6,548 matches
-
Timp de șapte decenii, ea va opune social-democrația - tendință moderată și democratică a socialismului - comunismului și va îmbrăca mai multe forme. Mai întâi, pe cea a unei lupte semantice: din 1918, Lenin impune abandonarea termenului de „social-democrat” - considerat dezonorant, din cauza „trădării” -, înlocuit cu cel de „comunist” - singurul, de acum înainte, onorabil pentru un revoluționar. După aceea, pe cea a unei divergențe doctrinare radicale: socialismul și comunismul se dovedesc două filozofii politice diferite. în sfârșit, pe cea a unei lupte politice și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recent relația dintre regulile morale universale și sistemele particulare de etică națională”35. Interesul propriu național a fost privilegiat sau considerat superior, iar interesele statale nu se mai întâlneau într-o zonă de egalitate: „Virtute a vechii diplomații, compromisul devine trădarea celei noi, deoarece reconcilierea mutuală a pretențiilor conflictuale - posibilă sau legitimată într-un cadru comun al standardelor morale - devine echivalentul capitulării atunci când standardele înseși sunt mizele conflictului”36. În fiecare capitală naționalistă și-a făcut apariția o politică externă ideologică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putem întoarce în Epoca Credinței. În consecință, se poate spune că ceea ce exista odată în mod natural trebuie recreat prin artă. Morgenthau a recomandat crearea unei diplomații pricepute și umane, care să consacre ideea că un compromis nu înseamnă o trădare. De fapt, gestul de a ceda în aspecte care nu sunt vitale a fost (în și prin sine) un lucru bun datorită obiceiului pe care-l imprimă - unul care acceptă legitimitatea altor actori în joc și, ceea ce este și mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau crescând-o pe cea a talerului mai ușor. Divide et imperatc "Divide et impera" Prima metodă și-a găsit manifestarea clasică în maxima „divide et impera”, în afara impunerii de condiții oneroase în tratatele de pace și de incitarea la trădare și revoluții. Ea a fost utilizată de națiunile care au încercat să-și slăbească rivalii sau să-i mențină așa cum erau, divizându-i ori menținându-i divizați. În epoca modernă, cele mai consistente și importante politici de acest tip sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un sport al regilor, care nu trebuia să fie luat mai în serios decât jocurile și pariurile, cu o miză strict limitată și complet lipsit de orice principiu transcendental. Politica internațională era de așa natură, încât ceea ce privim retrospectiv ca trădare și imoralitate nu reprezenta mai mult decât o manevră elegantă, o strategie curajoasă sau o mișcare tactică bine planificată, executată după regulile jocului, recunoscută de toți jucătorii ca fiind legală. Balanța de putere a acelei epoci era mai curând amorală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Atunci când o regulă de comportament necesită o acțiune pe care o altă regulă de comportament o condamnă, soarta interesului sau a valorii implicate depinde de puterea relativă a sancțiunilor care susțin dispozițiile contradictorii. Împotriva unei amenințări a existenței proprii, prin trădare sau prin revoluție, sau împotriva unei amenințări la adresa existenței membrilor săi, prin crimă, societatea ține sub control toate cele trei tipuri de sancțiuni. În acest fel, moralitatea, moravurile și dreptul se întăresc reciproc, oferind o protecție întreită vieții societății și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vizualizăm jena personală a individului în cauză și indignarea publică ce ar urma incidentului, și atunci avem măsura profunzimii schimbării care a transformat etica politicii externe în ultimul timp. Astăzi, o asemenea ofertă ar fi privită ca o invitație la trădare, altfel spus, o încălcare a celei mai fundamentale dintre toate obligațiile morale în afacerile internaționale - loialitatea față de propria țară. Când a fost făcută și chiar când a fost relatată, cu puțin timp înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, era o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trebui să-l accepte și în care ar trebui să opereze politicile lor externe. Codul moral al unei națiuni lansează provocarea dreptului său universal cu o fervoare mesianică în fața alteia, care îi răspunde la fel. Compromisul, calitatea vechii diplomații, devine trădarea celei noi, întrucât acomodarea reciprocă a pretențiilor contradictorii, posibilă sau legitimă într-un cadru comun al standardelor morale, determină capitularea atunci când înseși standardele morale reprezintă miza conflictului. Astfel este pregătită scena pentru confruntarea dintre națiunile ale căror mize nu mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ligii Națiunilor. Tratatele de garanție Învățând din trista experiență că