5,887 matches
-
Fernic o ia ușor spre dreapta, cât pe ce să se accidenteze cu turiștii. Din stânga mea, adică dreapta ta, urlă din nou Pribeagu, corectându-se și făcându-l să se redreseze în ultima clipă. Iar când Fernic îndreaptă din nou trăsura și francezii trec cu viteză pe lângă ei, Cristi începe să arunce ca un nebun cu batiste înspre ei, una reușind să se prindă chiar de fața unuia și, până s-o dea la o parte, să-i facă să încetinească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
genunchiul unui cal, făcându-l să se sperie și să se împingă în celălalt cal, aproape scoțându-i de pe traseu pe bogătașii de la herghelie. — Bine, mă, Cristi, bine, mă ! Aida ! ! ! Brusc se aude o împușcătură și un glonț lovește fundul trăsurii. — Băi, ăștia-s nebuni, trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să-i anunțe : Țineți-vă bine bine de tot, fraților ! Și brusc trăsura începe să se zdruncine din toate înche- ieturile și să sară parcă în toate direcțiile, abia o ține pe o linie dreaptă Ionel. Toți trei urlă de spaimă, când se văd ieșiți de pe Cățelului, pe drumul de țară, în mijlocul unor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Franțuzii trag ? Trage și tu spre ei, Cristiane. Cristi scoate pistolul și începe să tragă aiurea pe lângă Pribeagu, în spate. — Vezi cum mă nimerești, domnișorule Cristian, să n-ajung de azi la cele cerești ! Și poc, o lovitură zdravănă și trăsura sare aproape jumă- tate de metru în aer, zguduindu-i pe cei trei prieteni. — Nu e nimic, a fost piatră ! Vedeți, vedeți în spate ! Și poc, încă una, mai puternică, care i-a luat pe nepre- gătite și l-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său. Fernic era cât pe ce să cadă, dar s-a prins în ultimul moment de hățuri. — Doamne, ce zdruncinături, nu poți s-o lași mai moale ? ! — Mai moale și pierdem și ne mai și găuresc ăia cu gloanțele lor ! Trăsura tremura, parcă era cutremur, abia dacă se mai puteau ține de ea, încep mai mult să se țină unii de alții. Sărea când nici nu te așteptai și se mai auzea câte o împuș- cătură, de aveai impresia că poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iau o căpiță numai de ovăz, o să vedeți, hai, copiii mei ! — Aoleo, curba, curba, bă ! Curba ! țipă Pribeagu la Fernic, care n-o observase la timp. — Țineți-văăă ! Însă viteza era prea mare, iar când caii au tras brusc spre dreapta, trăsura nu i-a mai urmat. O ruptură, de parcă s-ar fi crăpat lumea în două, le-a țiuit urechile, apoi s-au răstur- nat în lateral. Fernic a sărit în față, Cristi în spate, iar Pribeagu s-a dus cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu i-a mai urmat. O ruptură, de parcă s-ar fi crăpat lumea în două, le-a țiuit urechile, apoi s-au răstur- nat în lateral. Fernic a sărit în față, Cristi în spate, iar Pribeagu s-a dus cu trăsura câteva zeci de metri, de-a dura, cu tot cu caii care rămăseseră prinși și fuseseră dați peste cap, urlând în ultimul hal. Și apoi trec ceilalți concurenți, care apucă să ia curba, și gloanțe în toate direcțiile. Nimeni nu mai știe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mlaștina asta, cădeam în picioare, așa, mi s-a dus stângul cu totul și-am luat și-o bușitură zdravănă... Sachi unde-i ? — Nu știu. — Sachi ! strigă Cristi cât îl țin plămânii. Cum nu știi, du-te după el, după trăsură. Sachi ! ! ! — Sachi, strigă și Fernic, care o ia într-un suflet pe drum și vede, atât cât se poate în lumina lunii, căci pupilele se mai dilataseră și se mai obișnuiseră cu întunericul, trăsura lor, întoarsă cu roțile în sus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știi, du-te după el, după trăsură. Sachi ! ! ! — Sachi, strigă și Fernic, care o ia într-un suflet pe drum și vede, atât cât se poate în lumina lunii, căci pupilele se mai dilataseră și se mai obișnuiseră cu întunericul, trăsura lor, întoarsă cu roțile în sus, iar caii morți, nemișcați, cu gâturile frânte. Au, Doamne, ai milă de ei ! Că e numai vina voastră, își face Ionel cruce, înainte să strige iar după Pribeagu. — Sachi ! Sachi ! Zi ceva, prietene, urlă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să strige iar după Pribeagu. — Sachi ! Sachi ! Zi ceva, prietene, urlă și Cristi, stând întins pe mijlocul drumului, la câțiva metri în spate. Însă nimic. Nici urmă de poet. — Sachi ! zbiară cu toată forța Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am prins de podeaua trăsurii și cu dinții, cred, praf mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drumului, la câțiva metri în spate. Însă nimic. Nici urmă de poet. — Sachi ! zbiară cu toată forța Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am prins de podeaua trăsurii și cu dinții, cred, praf mă făceam dacă scăpam, nici acum nu-mi vine să-i dau drumul. Dar cum ai reușit ? — Uite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am prins de podeaua trăsurii și cu dinții, cred, praf mă făceam dacă scăpam, nici acum nu-mi vine să-i dau drumul. Dar cum ai reușit ? — Uite-aici am găsit o șipcă lipsă, de unde am apucat zdravăn, numai Dumnezeu cred că a scos-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
picioarele ? — Sufletul, monsieur Ionel, sufletul mă doare. Că eram în față și am pierdut toți banii... Doamne, dă -i naibii de bani, Sachi, îți arde de glume ? — Și mă gândeam, monsieur Ionel, cât stăteam acolo, că trebuie să plătim și trăsura, și caii acuma, nu ? Fernic începe să râdă. Râde și Cristi, auzindu-l de la distanță pe Pribeagu cum se vaită de bani. Nu râdeți, bine că am scăpat toți... Păi, asta-i bine ! — Dacă rămâneam doar eu, plăteam singur întreaga
