5,413 matches
-
Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și el secera cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele. Mureau fără un cuvînt, erau sfîrtecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încordat ca o strună de chitară mexicană, gata-gata să plesnească de atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe șleau, într-o grozavă zbenguială bezmetică. Simt cum fluxul creator se umflă ca o gogoașă și se grămădește să se strecoare printre țevi înguste, selec tante, ca la o fabrică de cîrnați. Așteptam să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este curățel, acceptabil îmbrăcat și copilul la fel. În plus, amîndoi au cravate. Omul ni se adresează într-o franceză aproximativă. Doamnelor și Domnilor, mă numesc Adelante Figuera și sînt din insulele Mauritius. Am venit aici ca să-mi tratez o teribilă boală care se cheamă senilitate regresivă. Sînt profesor de matematică, dar nu mai pot profesa. Lumea îl urmărește interesată și priviri clare de compasiune îi sînt aruncate. Tratamentul este costisitor și eu mă ruinez pe zi ce trece. El (arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sunt mai numeroase decât ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui șterse din registrul iubirii: admit că ele sunt curente, aproape inevitabile și că își au nimbul lor de tragism și de respectabilitate. Nu sunt însă iubiri adevărate: sunt doar teribile probe existențiale, provocări tainice ale sorții, materie primă pentru o eventuală soluție de înțelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Așa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată. Un gând despre iubire la Pascal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii la portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în recuperarea unei virtuți esențiale: virtutea bunei dispoziții, a bunului dozaj dintre seriozitate și relativism, dintre melancolie și zâmbet, dintre „criză teribilă, mon cher!“ și „a se slăbi!“. Pe scurt, e păcat să-l citești pe Caragiale fără bucuria de primă instanță a glumei enorme sau minore pe care o oferă fiecare frază. Trebuie să știi să descoperi, de pildă, cu câtă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care puteau proveni din raiaua Hotinului sau din Moldova învecinată. Pentru a preveni răspândirea celui mai cumplit flagel, cel al ciumei, care a înspăimântat secole în șir individul și societatea, autoritățile habsburgice au luat cele mai drastice măsuri, ori de câte ori această teribilă epidemie se apropia de granițele estice ale monarhiei. Împotriva răspândirii ciumei în Bucovina, Cancelaria Aulică din Viena cerea, atât Consiliului Aulic de Război, cât și Administrației guberniale și provinciale, să instituie o astfel de supraveghere, încât nici un străin să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
luate drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai pripite măsurile luate; și astfel, la 16 martie, în anul respectiv, el a fost predat deodată diferitelor spitale, pe baza unor presupoziții samavolnice și cu urmări teribile. Contele Odonel i-a pășit pragul casei, l-a luat și l-a dus acolo împotriva tuturor protestelor și... a regulilor de siguranță, într-o casă de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au fost puse în pericol; astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în poeziile sale apăsările, trăirile și încercările prin care trece personal, lanțurile, foamea, frigul, insomnia în „Voi n-ați fost cu noi în celule”, „Lanțuri”, „Nesomn”, „Întuneric”, „Foamea”, „Foamete”, „Frig”, „Halucinații”. În poezia „Frig” de exemplu, poetul descrie această suferință teribilă, frigul, care era atât de crunt, încât îi făcea pe deținuți să uite că le e foame. În universul rece și aflat într-o foame cronică, autorul găsește resursele de a compune și o poezie romantică, însă de mare profunzime
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac în celulă, sărac întru toate. Sărac sunt, Doamne, sărac Și bucuriile Tale-s bogate. De aceea poetul ridică
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ei, cartoful, poate ucide prin același șiretlic omul ori un mamifer, nu o pasăre și nici gândacul, chestiune de subdezvoltare a sistemului nervos sau „fericiți cei săraci cu duhul“... Gândăcime din care, pentru unul, cartoful e chiar o delicatesă, iar teribila solanină un condiment...: acel Colorado cu care prietenul Aurel Brumă m’a „pișcat“ mai deunăzi, tot Într’o sâmbătă... Dar sunt și plante mai „istețe“. Care au găsit cu cale să se protejeze instituindu-și o sărbătoare În calendarul popular
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din iaz: acela construiește un al doilea dig, mai la vale, dar mai scund, pentru ca contrapresiunea apei, din aval desigur, s’o reducă pe aceea care „Încarcă“ barajul principal, acela care Îl interesează... Dar... A apărut - În mijlocul acelei biocenoze - copilul teribil al Naturii: omul, care pare a fi un fel de „cal troian“ căci, Înzestrat cu rațiune, a Început să aspire spre stele, iar asta Înseamnă În primul rând a părăsi biocenoza. Și n’o face? În primul rând simplificând-o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care Natura nu este interesată câtuși de puțin de această activitate - dacă poate fi numită astfel -, a omului. Romancierul, al cărui nume Îl ignor, căci În fond a făcut ce-a făcut tot pentru bani, a „uitat“ să localizeze castelul teribilului lui personaj. Nu-i bai. O faceți voi, pe considerente la fel de Încâlcite precum vă este viața. Dar turistului care ar vrea să-și mântuie vacanța și banii În compania lui Dracula, Îi este indiferent dacă amplasamentul acelui ipotetic castel e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Bucelea, țăranul