte sociabil, plecam uneori singur în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
exilați într-o casă românească. Neagu Djuvara, deși trece printre francezi drept unul de-al lor, nu se desparte de "românitatea" sa. "Cum să le treacă prin minte că ceea ce era pentru ei o maximă laudă putea fi pentru mine tainică suferință?", povestește N. Djuvara, invocând reacțiile prietenilor când îi aflau naționalitatea. Se dădea uitării, se arunca în neființă, în neant ceea ce era tocmai specificitatea mea, taina mea scumpă, "românitatea" mea"201. Acestea sunt semne ale "todetitei", maladie a exilaților înscriși
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la cale de un scrib împreună cu el însuși. Naratorul sugerează astfel ideea caracterului strict secret al demersului în care se oferă pe el însuși partener. Semnificația cuvântului "noi" este dată de la început: "noi" înseamnă "ceilalți", iar rostirea lui maschează separarea tainică de "ei", cei care acuză literele. Scribul devine cronicar și consemnează cu responsabilitate evenimentele. Pentru a deveni credibil, punctează că le-a fost scrib titular, că trăia pentru decrete. Primul delict amintit de scrib este acela de "nap porcesc": nimeni
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
utilitatea și modul de folosire a regulilor date ține să adauge: „lucrul util și indispensabil este recurgerea frecventă la rugăciune pentru a ajunge la înțelegerea cuvintelor divine”. Acest pasaj trebuie făcut înțeles pentru toți cei ce se apropie de înțelesul tainic al Sfintei Scripturi. El, și desigur nu numai el, ne descoperă în Fericitul Augustin un părinte al Bisericii pătruns de spiritul ortodox curat în ce privește învățătura de credință. În cărțile a II-a și a III-a, Augustin examinează condițiile cerute
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ceea ce am greșit, iar dacă cei ce le ascultă le primesc, ne doare inima mai ales atunci când sufletul ne este mistuit de o dragoste înflăcărată de ascultători. În timp ce se produce această operă de catehizare, catehetul trebuie să fie în legătură tainică cu Dumnezeu și cu smerenie să-I ceară ajutorul. „O lucrare este cu adevărat bună când voința celui care o face pornește din iubire și, precum s-ar întoarce la locul său, se odihnește din nou în iubire”. 3) „Când
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
În capitolul al șaselea, Fericitul Augustin descrie învățătura catehetului dată celor care au devenit creștini ca urmare a unor semne, numite de autor „avertismente divine”: „atenția lui trebuie îndepărtată de la astfel de miracole sau de vise către calea cea mai tainică a Scripturilor și a profețiilor, pentru a cunoaște prin ce milostivire i-a fost dat acel avertisment înainte chiar de a se apropia de Sfintele Scripturi. Trebuie neapărat să i se arate că Domnul însuși nu l-ar avertiza sau
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
unde erau în urmă cu puțini ani masa și forma corpului tău sau îmbinarea membrelor, înainte de a te naște sau chiar de a fi conceput în pântecele maicii tale? Unde erau mărimea și statura trupului tău? Oare nu din ascunzișurile tainice ale creației a ieșit el la lumină, Domnul Dumnezeu dându-i formă în chip nevăzut? Nu a crescut el oare în funcție de etapele dinainte stabilite ale fiecărei vârste, până la această formă și mărime? Să-i fie oare greu lui Dumnezeu, cel
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
tran dafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea / Și caren fiece mișcare pierzi cuo petală câteo stea. (T. Arghezi); Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plătește nemăsurat îndrăzneala de a fi năzuit la o iubire peste fire. Numele său - precizat încă din titlu - îl predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența instanțelor narative. În fragmentul citat, se evidențiază
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spune teologul Corneliu Sârbu - reprezintă însăși esența și realitatea supremă a Bisericii, care este un organism spiritual, a cărui viață deplină este unitatea întru adevăr și iubire... Este conștiința vie și puternică a apartenenței frățești a tuturor mădularelor la Trupul tainic al Domnului: Biserica. Este comunitatea tainică și reală a tuturor prin Hristos, în Hristos și cu Hristos”. Ecumenicitatea - continuă același teolog - „se împlinește și se trăiește în împărtășirea comună a Sfintelor Taine, culminând cu comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
