33,401 matches
-
de domnul Isaac Schwartzmann, tatăl celui mai bun prieten al meu din acei ani, Ghidale Schwartzmann. Ghidale avea o colecție formidabilă de timbre. I-o lăsase amintire unchiul lui când a fost să plece în Israel. Erau mai ales acele timbre mari, viu colorate, din țări stranii pentru noi, al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Ghidale ca primul dintre noi care ajunge în Volta Superioară sau în Indiile Orientale sau în Mozambic să-i trimită celuilalt, în fiecare zi, cât timp va sta în acea țară, câte un plic timbrat, cu cele mai frumoase timbre puse în circulație de poșta de acolo. Și cu mențiunea, obișnuită pasionaților colecționari de rarități filatelice, „A se ștampila cu atenție“. Ghidale a plecat și el anul următor cu ai lui în Israel. Începeau pregătirile cu multe luni înainte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și atât de greu de atins. Și greu de imaginat, în discuțiile noastre, când făceam fel și fel de planuri despre ce vor face Ghidale și ai lui acolo, în țara de peste Mare. A plecat și mi-a lăsat un timbru mare, un fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un timbru mare, un fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar de el știute, doar de el râvnite și doar lui menite a le atinge, la capătul acelei necontenite plutiri. Nu mai văzusem timbrul acela la Ghidale. Credeam că-i cunosc toată colecția, de altfel, nu prea mare. Mi-a spus că nu-i dădea voie tatăl său să-l arate cuiva. Avea o poveste ciudată, spunea, timbrul acela. Îl adusese tatăl său când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acelei necontenite plutiri. Nu mai văzusem timbrul acela la Ghidale. Credeam că-i cunosc toată colecția, de altfel, nu prea mare. Mi-a spus că nu-i dădea voie tatăl său să-l arate cuiva. Avea o poveste ciudată, spunea, timbrul acela. Îl adusese tatăl său când îl eliberaseră din lagăr de la Dachau. I-l dăduse un tanchist american chiar în dimineața când au ieșit din lagăr și rătăceau, tatăl lui și cu bunicul, pe o șosea în căutarea unui adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adăpost al libertății. Erau câteva sute de eliberați din lagărul acela și nu știau încotro s-o apuce. Atunci au apărut tancurile americane și un soldat l-a luat pe tatăl lui Ghidale, i-a dat ceva de mâncare și timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate al uniformei. Spunea Ghidale că tatăl său, de multe ori când făcea rugăciunea de aprinsul luminilor, la Hanuca, dar și la alte mari sărbători, scotea timbrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate al uniformei. Spunea Ghidale că tatăl său, de multe ori când făcea rugăciunea de aprinsul luminilor, la Hanuca, dar și la alte mari sărbători, scotea timbrul acela și le spunea tuturor celor de față povestea lui. Le mai spunea că pentru om libertatea este așa, ca un fluture care tot zboară, nu știi de unde vine, unde se duce, când apare, când dispare. Așa cum nici fluturii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zboară, nu știi de unde vine, unde se duce, când apare, când dispare. Așa cum nici fluturii nu știu de zborul lor, nici omul nu știe de libertatea lui. O simte doar, ca o beție de zbor neîntrerupt. Îi dăduse lui Ghidale timbrul atunci când le-a venit dezlegarea să plece, spunându-i să-l dea celui mai bun prieten al lui ca un semn al neuitării și ca o speranță a libertății. Eu i-am dat lui Ghidale atunci, la despărțire - fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
front. I-l dăduse, spunea, spre a o necăji pe mama, o fată la Brno. Era de fapt un cuțitaș de desfăcut scrisori, cu mici plăsele de os gălbejite de timp. „Știi“, mi-a spus Ghidale când mi-a dat timbrul acela, „la Hanuca, noi aprindem luminile și cântăm un cântec tare frumos. M-a învățat mama. Dacă vrei, ți-l cânt acu’, deși nu se cântă decât la sărbătoare, când stăm la fereastră și privim cum vine lumina“. Eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
filmelor de la cinematograf. Ne fascina antena aceea. Gândul că prin sârmele și stâlpul acela cu un cablu roșiatic, gros cât un cârnat, imagini venite de la mari depărtări se scurgeau în sufrageria profesorului ne înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lecturi la zi. Credeam într-adevăr în conspirația evreilor, despre care tot peroram? Nici măcar nu-mi mai aminteam de jurămintele mele cu Ghidale, din anii prieteniei noastre. Uitasem cum mă podidea plânsul când intram în frizeria domnului Albrechtino? Uitasem de timbrul acela cu marele fluture tot străbătând văzduhuri spre înălțimi doar de el adulmecate? Nu cred. Nu uitasem nimic. Dar nici nu știu de ce vorbeam aiurea. Nu aveam nici un temei. Nimic rezonabil nu mă îndreptățea la astfel de extremisme. Decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. Am aruncat bilețelul. Sufletul mi l-am păstrat. De la Ester nu mi-a mai rămas, scrisă de mâna ei, decât o foaie de caiet