4,489 matches
-
1992. Împreună cu vechii săi colaboratori la Habits of the Heart, Bellah a dat și un volum complementar, Individualism and Commitment in American Life: Readings on the Themes of Habits of the Heart (Harper and Row, 1987), precum și forma afirmativă a utopiei sale, The Good Society (Alfred A. Knopf, New York, 1991); cartea sa clasică trebuie consultată în ediția din 1996, adusă la zi și însoțită de o nouă introducere, „A House Divided”. Bellah a mai scris despre sistemele de înrudire apașe (1952
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
University of Nebraska Press, Lincoln, 1989; Dolores Hayden, Seven American Utopias: The Architecture of Communitarian Socialism, MIT Press, Cambridge, Mass., 1976; Donald E. Pitzer (ed.), America’s Communal Utopias, University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1997; Harold V. Rhodes, Utopia in American Political Thought, University of Arizona Press, Tucson, 1967; Kenneth M. Roemer, America as Utopia, B. Franklin, New York, 1981; Timothy Miller, The 60s Communes: Hippies and Beyond, Syracuse University Press, Syracuse, 1999; Rosabeth Kanter, Commitment and Community: Communes and
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
MIT Press, Cambridge, Mass., 1976; Donald E. Pitzer (ed.), America’s Communal Utopias, University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1997; Harold V. Rhodes, Utopia in American Political Thought, University of Arizona Press, Tucson, 1967; Kenneth M. Roemer, America as Utopia, B. Franklin, New York, 1981; Timothy Miller, The 60s Communes: Hippies and Beyond, Syracuse University Press, Syracuse, 1999; Rosabeth Kanter, Commitment and Community: Communes and Utopias in Sociological Perspective, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1972. 19. Am vorbit despre acest „raccourci
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Commitment and Community: Communes and Utopias in Sociological Perspective, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1972. 19. Am vorbit despre acest „raccourci eschatologic” în legătură cu Fourier, într-un studiu despre originile utopismului românesc, prezent acum în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). 20. Pentru o privire în lumea colorată a „comunităților intenționale”, la întâlnirea dintre utopie, sectă și zadruga, vezi situl „Intentional Communities”, www.ic.org. Un exemplu foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre originile utopismului românesc, prezent acum în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). 20. Pentru o privire în lumea colorată a „comunităților intenționale”, la întâlnirea dintre utopie, sectă și zadruga, vezi situl „Intentional Communities”, www.ic.org. Un exemplu foarte bun de dificultate în administrarea diferenței „conlocuitoare”: orășelul Palo Alto din California. Cu prilejul primei mele conferințe la Stanford University, în aprilie 1992, am aflat, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
idealurile socialismului, n.m.ț, trebuie să fim în stare să oferim un nou program liberal care place imaginației. Trebuie să facem încă o dată din construirea unei societăți libere o aventură intelectuală, un fapt de curaj. Ceea ce ne lipsește e o utopie liberală șs.m.ț, un program care nu pare nici o simplă apărare a stării de lucruri, nici o formă diluată de socialism, ci un radicalism cu adevărat liberal. și mai concret, Hayek lansează o chemare la acțiune imediată, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
emoțional, calculat, puțin mizantrop, încrezător în regularitatea implacabilă a mecanismelor pieței și în jocul ineluctabil al intereselor individuale, privind cu suspiciune orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intereselor individuale, privind cu suspiciune orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la începutul Societății deschise se referă, de fapt, la armată, nu la întreaga societate, deci nu trebuie generalizat prin scoatere din context; și așa mai departe. Oricum, ceva nu e în regulă cu liberalismul, dacă trebuie să recurgă tot la utopie pentru a-și atrage de partea sa intelectualii. Adversarii gândirii liberale vorbesc însă de ceva și mai grav. Pentru ei, influența liberală - multă, puțină - nu se explică decât printr-o teorie a conspirației. Astfel, s-a afirmat că liberalismul postbelic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
