7,762 matches
-
piatra ei cât sâmburele de piersică, susținea sus și tare că nu s-a bucurat nicicând de o sanătate mai înfloritoare. Îi răsplătea pe doctorii care o mințeau că longevitatea sa nu poate fi pusă la îndoială. Însă trupul îi trăda boala. Atunci când a arătat cu degetul spre mine, spunându-mi că sunt rea, mâna îi tremura, făcând-o să arate ca și cum era pregătită să mă lovească. Încerca să-și stăpânească tremuratul, dar până la urmă, a căzut pe spate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
soțiile și copilul Majestății Sale? Yung Lu își îndreaptă spatele. Privirile noastre se întâlnesc. Precum cerneala care atinge hârtia de orez, momentul s-a întipărit în mintea mea o imagine pe care nu o voi uita niciodată. El s-a trădat întru câtva prin expresia sa, care îmi spune că în această clipă mă analizează, mă cântărește, mă evaluează. Simt că vrea să știe sunt eram demnă de angajamentul său. Susținându-i privirea, îi răspund în tăcere că îl voi răsplăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul Hsien Feng a văzut încă de când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc să ies din șanț, dar genunchii mă trădează și mă prăbușesc. El mă apucă de braț, iar atingerea mâinii sale mă face să suspin ca un copil: — Aș fi fost o fantomă flămândă, zic eu. Am avut parte de foarte puțin somn, de nimic de mâncare toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca niște papagali. Îl întîmpinară pe Goilav cu ochii țintă, trădînd curiozitate. - Ce treabă ai cu Aizic? Dacă vrei un ogheal fain, știu eu unul ieftin, aproape pe degeaba. Așa o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav. Dar am vorbit deja cu domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noi ne supunem lor. - Logica trebuie să slujească omul. Altminteri e sofism. - Logica nu trebuie făcută pentru nevoia fiecăruia. Fiind o știință, ea rămîne a tuturor. Nu ține seama de aranjamentele de care se ocupă politica. - Natura nu poate fi trădată. Toate construcțiile pe care dumneata le numești raționale sînt de fapt artificiale și nu fac decît să constrîngă natura omenească care e silită să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi și umpluseră cu note zeci de cataloage. Cu privirile sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în obrazul ca o beșică, celălalt dascăl, pe nume Brînză, mă studia cu bonomie. Avea, ca toți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
puteam obișnui cu obiceiurile din sat erau destul de numeroase și de ridicole. De pildă, nu mă simțeam capabil să mă adresez cuiva cu acel gîdilitor „Trăiți”, care, în armată, corespunde unei poziții cu palmele la vipușcă. Pe linie organizatorică, formula trăda cele mai precise ierarhii. O dată totuși am încercat-o și eu cu Jugan, pe care l-am întîmpinat cu acel pompos „să trăiți”. Forfetarul m-a privit înspăimîntat. Faptul cel mai curios era că, unora, ciudățeniile mele le inspira teamă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cam ce avea de gând să ascundă. Era Încredințat de-acum că tatăl trăsese sfori și o Împinsese pe cea pe care o vedea prea curvă pentru fiul lui În brațele altuia. Rândurile puține din scrisori și lipsa banilor Îl trădau pe bătrân: aștepta, cu nerăbdare, ca aceea să se mărite și, când Cătănuță cel tânăr ar fi venit În permisie, ar fi fost prea târziu: nevrednica ar fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră‐i clădită pe‐ndoială; e un temei în toate ca‐n lună sau în soare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
continuare astfel. Vă rog, citiți și restul scrisorii și chibzuiți cu băgare de seamă. Seniorul Hanbei a scris un plan de cucerire a Castelului Miki. Kanbei îi fusese întotdeauna complet devotat lui Hideyoshi, dar, în situația de față, glasul său trăda o anume nervozitate față de nestăpânita demonstrație a laturii sensibile din caracterul lui Hideyoshi. În acea scrisoare, Hanbei prezisese că Miki avea să avea să cadă într-o sută de zile. Dar, de asemenea, avertiza că victoria nu trebuia obținută doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat, această săgeată a fost trasă de inamic în castel. Avea legată de ea o scrisoare, cerându-mi să mă întâlnesc cu unul dintre generalii Seniorului Hideyoshi, Kuroda Kanbei, aici, astă seară. — Vine Kanbei aici! Un om care și-a trădat seniorul pentru Oda. Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii de ostași. — Cu atât mai bine! Ne-a făcut să înțelegem cât se poate de limpede că ne-a trădat. Dacă nu se întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care nu știu ce înseamnă loialitatea. Dezlănțuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Katsuyori; iar cei din jurul lui - chiar și populația generală, care îl privea ca pe principalul său reazem - simțeau o cumplită dezamăgire. Katsuyori, își dădeau seama oamenii, nu era Shingen. Deși Kiso Yoshimasa era ginerele lui Shingen, complota să-l trădeze pe Katsuyori și nu credea că acesta putea să supraviețuiască. Începu să cerceteze mersul provinciei Kai. Printr-un intermediar din Mino, ținea, în secret, legătura cu Nobunaga, de aproape doi ani. Armata din Kai se despărți în mai multe linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ajuns, nu numai că-i predase inamicului castelul său din Ejiri, dar se și angajase să-l călăuzească pe Tokugawa Ieyasu. Acum, se spunea că se află în avangarda trupelor care invadau provincia Kai. Așadar, propriul lui cumnat îl trădase pe față și chiar încerca să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?“ se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum zece ani, generali noștri nu erau așa. Fiecare dintre ei avea simțul rușinii și era atent cu propria lui reputație. Când tatăl meu se mai afla încă pe lumea asta, oamenii rareori își trădau seniorul, necum să-și fi părăsit propriul clan. Preotul continua să tacă, ținând ochii închiși. În comparație cu Kaisen, care părea asemenea cenușii reci, Katsuyori vorbea înainte, ca un foc dezlănțuit: — Însă până și oamenii care erau postați și pregătiți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trădarea neamurilor dumneavoastră. Trebuie să fie înfricoșător și neliniștitor pentru amândoi, stăpâne și doamnă, să treceți prin așa ceva, fără a ști ce a fost în sufletele oamenilor. Dar lumea nu e plină numai cu oameni ca aceia care v-au trădat. Acum, în ultimele dumneavoastră momente, cel puțin, toți cei care vi se află alături sunt uniți cu trup și suflet. Acum puteți crede atât în om, cât și în lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Generalul Muneharu și veți vorbi cu el, dar, dacă se întâmplă ceva, cred că nu va rămâne nepăsător la vederea sigiliului. Hideyoshi părea optimist, însă ceilalți doi nu-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi se gândea la altceva? Călătoria din Okayama până la Castelul Takamatsu dura mai puțin de o zi, iar mesagerii ajunseră cu atât mai repede, cu cât se deplasau călare. Trecând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre vorbitori e un om de vreo treizeci de ani, câtă vreme celălalt era mult mai vârstnic. Păreau a fi tată și fiu. Aveau ceva aparte, ce-i deosebea de negustorii importanți din Sakai - o parte a caracterului, poate, care trăda cultivarea gândirii libere, printr-o profundă educație. Totuși, privindu-i, se observa din prima clipă că erau comercianți. Cu Nobunaga primit în gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă începând, la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebui să plecăm imediat. Toshimitsu așteptă ca Fujita Dengo să se întoarcă din misiunea sa în Koriyama. Dengo sosi cu furia întipărită pe toată fața. — N-am făcut nimic, îi spuse el lui Toshimitsu. Ticălosul ăla de Junkei ne-a trădat și el. A găsit o scuză ca să nu vină aici, dar, la întoarcere, am descoperit că ține legătura cu Hideyoshi. Și când te gândești că un om care a fost atât de apropiat clanului Akechi e capabil de așa ceva! Imprecațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Reluarea castelului în stăpânire fusese executată la fel de ușor ca și cum ar fi mutat un obiect din mâna stângă în cea dreapta. Chiar dacă ar fi cerut Katsutoyo întăriri din Echizen, acestea nu puteau veni, din cauza nămeților. În plus, Katsuie l-ar fi trădat cu asprime, întocmai cum făcuse și înainte. Când Katsutoyo se îmbolnăvise, în timpul misiunii la Hideyoshi, Katsuie își manifestase mânia limpede în ochii întregului clan. „Să profite de ospitalitatea lui Hideyoshi sub pretextul bolii, iar apoi să se întoarcă, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fost divulgat azi dimineață? întrebă el. Ei bine, complotul lui Shogen trebuie să fi fost prost conceput. Spune-le la toți trei să vină aici. Până atunci, Genba făcuse tot posibilul pentru a-l determina pe Shogen să-și trădeze seniorului, dar acum, când planul îi înșelase așteptările, vorbea despre el ca și cum n-ar fi adus decât belele. Shogen și ceilalți doi se așteptau să fie bine primiți, însă atitudinea lui Genba îi dezamăgi enorm. Shogen ceru să-l întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]