dictando. Într-o noapte, îi povestisem despre anii mei în R. și despre Ghidale, cu timbrul lui cu marele fluture care tot zbura. I-am spus atunci și despre cântecul de Hanuca pe care mi-l cântase Ghidale, melodia lui zglobie și cuvintele acelea neînțelese pentru mine, dar calde, învăluitoare. A zvâcnit din pat și, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tirania; ad maiora natura nos genuit - natura ne-a creat pentru lucruri mai mari. Glabraria îmi evocă, vie, istoria doamnei C.V., frumoasa văduvă de 65 de ani, cu proprietăți (două blocuri), cu conturi în bancă și o colecție faimoasă de timbre (3 „Cap de Bour“, 5 „Carol cu perciuni“ și alte rarități) tocate în câțiva ani (doi? trei?) de avocatul Ianus C., un glaber al generalului Vamake. Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și enigmaticul fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a dispărut astfel, ca și cum nu l-am avut niciodată. Fusesem la doctorul F. să i-l arăt, dintr-o prostească nevoie de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a dispărut astfel, ca și cum nu l-am avut niciodată. Fusesem la doctorul F. să i-l arăt, dintr-o prostească nevoie de a mă făli cu un astfel de timbru, și să-mi spună dacă știa ceva despre marca aceea. Mi-a umplut capul cu fel de fel de povești, care mai de care mai aiuritoare, oferindu-mi chiar o sumă destul de frumoasă pe el, prea bine știind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sumă destul de frumoasă pe el, prea bine știind că nu-l voi vinde. Ca să mi-l fure, peste câteva ceasuri, țiganii... Priveam năuc în jur când am coborât în stație, nevenindu-mi să cred că portofelul dispăruse, că rămăsesem fără timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care te va lovi când nu te aștepți, de unde nu te aștepți, încercând să-ți mutileze, iar și iar, sufletul. De parcă viața ne-ar fi fost dată spre o continuă rănire, spre necurmate astfel de pierderi fără nici o noimă. Pierdusem timbrul de la Ghidale, așa că eram oarecum pregătit pentru buimăceala pierderii acelei povestiri. Sufletul însă nu voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
opinia lui imparțială, era mai nurlie ca Venus din Milo și cu sînii mai tari. Iar eu mă Încred În evaluarea lui Întrucît, Înainte de război, era profesor de estetică, Însă, cum era văr Îndepărtat cu Primo Caballero, firește, acum linge timbre de-o pesetă... — Chiar ieri m-am Întîlnit cu femeia asta, acasă la ea, am șoptit eu. Fermín se uită la mine, uluit. — La Nuria Monfort? Încep să cred că m-am Înșelat În privința dumitale, Daniel. Ai devenit un berbant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd un macac ar fi Încercat să cînte la pian. Barceló se Încruntă. Clara continua să mîngîie claviatura undeva În depărtare. — Nu-ți face griji, Daniel. Am Încasat eu bătăi mai strașnice. Fumero ăsta nu știe să lipească nici măcar un timbru. — Prin urmare, cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar inspectorul Fumero În persoană, zise Barceló. Văd acum că vă mișcați prin sferele Înalte. — La partea asta a poveștii Încă nu ajunsesem, am zis eu. Fermín Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la vârsta lui, Papil mai mult ar fi chibițat, dându-și cu părerea. Nu era totuși nevoie de martori când era vorba de orgii sentimentale... Papil putea face pe rățoiul Donald și În „plomba” lui. Putea toca liniștit mărar pe timbre, fără să-l deranjeze cineva. „Cătușe din pluș, atingere de catifea Lila, bici de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu găleți la fiecare capăt. Un veșmânt negru traversează curtea de la stânga la dreapta. Grințu se așază cu dosul pe masa-tarabă. Întinde mâna și-și apropie pachetul de cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aprilie, s-a făcut inventarul la efectele ce s-au primit asupra omului. la prânz am mâncat ciorbă de pește, da’ era așa de Împuțită că nici porcii n-o mânca. după ce am mâncat am scris acasă un plic fără timbre. Vocea din off pare a avea mereu același punct de emisie. De fapt el se schimbă foarte des și spectatorul are dreptul să afle aceasta. Tocmai când Bobocică spune că Într-o dimineață de aprilie au fost scoși pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
persoane fizice, pot fi făcute în limbile română, arabă, franceza sau engleză. 3. Reprezentantele diplomatice și consulare pot cere direct autorităților și instituțiilor de pe teritorial celeilalte părți contractante informații în vederea apărării intereselor cetățenilor. Articolul 12 Orice scutire de taxe de timbru, de taxe notariale sau de înregistrare acordate certificatelor și documentelor ce trebuie furnizate autorităților și instituțiilor de pe teritoriul uneia dintre părțile contractante se va aplica, de asemenea, certificatelor și documentelor care, pentru necesitățile acestei convenții, trebuie să fie furnizate autorităților
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]