esența și realitatea supremă a Bisericii, care este un organism spiritual, a cărui viață deplină este unitatea întru adevăr și iubire... Este conștiința vie și puternică a apartenenței frățești a tuturor mădularelor la Trupul tainic al Domnului: Biserica. Este comunitatea tainică și reală a tuturor prin Hristos, în Hristos și cu Hristos”. Ecumenicitatea - continuă același teolog - „se împlinește și se trăiește în împărtășirea comună a Sfintelor Taine, culminând cu comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de o parte, unitatea dogmatică - așa cum au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de o parte, unitatea dogmatică - așa cum au învățat întotdeauna Sfinții Părinți -, iar pe de altă parte, „un efort comun, în deplină iubire și solidaritate frățească, pentru dobândirea mântuirii și fericirii veșnice, ca participare activă și tainică a creștinilor la destinele lumii”. Întreaga activitate a ecumeniștilor contemporani converge spre realizarea acestei ecumenicități. Drumul de revenire la ecumenicitatea patristică presupune, însă, o muncă însuflețită și stăruitoare de căutare și studiu, adică de cunoaștere a temeiurilor privind ortodoxia credinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicești sunt trei: topologia, alegoria și anagogia. Astfel, topologia este explicația morală, care duce la curăția vieții și la principiile de conduită practică; din domeniul alegoric fac parte acele adaosuri care sunt exprimate în formă figurată, fiind vorba în chip tainic de altceva decât de ceea ce spun ele, iar anagogia se ridică de la tainele duhovnicești la cele ale cerului, mai înalte și mai sfinte. Pentru ajungerea la această lumină a științei duhovnicești trebuie să te străduiești mai întâi să dobândești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
face să crească și astfel să rodească fructul cel mai de preț al mântuirii. Teologii romano-catolici reproșează Sfântului Cassian că prin această afirmație sugerează ideea că omul face începutul mântuirii. Bunăvoința din partea omului, care în felul acesta răspunde la tainica chemare de sus și este mijlocul de a îmbina libertatea umană cu harul dumnezeiesc, nu face ea începutul mântuirii ci, mai ales prilejuiește ori oferă harului lucrarea aceasta suprafirească cu colaborarea libertății omenești. Această idee a constituit problema ce a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la capodopere, ci a văzut în aceste principii un set de instrumente care să canalizeze geniul. Cu alte cuvinte, regulile nu pot înlocui talentul: "Zadarnic vrea, prin versuri, semețul autor / S-ajungă sus, pe culmea Parnasului, ușor; / Al muzei suflu tainic din cer când n-a simțit, / Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit."40 Desigur, există la nivelul Artei poetice o tonalitate autoritară, dar aceasta nu presupune, totuși, dogmatizarea oarbă de care a fost acuzat autorul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în tot felul a Ipostasului-obârșie, totul se face prin Cuvântul ca revelare a Tatălui. (n. s. 84, p. 265) 39 — Nu înțelegi că în aceste cuvinte este vorba de două persoane? Că pretutindeni în istoria creației este semănată în chip tainic dogma teologiei”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, II, în PSB, vol. 17, p. 133) „Ce cuvânt va fi îndestulător, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la sfinți, p. 19) „Se naște dintr-o Fecioară care nu știa de nuntă. Ea nici n-a ajutat la ce s-a întâmplat, nici n-a luat parte la ce s-a făcut. A fost numai o unealtă a tainicei puteri a lui Dumnezeu; atâta știa, numai cât aflase de la înger, când l-a întrebat: Cum va fi mie asta, că nu știu de bărbat? (Lc. 1, 34). Și îngerul i-a spus: Vrei să știi? Duhul Sfânt se va
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai presus de fire este ca să nască fecioară ce nu știa de nuntă și să rămână fecioară. Să se cerceteze, dar, cele după fire, iar cele mai presus de fire să se cinstească în tăcere. Nu ca pe un lucru tainic și vrednic de cinstit prin tăcere. Iertați-mă, vă rog, că vreau să pun capăt cuvântului cu începutul. Sunt neîndemânatic pentru o cercetare mai adâncă și nu știu în ce chip și încotro să-ntorc cârma cuvintelor. Ce să spun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trebui să fim aruncați în foc, să fim tăiați de sabie, să înfruntăm cuțitele, chiar de-ar trebui să pățim orice altceva, pe toate să le suferim cu ușurință, ca să avem parte de haina Împărăției cerurilor și de slava aceea tainică, pe care facă Dumnezeu ca noi toți să o dobândim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIV, VI, în col. PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să poată stărui mai departe în credință așa cum o vrea Cuvântul. Potrivit voii lui Dumnezeu, proorocii au spus, fără nici un înțeles ascuns, tot ce putea fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor ce și-o ațintesc asupra lui. Așa este și Biserica atotslăvită a lui Dumnezeu, care întrece în chip real cea mai curată natură a aurului. Ea e nealterată, ca una ce nu are nici un amestec străin în învățătura ei tainică despre Dumnezeu, mărturisită prin credință; e curată, întrucât strălucește de lumina și de slava virtuților; e neîntinată, nefiind pătată de nici o murdărie a patimilor; e neprihănită, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Trăind în împrejurările
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oamenilor învățătura lui Hristos decât prin puterea încredințării lor și prin harul care însoțea cuvintele lor, care ajuta la primirea predicii lor. De altfel, nici ascultătorii lor n-ar fi părăsit obișnuințele bătrânești fără ca o anumită putere și anumite lucruri tainice să nu-i fi adus la învățături atât de noi și străine de cele în care fuseseră crescuți”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVII, în PSB, vol. 9, p. 543) „Dar pentru că e atât de neclătinată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]