10,815 matches
-
de la machiaj și salutam echipele talentate. Ceea ce îmi sporea mult reputația. Martina părea întotdeauna încântată să mă întâlnească. Poate că încă de pe atunci visa să facă sex cu un tip necioplit. Așa că, spre sfârșitul cinei, Martina era lângă mine și turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am spus: — Hai, dragă, știi cât de mult îți place... Relaxează-te. Eu nu am reușit. De fapt, toată seara mă purtasem infernal de frumos. Înțelegi, ghicisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din spatele lui. — Scenariul, spusei eu. — Da, nu-ți place? — E un dezastru, și tu știi foarte bine. Cum așa? — Vedetele, vedetele. Niciodată nu se vor atinge de căcatul ăsta. Totul s-a sfârșit. — Scuză-mă, Slick, spuse el în timp ce își turna cafeaua în ceașcă, dar în cazul ăsta îți trădezi lipsa de experiență. Vrei și tu cafea? Ia-ți ceva de băut. Vedetele au acceptat oferta. O vor face. Sau, dacă nu, va interveni avocatul nostru. John, nu ți-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus să mă folosesc de ce mai aveam în contul pe care avea să-l realimenteze el cât se poate de curând. — Ia-o ușor, moșule, îmi spuse Fielding. Alege-ți calea care ți se pare cea mai potrivită. Mi-am turnat ceva de băut și am luat cartea de telefon. Într-adevăr, Martin Amis era trecut acolo - de fapt era trecut chiar de două ori, o dată ca Martin, o dată ca M.L. Sunt unii care ar face orice numai să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ești sigur că e scriitor? Ești sigur că nu e vârât în relațiile cu publicul sau în vrăjitorii sau în psihoterapie? — Hă? — Manipularea, făcu Fielding, ridicând din umeri. N-a făcut altceva decât să ia scenariul lui Doris și să toarne dulceață în cuvinte. Ca și cum l-ar fi strâns la piept cu toată căldura. — Păi tocmai aici e frumusețea, am spus eu. Corect. Martin păstrase ideile principale din scenariul lui Doris Arthur. Cu excepția câtorva transformări de structură, totul rămăsese neschimbat. Personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plictisitor, dar simplu - stăteam pur și simplu pe scaun și semnam materialele. Fielding a înființat o companie, Bad Money Ltd, și a angajat trei fete și un tip. Ei lucrează la parter. Aproape zilnic își face apariția și un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de cuvânt. Vezi că și el avea motivele lui de îngrijorare, îl avea pe bătrânul Tel. Mi-a și turnat o sticlă de scotch în timp ce mă punea la curent cu situația așa cum era ea. Impozite fentate, înghețare fiscală - nu-mi era deloc clar ce era cu intrările și ieșirile. Ne-am strâns mâinile. Mi-a scris un cec postdatat. Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își vedea liniștită de mersul ei, scurgându-se încet pe sub ferestrele mele, m-am simțit sleit, încât mi-am spus că aș putea să mă culc, indiferent ce s-o întâmpla. După toate emoțiile prin care am trecut, mi-am turnat ceva de băut. Eram atât de epuizat, încât aș fi putut să iau un tranchilizant înainte de a mă culca. Nu cred că e cazul să fie exclusă posibilitatea de a fi încercat chiar să-mi trag o labă. Câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj, străbate strada cu toată viteza labelor ei și se oprește o clipă în fața statuii, mișcându-și frenetic mandibulele rujate. Turnată în bronz, statuia are însă ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Mersenne, Leonhard Euler, Rene Descartes, Ernst Chladni, J. W. S. Rayleigh etc. Ei au stabilit legi și formule, ca de exemplu Mersenne, care în „Harmonie Universelle" (1636-1637) a enunțat legea de similitudine a formei și volumului acestor instrumente. Clopotele se toarnă de obicei după anumite reguli precise, pe baza unei măsuri unice numită modul (egală cu 1/15 din diametrul gurii lor), astfel că sunt volume asemenea. Prin urmare, greutatea G a unui clopot depinde de mărimea diametrului D al gurii
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pentru dimensiuni mari și pentru construcția modulară a clopotelor. Determinând sunetul principal (cu ajutorul pianului sau altfel) al unui clopot montat, greu accesibil, cu ajutorul formulelor de mai sus i se poate stabili, orientativ, greutatea și diametrul. In cursul secolelor s-au turnat în Europa și în Asia (mai cu seamă în China si Japonia) clopote de toate mărimile și formele, de la exemplare excepționale și până la mici clopoței. Cele mai mari clopote din lume se găsesc la Moscova, în cetatea Kremlinului. Unul, de
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
