5,154 matches
-
alte filme mai prezentați în septembrie la New York Film Festival, în afara filmului lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile? Selecția e variată, dar avem o prezență americană solidă - frații Coen, Sidney Lumet, Todd Haynes -, lucru care va uimi publicul. Însă am ales ce ni s-a părut mai bun. N-ați dorit niciodată să deveniți cineast? Niciodată. Nu sunt artist. Cred că fac bine ceea ce fac. De la o vârstă tânără mi-a fost foarte clar că n-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
ironia. La revedere, Columbus! funcționează, cronologic, ca un declic. Pînă la Nemesis (2010), cel mai recent roman al său, Roth și-a explorat temele și obsesiile în modalități și sensuri ce pot fi înțelese acum ca un sistem coerent. Ceea ce uimește, însă, privind în urmă la acest debut, este siguranța de sine a unui scriitor tânăr, convins de adevărul său, pe care, după aproape șase decenii, tot mai caută să-l numească. "Dilemateca", anul VII, nr. 78, noiembrie 2012 Diavolul și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
115) susține că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau de departe, sau de lângă tine. Dar nu pentru asta ești aici, să observi. Ai venit să scapi de rău, cu speranța că va face și cu tine o minune, cum ai auzit că a făcut cu atâția alții. Sunt uimită de marile dezlegări care se oficiază: " Te ceartă pe tine, diavole, Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic, cel cu frică slujit și lăudat de nenumărate cete cerești de foc și cu cutremur închinat și slăvit de mulțimea cetelor de îngeri și
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de subiectivism sau de implicare afectivă în tratarea acestui subiect de reportaj, pentru că, în fața lui Dumnezeu toate regulile și judecățile noastre de oameni, nu au valoare. Nu vreau să vă vorbesc despre minuni ca despre ceva senzațional, care să vă uimească, ci, mărturisesc, acest reportaj există pentru că voi, frații mei, oameni, care aveți nevoie de ajutor, să vă alăturați celor care, deși și-au pierdut sănătatea, liniștea sufletească, sau orice altceva, au încredere că după nouă drumuri drumuri la icoana făcătoare
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
dotați „doar” cu talent și cu o ambiție de a se face cunoscuți nefirească să devină glorii franceze și mondiale. Iar noi, scriitorii din Estul Europei cotropit de o putere militară și ideologică stăină și brutală, nu putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au „Învins” indiferența și scepticismul blazat pe care-l Întâlnește orice „călător străin” care sosește dintr-o parte a lumii despre care se vorbește doar când e vorba de un cataclism sau un război
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
categoric și condamnau „faptul” În cauză, ca și pe cel care-l enunța (Biserica, În istorie, dar și știința instituționalizată și oamenii ei!...Ă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nietzsche, tânăr profesor la Basel, În lucrarea sa ce a uimit și contrariat pe nu puțini colegi universitari, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, face o descoperire revoluționară, arătând că optica atâtor cercetători asupra artei și lumii grecești era falsă, unilaterală, limitând geniul grec doar la cel „apolinic”, clasic, „echilibrat, armonic”. Lumea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am amuțit pur și simplu, frumoasa femeie s-a dat jos din troleibuz și m-a uitat Îndată. Cuvântul „retardat” l-am interpretat atunci - și mai târziu! - În sensul său cel mai grav, adică „retardat mintal”, imbecil. Ce m-a uimit - și m-a umilit! - În clipele acelea a fost judecata atât de categorică ce venea din partea unei persoane de sex opus, frumoasă, cultă, scriitoare cunoscută, „influentă” și care... mă știa; G.H., ca orice redactor influent al Gazetei..., se afla de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă „apere”, probabil. Amicul Matei, Însă, relaxat și profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria! Erau, oricum, două trimiteri În „neantul” din care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă pot despărți - vreau să zic că nu am curajul și „eleganta disperare” de „a-mi așeza mâna pe mine Însumi”, cum definesc Nemții sinuciderea: die Hand an sich legen! Apropo de sinucidere, unul dintre puținele „lucruri” care m-au uimit „la mine Însumi” de-a lungul „vremii trăite” a fost tocmai această „slabă atracțiozitate” pe care sinuciderea, actul sinuciderii l-a „exercitat”, ca să zic așa, asupra mea. La toate „nivelele existenței”, la toate vârstele și stările psihologice sau „etapele” sociale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dintre aceștia, unii sunt și rămân astfel din „fire”, din neputință de dezvoltare, de adaptare, iar alții, puțini dintr-o prea bună, excepțională „adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se amestecă cu confuzia prodigioasă din căpățâna ta. Aveam, am eu cu adevărat nevoie de toți acești termeni, noțiuni, concepte, cum vreți să le spuneți, În arta mea? Deoarece, Într’ adevăr, nu puțini comentatori inteligenți ai cărților mele s-au uimit nu o dată de „excesul” de digresiuni teoretice” pe care le fac În romanele mele, În loc să mă mulțumesc a povesti, ca orice romancier ardelean „viguros”, despre ființe și fapte prinse, evident, În chenarul și zbuciumul lor social. Pământul, casa, femeia, cariera
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui bun „pictor de moravuri”, care știe, cu calm și având multă, multă experiență, să amestece culorile brute pe larga sa paletă, Înainte de a le Întinde pe pânză. E adevărat, numai că eu, făcându-l pe lectorul meu să se uimească, să admire sau să se Întristeze, făcându-l să „Înțeleagă”, am vrut ca, În primul rând, egoist cum sunt, să Înțeleg eu și, neavând alt instrument, sculă, la Îndemână - sau nefiind destul de perspicace, de inteligent, ca să nu am nevoie de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
altfel, de a-i ridica acestuia obstacole În calea noii sale cariere În capitala Franței. Și astfel, este ilustrat Încă o dată adagiul cunoscut care ne amintește, În cazul În care l-am uitat, că „noi trivializăm, Înjosim Întotdeauna ceea ce ne uimește și nu Înțelegem”. Ceea ce depășește interesele și Înțelegerea noastră de moment, a noastră și a grupului nostru, cel care „luptă contra nedreptății și a abuzurilor” cu aceleași arme ca ale celor vizați ca atare: suspiciunea pripită, calomnia, reducția grosolană la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rândul nostru, al Românilor, să intrăm În acest proces chinuitor și extrem de complex al „vinovăției civice sau politice” sau, dacă vreți, al „vinovăției fără vină”, un concept pe care Îmi propun să-l analizez Într-o carte aparte; eram doar uimit, aproape stupefiat și, până la urmă, revoltat de felul, de modul În care unii Germani, cei din clasa, din pătura intelectuală mai ales, universitățile, lumea editorială, gazetărească, Înțelegeau să „răspundă” acestei vini asumate. Și spuneam atunci cui voia să mă asculte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și demagog, le ușura carierele provizorii. A fost atunci, să nu ne Înșelăm, În anii ’70 și ’80, o atmosferă prielnică lansării unor nume și unor opere care ar fi purtat timbrul inconfundabil al geniului nostru literar și ar fi uimit cu siguranță multe spirite sceptice și snoabe din capitala Franței, care, cum o spuneam, ne proiectează nonșalant Într-un spațiu cultural cvasi-necunoscut - prima, față de valorile vest-europene. Tinerii scriitori de azi sunt măcinați, la modul propriu, de angoasa, poate de umilința
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lor, să-i zicem „pașoptist”, a acelei vigori sentimentale și a credinței că „totul e posibil!” pe care numai tinerii, acei tineri Îndrăgostiți de-un ideal și de o idee greu, dificil, „imposibil” de realizat, o au?!... Sigur, am să uimesc, poate chiar să irit pe nu puțini, declarând că bolile considerate grave ale României postrevoluționare nu sunt nici diletantismul clasei politice și nici corupția ei și a administrației sau a justiției, relele pe care ni le impută Bruxellesul și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