oameni de stânga, cum ar fi socialiștii de pe continent și laburiștii de felurite nuanțe din Marea Britanie. Prin asemenea alianțe de conjunctură, Congresul a fost orchestrat de jurnalistul american Melvin J. Lasky (unul dintre autorii mei preferați pe tema revoluției și utopiei, poate fiindcă le văzuse și el din interior), redactorul-șef al revistei germane Der Monat, patronată mai mult sau mai puțin fățiș de guvernul american de ocupație, precum și de omul de afaceri, aventurierul și agentul american Michael Josselson, evreu estonian
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și mai clar: Lilla trebuie considerat - cum s-a și spus despre el - „inclasabil politic”. Ceea ce-l face inclasabil este, pe lângă tot ce am spus până acum, rigoarea adeziunii sale la fondul gândirii liberale, moderația, scepticismul, oroarea de mesianisme și utopii. Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din cheile ezoterismului imputat deopotrivă lui Strauss și discipolilor săi; b) traducerea comentată a lui Émile, de Rousseau; în esență, o altă utopie pedagogică, asemenea scrierii lui Platon - în același spirit, Bloom a comentat și Banchetul; c) o masivă antologie de eseuri, Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990; d) un comentariu erudit și original, scris împreună cu Harry V. Jaffa, Shakespeare’s Politics; e) o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apoi de la Toronto la Chicago. La Cornell, unde a ajuns deja perfect articulat, el a avut două experiențe fundamentale. În primul rând, a făcut parte din Telluride Association, o grupare voluntară de profesori și studenți angajați într-un fel de utopie comunitară: studenții primeau gratis casă și masă, locuiau în comun, se autoadministrau, învățând oarecum in vitro, sub îndrumarea profesorilor, cum să facă sinteza dintre idei și viață. Influența lui Allan Bloom asupra unora dintre locatarii din Telluride House a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revista 22, XII, nr. 599 (21-27 august 2001, pp. 8-10) și 600 (28 august - 3 septembrie 2001, pp. 10-13). Fusese scris și a apărut ca postfață la Saul Bellow, Ravelstein, traducere de Antoaneta Ralian, Polirom, Iași, 2001, pp. 253-286. „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” a apărut ca postfață la Amitai Etzioni, Societatea monocromă, traducere și note de Mona Antohi, Polirom, Iași, 2002, pp. 319-354. „Pentru o istorie intelectuală a tiranofiliei moderne” a apărut inițial ca studiu introductiv la Mark Lilla, Spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
special în cadrul unor cursuri despre ficțiunea est- și central-europeană, susținute la centrele interuniversitare de studii avansate de la Dubrovnik (Aspects of Romanian Postmodernist Fiction, 1989, History, Ethnicity and Inner Being: Rebreanu’s Forest of the Hanged, 1990) și Praga (Exile and Utopia in Romanian Fiction, 1991). În 1969, după ce dăduse două mici texte din Walt Disney (1966), se afirmă ca traducător cu o versiune la The Life and Opinions of Tristram Shandy, Gentleman de Laurence Sterne. Urmează alte transpuneri: Northrop Frye, Anatomia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
gesturi și apariții premonitorii, care conferă volumelor autorului o coerență obișnuită mai curând în cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957, 4 aprilie; Carol Isac, Fanatism și utopie, „Orient-Expres” (Israel), 1997, 129; Geo Vasile, Cartea dezamăgirii de comunism, LCF, 1997, 42; Matthias Messmer, Braune und rote Diktatur in Rumänien, „Neue Zürcher Zeitung”, 1999, 24 noiembrie; Ute Grossmann, Zeuge des Terrors in braunem und rotem Gewand, „Frankfurter Rundschau”, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
sociale pe care aceștia le propun. Astfel în viziunea lui Platon (Republica) statul se naște ca o necesitate, întrucât trebuințele individuale se rezolvă mai ușor în comun, în plus satisface sociabilitatea înnăscută a omului. Viziunea lui se transformă însă în utopie atunci când propune ca soluție suprimarea familiei, suprimarea proprietății și abandonarea bolnavilor și handicapaților. Toate bunurile în statul lui Platon sunt comune, individul neavând decât posesia propriului corp. Or proprietatea este o tendință instinctivă întâlnită pe toată scara lumii viețuitoare, întrucât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