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Epoca de Aur O altă epocă ia naștere odată cu începutul anilor ’30, odată cu noua coloană sonoră a vieții, dată de romanțe și tangouri. Se simte în aer, se simte în entuziasmul nebun al oamenilor care umplu, alături de mașini moderne și trăsuri încă, străzile înguste și aglomerate ale Bucureștilor, unde larma, forfota și haosul vitezei dau un ritm aparte orașului care este pe cale să explodeze. Se simte în mirosul îmbietor al sutelor de cofetării și cafenele, de baruri noi, crâșme, restaurante, saloane
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu era nimic acolo. — Bine, ne-am cunoscut, e mult spus ne-am cunoscut... Eram cu niște prieteni și v-am abordat, nu am putut să ne abținem, văzându-vă atât de frumoasă. Iar dumneavoastră chiar atunci plecați cu o trăsură. V-am întrebat unde și cu greu mi-ați spus, în ultima clipă, că mergeți la Răcaru. Da, da... Bine, pe vremea când restaurantul Răcaru era pe Griviței și nu aici, la Universitate. Iar noi v-am urmărit negreșit și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai de preț haine din marile vitrine ale Parisului, Vienei sau Milanoului. Ieșeau împreună la cele mai simandicoase petreceri și banchete, îi vedeai mereu în cen- trul atenției la cele mai noi spectacole de teatru, la expozi- ții, urcând în trăsuri elegante sau mașini de lux. — Ești prea orb, Bibi, să vezi că femeia asta îți sucește mințile și te stoarce de bani ? — Când în sfârșit am găsit dragostea pe care mereu am căutat-o, tu vii să-mi spui să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
om din România), hoteluri, restaurante (printre care faimosul „Capșa“) și magazine... Este În egală măsură o axă politică, intelectuală, comercială și mondenă, Încărcată de mitologie, adevărat traseu inițiatic. Se circula În rânduri dese, pe trotuare, dar și, prin mijlocul străzii, trăsurile, apoi automobilele croindu-și cu greu drum... Perpendicular pe Calea Victoriei, de o parte și de alta a ei, se trasează În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea prima axă de mari bulevarde, pe direcția est-vest, purtând numele cuplului regal
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vremea generalului rus al cărui nume Îl poartă; un deceniu și ceva mai târziu, tot Wilhelm Meyer a continuat lucrările. Avea să devină cel mai monden traseu de promenadă; pe la 1900, protipendada Bucureștiului ieșea aici Într-o adevărată defilare de trăsuri, prilej pentru doamne de a-și expune toaletele. Mai târziu, s-a amenajat și zona lacurilor. Parcul Herăstrău (În jurul lacului cu acest nume) și-a căpătat Înfățișarea actuală În anii ’30, În vremea lui Carol II. Chiar dacă s-a luat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
octombrie 1999, și se bucură de Sprijinul Institutului Goethe, al Fundației ProHelvetia și al comisiei germane UNESCO... VITALIE CIOBANU: Singurul mod de a simți „sufletul” unui mare oraș este să-l străbați pe jos. Facem primul „pas” la Porțile Brandenburg. Trăsura cu cei patru cai - vestita Quadriga - îl reprezintă pe zeul Marte, care își face o intrare triumfătoare în oraș. De o parte și alta a porților se derulează lucrări de renovare. Ne strecurăm printre schele într-o așa-numită Cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Copilul Iisus a rămas la Ierusalim și părinții Lui nu știau. (Luca, II, 41-43) Acest oraș de sus pe care-l am sub ochii mei, Isus nu l-a văzut niciodată. Dacă cetatea rămâne închisă pentru mașini așa cum era interzisă trăsurilor pe vremea cavalerilor, dacă și-a păstrat străduțele, scările și ferestrele puține, acum ea nu mai este fortificată de natură, ci închisă între zidurile înălțate de turci în secolul al XVI-lea. Golgota, odinioară exterioară orașului, a ajuns astăzi în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat pentru sifilis; călugăr acum care se plictisește grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul îl facem prin rătăcănii îngrozitoare, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căruțe. Și sub coasta Viișoarei, aproape de locul de instrucție, gunoaele vărsate de regimentele de artilerie necontenit ard, ridicând spre cer și lăsând vântului fumuri dese și acre. La dreapta, la stânga, de partea cealaltă, spre Rediu, căruțele grele ale tunarilor, și trăsurile cu pânze ca niște paseri ușoare, se încrucișează în toate felurile eșind din tabără ori intrând. De la o vreme îmi întorc privirile, rămân cu ochii pironiți în necunoscut și pe la urechi îmi murmură vântul, îmi tremură cântarea singurătății sufletului. Spini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apucă peste câmpuri la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale, când hambarul e mărginit din două părți e coșare), la mori; apoi la pluguri, la semănători. Pretutindeni drumurile sunt în țărână, și caii și trăsura stârnesc un colb oribil. Moșiile aceste au și câteva iazuri. Proprietarii fac și adăpători pentru vite etc. În iazuri sunt pești, pe care-i pescuesc antreprenorii. Înainte erau evrei, azi sunt români, și la Ichimeni și la Crasnaleuca și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ordonarea mobilizării care se făcuse două zile înainte, muntenii, până și cei din fundul Dornelor s-au înfățișat deasupra orașului cu preoți și cu buciume. Veneau ca plăieșii de pe vremea lui Ștefan Vodă. Apoi în oraș, au prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]