7,958 matches
-
feocromocitom (cf. fr. phéochromocytome; en. pheochromocytoma); fet(o)-/ feti- "embrion, făt" (cf. lat. foetus,-us s.m. "făt, copil"): med. ro. fetoscopie (cf. fr. foetoscopie s.f.; f(o)etoscopy); filo-, filie "trib, neam, specie, rasă" (cf. gr.φΰλον,-ου s.n. "rasă, trib, specie"): med. ro. filogeneză (cf. fr. phylogenèse; en. phylogeny); fistulo- "fistulă" (cf. lat. fistula, -ae s.f. "nai, fluier, tub, țeavă de scurgere"): med. ro. fistulă (cf. fr. fistule; en.fistula); flog(o)- "flacără" (cf. gr. φλόξ, φλογός s.f. "flamă, flacără
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Africa și insulele Americii. Plecate din Nantes, Bordeaux sau Bristol, navele europene încărcate cu produse de manufactură, cu arme și cu obiecte din sticlă, ajung pe coastele Africii unde își schimbă încărcătura pe sclavi negri capturați și vînduți de șefii triburilor de pe coastă. Navele îi transportă pe aceștia în America unde plantatorii de pe insule îi cumpără pe aur, într-atît le este de necesară mîna de lucru a acestora. Beneficiile realizate permit cumpărarea de zahăr, rom sau tutun, care sînt revîndute în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dintre înaintașului. El respinge ipoteza prevalentă că ar fi vorba de o veche populație românească din sudul Moldovei, care era organizată politicește încă din secolul al XIII-lea, și înclină spre părerea că ar fi în realitate vorba de un trib al cumanilor. Tot astfel, într-o încercare de totală obiectivitate, el despoaie și pe cnezii, care conduceau satele românești, de ipotetica lor romanitate, îmbrățișând teza că acești chani tătari nu erau în realitate decât niște hănișori tătari. Meritele incontestabile ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dacii și locuitorii ei au suportat - după cucerirea romană - timp de o mie de ani invaziile a nenumărate popoare migratorii, venite în majoritate de la nord-est. În primele secole ale erei noastre, au navălit sarmații, roxolanii, vandalii, goții, taigalii, vizigoții cu triburile lor greutungi și teringi și ostrogoții, determinând Roma să-și retragă legiunile pe linia Dunării și să părăsească Dacia Felix, în fapt numai, și temporar între anii 271-272, pentru că în drept ea nu a cedat-o nimănui niciodată, împărații bizantini
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cea mai puternică dovadă că popoarele migratoare, venite până în secolul al IX-lea, au ocolit, în majoritatea lor, regiunile muntoase, acoperite cu păduri ale Daciei. Unele influențe rămase în toponimie sau în limbă, în aceste zone, trebuie atribuite numai unor triburi rămase și asimilate ori anemice infiltrări de supraviețuitori fugari. E foarte probabil că același destin i-ar fi așteptat și pe unguri, dacă ar fi rămas aici. Scăpând, însă, din Atelkuz de presiunile pecenegilor dinspre Răsărit și de loviturile bulgarilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a Tisei pe Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele se petrec în timpul domniei lui Arpad (896-907), înainte de cucerirea cetăților Gomor, Nograd și Nitra, cam prin anii 903-905. Din cele 13 triburi ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de patru zile de Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele se petrec în timpul domniei lui Arpad (896-907), înainte de cucerirea cetăților Gomor, Nograd și Nitra, cam prin anii 903-905. Din cele 13 triburi ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de patru zile de Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de patru zile de Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind în imediată vecinătate cu Bulgaria. Șefii acestor triburi se numeau gylas. Triburile pecenege rămase în stepele Mării Negre asediază Kievul, în anul 968, care scapă de cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de patru zile de Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind în imediată vecinătate cu Bulgaria. Șefii acestor triburi se numeau gylas. Triburile