marinar. își asta părea acum să descrie un alt Vultur-în-Zbor.) — Domeniul de interes? — Eu... poftim? — Domeniul de interes, repetă O’Toole. — Nu prea înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Vrei să dai tu explicațiile, De-Două-Ori, oftă O’Toole. între timp eu îmi voi turna niște lichid întăritor. Fața cea elegantă o înlocui pe cea a lui O’Toole. — Nouă, celor din K, rosti ea cu o voce plină de cinism, ne place să ne considerăm niște oameni desăvârșiți. Cei mai mulți - de fapt toți - avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu un zâmbet larg. După asta, s-a arătat cumva speriată de propria-i îndrăzneală, s-a retras într-o tăcere servilă și de-abia dacă a mai scos vreun cuvânt toată seara. Tim a luat sticla și a mai turnat șampanie pentru toată lumea. I-am cunoscut fetele, m-am încercat eu terenul, ale lui Sir Richard, adică. — Serios? își ridică Anne-Marie sprâncenele. Am auzit că sunt o pereche de fete sălbatice. Râzgâiate și stricate. Mama lor l-a părăsit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atunci. Nu cred să fi zis Tom povestea cu afundarea în cinism, a obiectat Janey. —Îți jur. Alice are deja un efect negativ asupra metaforelor lui. Imaginează-ți ce o să scrie după câteva luni de stat cu ea. Mi-am turnat încă un pahar cu vin. A mai spus ceva, Janey. — Tom? —Nu, Bill, paznicul. A fost după celelalte chestii. Părea că se uită la cineva care venise în cameră și a spus „N-am să o fac, nenoro...“. —Adică? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
recepție? Asta ar fi mai logic; ar explica atacul de inimă. Mi-am imaginat persoana strecurând biletul, ca și când el sau ea și-ar fi luat un „la revedere“ prietenos în timp ce treceau pe lângă birou; Bill l-a citit și și-a turnat o băutură zdravănă, care ar fi cauza mirosului puternic și proaspăt de whisky din respirația lui. Apoi a urmat șocul și poate grija pentru ce-o fi fost pus să facă se dovedise prea puternică pentru inima lui. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în loc de parfum. Măcar atât puteam face. Mi-am tras blugii pe mine și m-am întors în living, mergând în picioarele goale. E minunat să fii într-un loc cu mochete peste tot. Sebastian desfăcuse o sticlă cu vin și turnase în două pahare. Pe masă era o farfurie cu felii de baghetă, încălzite la cuptor, unse cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se deranjează. Uite ce e, draga mea, chiar trebuie să închid. Dumnezeu știe de ce ai vrut să știi chestiile astea. Îmi spui tu cândva. Sper să ne vedem sâmbătă seara. Te sun eu mâine. A închis. Filtrul fierbea. Mi-am turnat cafeaua și m-am gândit la informațiile pe care mi le dăduse Sebastian. După ce mi-am terminat cafeaua, eram surescitată de la cofeină și speculații; am decis să mă duc la sală, căci, dacă aș fi stat să aștept telefonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simt ciudat. S-a așezat pe unul dintre scaunele din jurul mesei din bucătărie și mi-a arătat către un altul. Am dat din cap. Era o cafetieră pe masă, pe jumătate plină cu o cafea neagră parfumată. Suki și-a turnat un pic. — Vrei niște cafea, Sam? Bells? — Am luat deja, a răspuns Belinda cu gura plină de fructe. —Sunteți singure? am întrebat. Suki, nedumerită, a dat din cap în semn că da. — Doamna Hermesetas vine doar dimineața. —Bine, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva morți acolo. De la niște virgule puse aiurea. S-a arătat îngrozită. — Mulți? — Nu prea, dar care puteau să fie oameni buni. S-a aplecat și ea spre mine, șoptindu-mi cu buzele aproape lipite de ureche. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rar pachete cum le fac eu! Mai ales visuri împachetez. Visuri și fluturi, am adăugat, ca să par și mai stupid decât eram în acele clipe. Am izbucnit toți trei în râs. Apoi prietenul meu a început să strângă farfuriile. Am turnat în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat apă în el dintr-o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cubanez, pe Bulevard, în localul fostului C.E.C. pe care plănuiam să-l jefuiesc în reveriile mele din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai nimeresc a doua oară? A ieșit că ai noroc. De obicei le zic limbericuri, ca să-l satisfac pe maestru“. Mațungă, într-adevăr, se dădea de maestru, după ce încercase să înființeze o societate a creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
discuta în biroul colonelului. Eram furier și stăteam în același birou cu colonelul, comandantul atelierului nostru. I-am povestit imediat colonelului. Mi-a spus să-mi văd de treabă, să fac cum cred eu. „Dar să știi. Dacă începi să torni acum, or să te urmărească toată viața. O să-ți fie poate bine, o să ai multe avantaje, carieră frumoasă, dar o să-i ai mereu după tine. Nu mai scapi. O să trebuiască să torni mereu. Dacă îl refuzi acum, n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]