indivizi sănătoși și normali, dar fără apartenență familială. Și acest aspect însă contravine unei laturi instinctuale a ființei umane și anume instinctului de reproducere din care rezultă dragostea conjugală și părintească împreună cu derivatele lor. În esență această filosofie este o utopie dezarmantă, care desființează pur și simplu familia și condamnă pe cei năpăstuiți (bolnavi sau handicapați) lăsându-i să moară ca nefiind utili statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este considerată totuși de V. Cousin ca o epocă mediocră, datorită zguduirilor sociale și hecatombelor umane pe care le-a anticipat. În plan filosofic și doctrinar secolele XV-XVI se remarcă prin contribuțiile lui Nicolo Machiavelli, Thomas Morus (cu cartea sa „Utopia”), Tommaso Campanella cu cartea „Civitas Solf, toate aceste scrieri însă nu fac altceva decât să preia ideile lui Platon preconizând o societate colectivistă, în care comunitatea averilor, educației, femeilor, copiilor, să fie principiile de bază în organizarea și funcționarea structurilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai mari revoluții din istoria omenirii, neîntrecută prin enormele sacrificii și atrocități pe care le-a cunoscut decât doar de revoluția bolșevică cu aproape 150 de ani mai târziu. În totală necunoaștere a naturii umane J.J. Rousseau pleacă, în dezvoltarea utopiilor sale, de la niște enormități care contrazic în totalitate ceea ce natura a sădit în fiecare ființă viețuitoare. Iată câteva mostre care demonstrează cu prisosință acest lucru. Omul ar fi singura ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sociale. În esență ambele scrieri nu sunt altceva decât o reluare a ideilor lui Platon și o încercare de adaptare a acestora la realitățile secolului al XVIII-lea. „Cu toate acestea s-au găsit destui oameni care seduși de aceste utopii, să le aplice în practică ațâțând astfel urile sociale, dezlănțuind cea mai oribilă patimă omenească cunoscută sub abominația Revoluția Franceză’’ spune Paulescu. Oricât de nobilă și măreață ar fi lozinca „libertate, egalitate, fraternitate" sub care s-a desfășurat revoluția franceză
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în „Criticilor mei” - desigur în domeniul și cu limbajul său - Paulescu le răspundea în maniera lui elegantă și doctă: „medicina fiind o știință cu aplicații practice are meritul de a pleca numai de la fapte pozitive: ea nu urmează sisteme sau utopii, care fiind întocmite pe cunoștința imperfectă a omului, nu servesc decât să inducă lumea în eroare”. Întocmai ca ilustrul său contemporan Victor Babeș, Paulescu preferă să revină în țară cu dorința mărturisită de a împărtăși din vasta lui experiență și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vedea sfârșitul dictaturii comuniste. E greu de negat faptul că, în Occident în Europa Occidentală mai cu seamă comunismul a păstrat multă vreme (mult prea multă, pentru cine privea spre Vest de la Praga, București sau Varșovia) un statut de vis/utopie, în ciuda negării violente a acestei idealități în ciocnirea ei cu realitatea comunismului din Estul Europei. Opium pentru intelectuali, teoria comunistă va fi fost, la începuturile ei, făgăduiala unei lumi răsturnate, care va fi adus cu ea speranța sinceră a unui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lui Liviu Maior, ex-ministru al Educației și ambasador în Canada, deputat PDSR, originea PSD-ului. 15 Marius Oprea, http:// www. diploweb.com/forum/communisme, document online din mai 2006. 16 Ibidem. 17 Asupra chestiunii europene, vezi Catherine Durandin, Europe: l'Utopie et le Chaos, Paris, Colin, 2005. 18 Zoe Petre, în L. Boia (ed.), Mitologiile comunismului românesc, Humanitas, București 1994; Gail Kligman, The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, University of California Press, Los Angeles 1998. 19 Vl
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]