datoria sacră și inviolabilă de a fi loial față de tratate nu este întotdeauna o asigurare demnă de încredere că ele vor fi respectate, oamenii au căutat să obțină garanții împotriva trădărilor, mijloace pentru aplicarea respectării lor independent de buna-credință a părților contractante. O garanție reprezintă unul dintre aceste mijloace. Atunci când cei care încheie un tratat de pace sau orice alt tratat nu sunt absolut siguri de respectarea sa, ei cer ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu propria sa independență. Astfel, un conflict izbucnit la periferia sistemului de state european s-a transformat într-o bătălie care amenința să afecteze întreaga distribuție de putere din cadrul acelui sistem. Negocierea devenise imposibilă deoarece era văzută ca ducând la trădarea intereselor vitale proprii. Nu se mai puteau face concesii, deoarece identificarea intereselor proprii cu cele ale națiunilor minore implicate în conflict a transformat concesia făcută aparent în favoarea altora în concesie făcută în detrimentul propriu. Conflictul nu mai putea fi evitat deoarece
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
confruntat într-o competiție inflexibilă. Nici una nu se putea retrage fără să cedeze ceva ce considera vital pentru ea. Nu puteau merge mai departe fără să riște declanșarea unui conflict. Prin urmare, persuasiunea a fost echivalentă cu înșelăciunea, compromisul însemna trădare, iar amenințarea cu forța însemna război. Date fiind natura relațiilor de putere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică și atitudinile cu care aceste două superputeri aduceau în discuție relațiile lor reciproce, diplomația avea puține de spus și a tins să devină
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tărâmuri, așa cum și noi ne ascundem secretele, uneori și adevăratele măști, de ochii lumii - numai acolo le veți intui -, în timp ce viața își urmează agale cursul, iar personajele ascund și se ascund, folosindu-se de replici memorabile pentru asta. „A fost trădare sau act de curaj? Ambele, poate. Nici unul nu implică premeditare: astfel de lucruri au loc într-o clipă, cât ai clipi din ochi. Asta poate fi numai din cauză că le-am repetat deja, iar și iar, în tăcere și pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care doream s-o construim - și, ca s-o spun mai pe șleau, nu prea are de-a face cu generozitatea, cu solidaritatea și cu idealismul. Politica este alcătuită aproape în exclusivitate din manevre, intrigi, conspirații, pacte, manifestări de paranoia, trădări, multe calcule, cinism cât cuprinde și tot felul de tertipuri. Și asta pentru că pe politicianul de profesie, fie el de centru, de stânga sau de dreapta, ceea ce-l mobilizează, îl entuziasmează și-l menține în acțiune este puterea: să ajungă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
este incontestabilă. În al doilea rând, dreapta considera perioada comunistă ca o formă de ocupație sovietică/rusă a Poloniei. Prin urmare, implicarea multor lideri actuali ai stângii în aparatul Partidului Comunist în epoca Republicii Populare Poloneze este percepută ca o trădare. Pe de altă parte, stânga considera dreapta fundamentalistă și elericală, ceea ce poate constitui principalul obstacol în construcția unui stat și a unei societăți moderne deschise și secularizate. În acest context, ce este deosebit de interesant este faptul că funcțiile pro-europene, de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
făcut aluzie la caracterul stângist al "primei" Solidarității (1980-1981) care, după ei, a mobilizat milioane de polonezi cu slogane în favoarea justiției sociale și a libertății naționale. În numele grupurilor precum "Solidarnosc Pracy" (Solidaritatea Partidului Muncii) sau sindicatul "Solidarnosc 80" care ilustrează trădarea idealurilor solidarității și a intereselor muncitorilor de către elitele intelectualității liberale, demonstrează clar această orientare politică. Pe de altă parte, intelectualitatea liberală a fost de asemenea criticată de către succesorii mai naționaliști ai vechilor elite ale Solidarității, care au acuzat-o de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care "nu a mâncat salam de soia", simbolul regimului comunist, și care deci, fugind și abandonându-i pe ceilalți era nelegitimă. Pentru unii, plecarea, reușita externă este o garanție a calității, pentru ceilalți, este simbolul unei salvări individuale, al unei trădări colective. b) Al doilea element fondator al versantului anticomunist privește recursul la violență al FSN-ului în două momente încărcate cu o simbolistică deosebită: în martie 1990, la Târgu Mureș, și în iunie 1990 în Piața Universității. În cele două
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