pecenege rămase în stepele Mării Negre asediază Kievul, în anul 968, care scapă de cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de curierii trimiși de mama sa, Olga), de la gurile Dunării, din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind în imediată vecinătate cu Bulgaria. Șefii acestor triburi se numeau gylas. Triburile pecenege rămase în stepele Mării Negre asediază Kievul, în anul 968, care scapă de cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de curierii trimiși de mama sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se întorcea, sleit de puteri, în urma cumplitei înfrângeri suferite de la bizantini, la Silistra. În Transilvania, după răpunerea lui Glad, la pârâul Căpuș, ungurii, în înaintarea lor spre răsărit, au întâmpinat rezistența opusă de români și pecenegi. Izvoarele maghiare menționează că tribul Gylas, opunându-se cu înverșunare timp de trei ani (1001-1003) lui Ștefan cel Sfânt, a fost până în cele din urmă învins, așezările sale din vecinătatea orașului Alba Iulia distruse, iar căpetenia lui, care purta numele de Gylas, cu soția, doi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vecinătatea orașului Alba Iulia distruse, iar căpetenia lui, care purta numele de Gylas, cu soția, doi copii și tezaurul, duși în captivitate în Ungaria. Învingătorii au impus în locul lui Gylas pe Zultan. Nu mult după aceste evenimente, izbucnind certuri între triburile pecenege de pe stânga Dunării, în anul 1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în răscoala lui Kegenes, așezat cu două triburi în regiunea gurilor Dunării, în contra marelui han Tyrah din stepa Mării Negre, în anul 1047. Bătut în apropiere de balta Borcea, Kegenes trecu cu 20.000 de luptători la Durostorum și intră în serviciul împăratului bizantin, Constantin Monomahul, care îi dă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre alți prizonieri chiar pe fiica episcopului. Bătuți la întoarcere lângă cetatea Dobâca de pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pătruns repede și în Transilvania, unde-i găsește, în 1158, conlocuind cu pecenegii, episcopul Otto de Freising „Inter aquilonem et item Orientem Pecenatorum et Facorum (Comanorum), maximam venationem captam hahente, sed vomere ac rastro pene experte campania”. Organizați în opt triburi mari, ale căror denumiri erau împrumutate de la culoarea cailor: alb, sur, cenușiu, roib, negru, în afară de Iazicapan, cu o demnitate socială deosebită etc., cumanii au instaurat un vast imperiu, care se întindea din Panonia și până la râul Laic (Ural), incluzând în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Pe doi îi ucide în lupte, iar pe al treilea, cu numele Karas, îl prinde și-l trimite regelui, care era în drum spre Vidin. Un an mai târziu, ungurii ajung în Țara Bârsei, unde încep să ia contact cu triburile cumane retrase din Balcani, după ce nimiciseră, sub comanda viteazului lor general Coța, toate oștirile Bizanțului și prefăcuseră, între anii 1199 și 1206, Tracia întreagă, până la Marea Marmara, într-un adevărat cimitir. E adevărat, erau sătui de pradă, aici în sud-estul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ca popor va fi fost o legătură sub aspectul lingvistic, dar nu și sub acela istoric. E greu de știut ce va fi însemnat cuvântul tătar în limba mongolă, nume dat vreunui om, probabil, de la care a rămas denumirea unui trib de limbă mongolă, a unui râu și a unei regiuni întregi. Ioan Plano Carpini, care a petrecut un an și jumătate între mongoli, în anii 1246-1247, scrie că țara acestora mai este locuită de tătari Deinde terram Mongolorum intravimus, quos