concluzii pe care se reazămă, probabil, nu puține plafoane ideatice! -, amintindu-i că el, Emil Cioran, fiul popii din Rășinari, el și pulsiunile sale genialoide, reflexele și energia formidabilă a ideației și a originalității sale, care nu rareori i-a uimit pe contemporani de pe nu importă ce latitudine, nu putea „apărea”, nu era „posibil” să apară decât pe acel sol, din acei părinți, În acel moment calendaristic și istoric! Sigur - pentru a continua acest joc imaginar! -, el, Cioran mi-ar fi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale literaturii de pe malurile Senei (Într-un moment când Céline și alți „moderniști” „stricau” - de fapt, Îmbogățeau - limba literară cu cea orală și, mai ales, cu argoul!Ă, dar, cred eu, mai ales, a surprins și apoi a sedus, a uimit dezabuzatul lector francez, față cu textul unui „metec” venit de pe undeva din Estul vag geografic și cultural al Europei, un autor ce mânuia cu atâta dezinvoltură, cu atâta „cinism” tropi ai gândirii și judecăți intens provocatoare, călcând nu rareori În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ascund identitatea națională, preferând-o pe alta, nenumărați indivizi trăiesc într-o lume dublă, una declarând și alta, ca în oglindă, făcând ... Într-adevăr, naratorul, prins în cursă, lasă totul și toate baltă, pleacă în satul cu pricina și descoperă uimit că "Varvara era un sat ca toate satele, o comună destul de prosperă, beneficiind de prefacerile înnoitoare ale timpului, cu buni gospodari, cu spital nou, cu două școli generale și liceu, cu două blocuri de locuințe în centru..." Aici află că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceste divagații dau cărții atâta farmec și atâta împlinire! Desigur, autorul nu uită de "Cenușăreasă". Și revine în permanență la Bacovia, descifrându-i poezia, făcând paralele, arătându-i pe premergătorii și urmașii poetului de la Bacău. Tobă de carte, Codreanu te uimește atât prin vastele și profundele sale lecturi, cât și prin uluitoarele sale judecăți și afirmații. N-am fost, în toate cazurile, de acord cu acest Călinescu de la Huși. Dar l-am admirat sincer și în pasajele unde punctele noastre de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică (vorba lui Th. Codreanu), această constatare este, firește, o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne "hipnotizat" și "vei crede" că siminocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dimpotrivă, folosită drept sursă de inspirație, de contestație și, cel mai adesea, de satiră și umor, dovedind că dintr-o politică rea poate ieși un umor de bună calitate. "Un om cu un suflet clocotitor de idei" vine să ne uimească în acest sfârșit de 2002 cu darurile inimii și minții sale: Fragmentele lui Lamparia, în care vorbește despre filosofia și poezia lumii, despre Eminescu, despre geniu, despre iubire, despre "oglinzi", despre credință și veșnicie, despre varvarieni și despre demagogia care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa carte, ne apare ca o mărturie cutremurătoare, dar necesară, despre anotimpurile, tensiunile și tragediile de infinite proporții ale epocii pe care o străbatem. Este o carte de sociologie politică, sociologia națiunii și sociologia culturii care constată și acuză, care uimește și îndeamnă la reflecție lucidă, care explică și propune soluții, care devine un îndreptar de acțiune pentru noi toți. Este, mai presus de toate, o carte ce zidește în noi sentimentul demnității naționale unit cu ideea datoriei civice și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
citat de nenumărate ori), pe scurt, că adolescentul se afla într-un labirint al cărților, din care a ieșit nevătămat grație uriașei puteri de sinteză, bunului-gust și bunului-simț: "La 16 ani mă credeam un geniu prigonit care mai târziu o să uimească lumea, înălțându-se chiar deasupra lui Eminescu. La 18 ani am decis deja că sunt un tânăr cu destul talent, iar acum, la 20, pierzând aceste prețioase false arme, găsesc mai practic să străbat pe jos drumul cunoașterii și al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]