grupărilor naționale și, întrupînd fiecare sufletul lor colectiv, vor crea o obște, o unitate superioară, o conștiință generală a umanității“ (4, 359). Raportarea la situația concretă a basarabenilor, ale căror interese trebuie să le slujească, nu-i mai pare o trădare a idealului suprem, libertatea omenirii, ci, din contra, o etapă necesară, din moment ce se întreabă dacă „prin ruptura de sufletul colectiv care ne-a creat, mai putem servi idealul omenesc? <footnote Este o interpretare aparte a afirmației lui M. Eminescu: „Individul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Literary Opinion in America (sub îngrijirea lui M. Zabel) New York, 1937, p. 25 si urm. 15. Stace, op. cit., p. 164 și urm. 16. Goethe, Dichtung und Wahrheit, Cartea XIII, Collingwood (op. cit., pp. 121-124) face deosebire între "exprimarea emoției" (artă) și "trădarea emoției", o formă de non-artă. 17. Platon, Republica, X, § 606 D; Augustin, Confessiones, I; A. Warren, Literature and Society, în Twentieth Century English (culegere îngrijită de W. S. Knickerbocker), New York, 1946, pp. 304-314. 18. J. E. Spingarn în a sa
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Siberia, de la Dublin până la Norilsk, din secolul al XIV-lea până în secolul XX, și îl marchează, pentru cei ce-l vor descoperi sau imagina peste decenii, prin semnele universal recognoscibile ale adevărului. Anchetele și torturile în care sunt acuzați de trădare devin repere în această nouă mitologie eroică, al cărei personaj emblematic este Boris Davidovici Novski, omul nou veritabil, a cărui tenacitate și rezistență în opoziție i-au transformat biografia îl legendă. Noua Atlantidă, cum o numește scriitorul, este atât continentul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
incontrolabile reacții erotice, instabilă și periculoasă. Carențele mariajului cu Hugo și disponibilitatea acestuia de accepta libertatea individuală ca pe un factor de solidificare a cuplului îi oferă scriitoarei oportunitatea adulterului și a autodevorării prin confesiune. Jurnalul înregistrează febra și emoția, trădarea și loialitatea unui personaj ce nu își refuză nicio ficțiune și nu se retrage din nicio ecuație, oricât de incertă sau riscantă. Anaïs Nin descoperă proprietățile curative ale minciunii și sensul puterii sexuale atunci când lasă în urmă nesiguranța corpului și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
muri de cancer, Tereza, deja deplin subordonată Securității, îi face prietenei sale o vizită în Germania. Deconspirată printr-o simplă deschidere a geamantanului de călătorie, Tereza este dusă imediat la gară. Întoarcerea acasă prin noapte, în mers împiedicat de rana trădării, adaugă spectrelor alienării un nou nivel. Exilul auster, generat de o exemplară condiție morală, a modelat o conștiință istorică ce vorbește, și în această carte, despre modurile supraviețuirii și neuitării. "Orizont", nr. 1526/ 2009 O trilogie a înstrăinării Biografia lui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
începută cu ceva vreme în urmă, să existe. Este și acesta un fel de plângere, sau de bucurie, dragii mei. Fericirea și nefericirea merg totdeauna mână în mână, și doar atunci când simțiți cuțitul durerii pricinuite de boli, de sărăcie, de trădare, de răutatea și egoismul celor de lângă noi (paradoxal, de cele mai multe ori durerea țâșnește mai intens când ne dezamăgesc cei pentru care am pune mâna în foc), sufletul nostru cade în genunchi și privește spre cer. Fericiți sunt cei care o
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
un referendum pentru demiterea Președintelui. ... Articolul 96 Punerea sub acuzare (1) Camera Deputaților și Senatul, în ședința comuna, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare. ... (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea deputaților și senatorilor și se aduce, neîntârziat, la cunoștința Președintelui României pentru a putea da explicații cu privire la faptele ce i se imputa. ... (3) De la data punerii sub acuzare și
CONSTITUŢIE*) din 21 noiembrie 1991 (*republicată*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107465_a_108794]
-
care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte; c) trădarea prin ajutarea inamicului; ... d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat; ... e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete
LEGE nr. 51 din 29 iulie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) privind securitatea naţională a României**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107569_a_108898]
-
pe care-l secretă, orb și fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă nevăzută și improbabilă. Victima noastră - viitorul, improbabilul cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil complice al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest termen oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă, În esență, contra acelei Singurătăți creatoare care a izvodit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]