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și explicația de ce numele de tătari a acoperit pe acela de mongoli: Tunc ipse Cyngis praemittebat ubique ipsos Tartaros et inde exivit nomen eorum: quia ubique clamabatur: Ecce Tartari veniunt. Celălalt nume de mongol, apare în epoca T’ang pentru triburile chewei (din Kerulenul de Jos și Khinganul de Nord), denumite Mong-wou sau Mong-wa, din mijlocul căruia se naște Temugin sau Gingis-Khan. Țara lor de origine se află în Orientul Îndepărtat al Asiei, numită astăzi Mongolia. Teritoriul ei se mărginește la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din munții care-l înconjoară, rodește întinse terenuri de pășunat. Partea de răsărit a Mongoliei, care era locuită de un popor tunguz, denumit și giurgii sau giurii, s-a numit mai apoi Mangiuria. Partea de apus a Mongoliei hrănea câteva triburi turcice, dintre care cel mai important era acela al uigurilor. În mijlocul Mongoliei, între Onon și Kerulen, locuiau mai multe seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
denumit și giurgii sau giurii, s-a numit mai apoi Mangiuria. Partea de apus a Mongoliei hrănea câteva triburi turcice, dintre care cel mai important era acela al uigurilor. În mijlocul Mongoliei, între Onon și Kerulen, locuiau mai multe seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului Gobi era la Caracorum. Șeful acestui ultim trib, Iesughei-bahadur (cel viteaz) izbuti, cam în jurul anilor 1160-1170, să înfrângă cerbicia tătarilor și să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acela al uigurilor. În mijlocul Mongoliei, între Onon și Kerulen, locuiau mai multe seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului Gobi era la Caracorum. Șeful acestui ultim trib, Iesughei-bahadur (cel viteaz) izbuti, cam în jurul anilor 1160-1170, să înfrângă cerbicia tătarilor și să-și impună autoritatea asupra tuturor mongolilor. Dar stăpânirea lui nu a durat mult căci, prin anul 1179, a fost otrăvit de un tătar, pe când se afla
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înfrângă cerbicia tătarilor și să-și impună autoritatea asupra tuturor mongolilor. Dar stăpânirea lui nu a durat mult căci, prin anul 1179, a fost otrăvit de un tătar, pe când se afla în tabără, și locul ocupat de Targutai-Kiriltug, din același trib al bordjiginilor, copiii lui Iesughei-bahadur, cinci la număr, trei de la soția Elun-eke și doi de la alta, nefiind recunoscuți ca vrednici pentru funcția de khan. Văduva lui Iesughei-Bahadur, Elun-eke, urmărită de noul khan, își luă copiii și se refugie în munții
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
merse apoi cu blănuri de zibelină și se închină vasal lui Togril, puternicul rege al keraiților. De aici pornește ascensiunea sa politică. În 1203, el ajunge șef al keraiților și, susținut de „aristocrația stepelor”, după un an, în 1204, supune tribul naimanilor, ca în Adunarea generală a triburilor (Curiltai), ținută la izvoarele Ononului, în 1206, să fie proclamat khan al tuturor mongolilor, cu numele de Gingis-khan (Hanul cel mai puternic). Bărbat de statură înaltă, cu osatură puternică, fruntea largă și „ochi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se închină vasal lui Togril, puternicul rege al keraiților. De aici pornește ascensiunea sa politică. În 1203, el ajunge șef al keraiților și, susținut de „aristocrația stepelor”, după un an, în 1204, supune tribul naimanilor, ca în Adunarea generală a triburilor (Curiltai), ținută la izvoarele Ononului, în 1206, să fie proclamat khan al tuturor mongolilor, cu numele de Gingis-khan (Hanul cel mai puternic). Bărbat de statură înaltă, cu osatură puternică, fruntea largă și „ochi de pisică”, Gingis-khan își impuse autoritatea și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să fie proclamat khan al tuturor mongolilor, cu numele de Gingis-khan (Hanul cel mai puternic). Bărbat de statură înaltă, cu osatură puternică, fruntea largă și „ochi de pisică”, Gingis-khan își impuse autoritatea și prin vioiciunea spiritului său. El reorganiză armata triburilor turco-mongole pe mari unități de cavalerie de câte 10.000 de oameni, unități mici de câte 1.000 de oameni, subunități de câte 100 și grupe de câte 10 oameni, izbutind să facă din ea un instrument de luptă neîntrecut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]