Victor Șandru și croitorul Ion Cristian. Ar fi trebuit să mai fie acolo profesorul Ion Groapă consăteanul nostru, dar n-a fost. El vânduse ce avusese de vândut și își terminase misiunea. Rolul lui de Iuda, în această teribilă tragedie era să confirme spusa filosofului nostru surghiunit o viață, Emil Cioranu: -« Icoana blândei și frumoasei noastre Miorițe, este uneori umbrită de gălbeaza ei». Pentru serviciile sale aduse organelor de securitate a fost răsplătit cu postul de director al unui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de toți ai casei, din ambele părți, perechile, mai ales cea mai tânără fiind mai mult decât reușită, care nu așteptau nimic altceva de la viață, decât să fie cei mai fericiți tineri din lume. Vremea însă începe să vremuiască. Începe teribilul măcel mondial, avândui ca protagoniști pe cei mai scelerați conducători de state din epoca modernă a Europei. Războiul care parcă nu se mai termina, se încheie după cum se știe cu victoria rușilor, țara noastră căzând în zona lor de influență
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Victoria D. Popa 7 zile în Grecia Motto: „Angulus ridet” „Acest colț de pământ îmi surâde” Horațiu Teribila ispită Din fragedă pruncie și până la cea mai înaintată vârstă ești prins în dansul ispitelor. Copilul mic este ispitit de șmecheria funcționării unei jucării, elevul de țigară sau de găsirea soluțiilor unor probleme, adolescentul de frumusețea unei fete sau de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
numit ispite. Citind cartea am înțeles că ispitele sunt tendințe de a depăși, de a ieși din tine pentru ca astfel să te poți întregi prin adaosul unei realități din afară. Acum înțelegeam nebuna mea dorință de a merge în Grecia, teribila mea ispită. Nu-mi doream Italia, nu-mi doream Spania, ci neapărat Grecia care încă din antichitate a fost leagănul unei culturi înfloritoare. Trebuia s-ajung în țara muntelui Olimp considerat în mitologia greacă lăcașul zeilor, în țara legendelor acestui
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dar și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei, constituind un laitmotiv al structurii eminesciene: El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut 242 așa încât, personajul ajunge la o teribilă dedublare; trăitor în vremea lui Alexandru cel Bun, El nu mai era el. I se părea atât de firesc că s-a trezit în această lume243. De ce toate acestea ? Și care este mecanismul acestui fenomen neîntâmplător ? Eminescu îl explică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unelte de împrumut și cu trudnic efort. Mama mea publica și ea literatură pentru copii (în "Iașul literar" și în revistele pentru cei mici), iar odrasla, nu-i așa, încerca să se înscrie în plutonul literaților. Începusem, la Vatra Dornei, teribila dramă intitulată "Furtuni sub cer senin" și Luca, profesoral, mi-a dat primele indicații... tehnice: "îndoaie foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia-i scumpă". Totul s-a năruit când Sfatul Popular, măsurând metrii pătrați de pe str. Parcului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
face o treabă excelentă), dar am înțeles că locul de onoare în scara de valori propusă de J. A., va fi totdeauna acordat faptului de cultură (cărții, concertelor, spectacolului de teatru și drogului epocii cinematograful) când am constatat că și teribilul cutremur din 1940 se bucură tot de o "repede ochire" și-atât. De altfel, Jeni explică: "Nu citesc niciodată ziare (...) Mă uit la toți acești politicaștri care mișună prin lume. Îmi este groază cât de diferită mă simt de ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de a fi solidar cu ceilalți" observația aparține lui Cristian ("Cortext", iulie 2008). Altfel spus, și cu aplicație la cazul Goma, prevalență n-are ideea, nici opera, nici statutul personalității, ci reacția ofuscată la unele "ciupiri" ridicate la rang de teribilă ofensă. Ajungându-se, incredibil, până la negarea talentului scriitoricesc al lui Goma, ceea ce denotă rea credință cât cuprinde. Într-un remarcabil număr al dichisitei reviste "Amfitrion", care apare la Turnu Severin (redactor, Mihai Rogobete), dedicat în întregime lui Goma, Andrei Vartic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acest ținut de verdeață și răcoare n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi sunteți poporul, jeguri nemernice! Ce-ați făcut cu copiii voștri? Ce-ați făcut cu părinții voștri? Ce-ați făcut cu morții voștri, pe care vreme de o jumătate de sută de ani i-ați omorât neîncetat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urează. Omoară, omoară. Cu sănătate și neclintită putere de muncă, pentru a da, acțiunile sale mobilizatoare, ideile și, o nouă strălucire identității, omoară omoară omoară. Mi-am Întors privirea Înlăcrimată În Întunericul demisolului meu din Bariera Vergului, unde aceeași istorie teribilă și perfect ilizibilă zăcea ferecată În două sute de kilograme de coli de hârtie scrise de mâna mea pe ambele fețe. De cum m-am apropiat, m-am pomenit Împresurat de un nor de praf a cărei unică menire părea a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
însângerate, rămase neîngropate prin șanțuri, aparținând acelui biet trup de copil. Un copil, era doar un copil Absirt atunci când a fost sfârtecat cu cruzime dinaintea ochilor îngroziți ai tovarășilor lui Iason. Nu pot să nu mă interoghez mereu asupra forței teribile ce a împins-o pe Medeea să se mânjească cu sângele fratelui ei; a fost la mijloc o putere demonică, fără îndoială. Mă întreb ce impuls se poate dezlănțui într-o ființă omenească, cuprinsă de orbire în așa măsură încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]