5,116 matches
-
incantații sonore fără umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
răspunse Matei Păunescu. Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și aerul se umplea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fiară pe fruntea fiecărui om. „Dar poate că și noi, cei Încă vii, suntem Închiși Într-o ladă asemănătoare și ne scălămbăim Înăuntrul ei, distrându-i pe cei morți...“, Își spuse ea. „ Vrem să avem și una, și alta, ne zbatem, ne chinuim, și la sfârșit plecăm la fel de goi cum am venit... La ce bun toate astea? Nu cumva, cineva râde de noi și ne trimite când Într-o lume, când În alta, ca să ne jucăm de-a șoarecele și pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în clasă, în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng, 1974, (5)). ÎN ȘCOLI, CULEGEȚI VIOLENȚA ȘI ALTE RELE, PE CARE LE-AȚI SEMĂNAT PRIN UNELE EMISIUNI DE LA T.V.
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
meargă la lopată. —Măi omule, n-ar fi rușine, că suntem și noi cineva în oraș, ca fiul nostru să rămână un neisprăvit. Dacă asta vrea, asta să aibă. Cum poți să spui așa? Nu vezi că toți părinții se zbat să facă din copiii lor oameni? Ce să fac eu? Să merg la școală în locul lui? Nu vezi că nu-și vede de carte, se înhăitează cu toți vagabonzii. Nu are un prieten de Doamne ajută. I-am spus să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din cărămizi de plută, ce aveau darul de a estompa orice zgomot, și că peisajul mirific străjuit de gratii, cu tot cu copaci și păsări, ce se afla În spatele ferestrei, putea fi rulat și derulat ca o foaie de hârtie. Oliver se zbătu, se lovi cu capul de perete, dar nu simți nici un fel de durere. Și atunci gândurile negre i se așezară pe umeri și pe creștet. Masterandul Își Întinse brațele În sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
termina aici. Sunetele rămase Închise În eprubete se acopereau de pori. Păianjenii ieșeau din recipiente unul cîte unul și se strecurau pe gaura cheii, după ce În prealabil țeseau În jurul yalei și a clanței ruginite o pânză sinilie, În care se zbăteau alături de musculițe de oțet tot felul de litere și scame. Și, odată cu aceasta, o stare de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și Întreaga realitate din jurul lui făceau corp comun cu această pastă lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte bine că imaginile nu dispăreau nici dacă le-ai fi dat foc. Poate că singura soluție era să arzi odată cu ele... Omul de paie Braic apela la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a fost dată tuturor? Oare nu există scăpare? Nu există nici o gaură unde să-ți ascunzi trupul gol, ce se scurge ca spuma de bere pe sub mese? Dumnezeu se zbate ca o muscă pe jumătate Înecată Într-o farfurioară de lapte... Unde pot găsi liniște, unde pot găsi alinare?!” Zbor liniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Aer apăsător. Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
concentrării sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un fel de rezonanță, o mulțime de alte frunze cocoțate pe copacii stând drepți, undeva dincolo de geam, care Începeau să se zbată, vuind și Îndoindu-se până la pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie găsite înjunghiate, împușcate, incinerate cu combustibil de brichetă. Cuprinși de panică, vagabonzii se zbat să-și găsească un pat în adăposturile de noapte, în ciuda noii tuberculoze. Vagoanele de marfă care pleacă din oraș sunt pline ochi. Activiștii sociali afirmă că administrația a ordonat atacurile împotriva cerșetorilor. Afli de toate astea doar aruncând o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier așteptându-și următoarea victimă. Ștergându-și nasul într-o parte, domnișoara Hapciu îl întreabă dacă i-a spus și Tovarășei Lătrău despre îndrăgosteala asta. După ce ne salvează, în timpul campaniei de marketing și promovare media, cei doi care s-au zbătut să fie împreună va trebui măcar să se prefacă îndrăgostiți. Cum se comportă aici nu contează, dar după ce se deschid ușile va trebui să se sărute și să se îmbrățișeze de câte ori camerele sunt pe ei. Oamenii or să se aștepte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de tine, cum vei juca pe arena vieții. EU DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
arena vieții. EU DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
DOINA COM|NICI, îți doresc multă sănătate și liniște sufletească. Lectură plăcută, prietene cunoscut sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni la ceva, că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni la ceva, că merităm o viață mai bună. Ne place, pentru că avem senzația că am făcut ceva sau am făcut totul și ... nu este vina noastră că nu a ieșit chiar așa bine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un copil, mai exact un băiat frumos și sănătos pentru care am hotărât să-mi asum întreaga responsabilitate pentru creșterea și educarea lui. Băiatul meu a dat un nou sens vieții mele, aveam ceva pentru care se merita să mă zbat. Era fantastic atunci când veneam de la muncă și copilul meu sărea în gâtul meu zicându-mi, mama-mama, era un moment care îmi umplea sufletul și toată oboseala pe care o aveam dispărea ca prin minune. Am muncit mult, să pot oferi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ÎN SUFLET. POSOMOREALA I SE ÎNTUNECĂ ȘI MAI TARE PESTE CÎTEVA MINUTE CÎND SE UITĂ LA TELEECRANE. TOTUL PĂREA ÎNDEPĂRTAT, FOARTE, FOARTE ÎNDEPĂRTAT. PE ACEST FUNDAL AL IMENSITĂȚII, CÎT DE NEÎNSEMNATE ȘI MĂRUNTE PĂREAU PÎLPÎIRILE DE MOLII OARBE ALE OAMENILOR, ZBĂTÎNDU-SE SĂ AJUNGĂ LA LUMINA ADEVĂRULUI FUNDAMENTAL, ÎNSĂȘI VIOLENȚA LUPTEI DE A ASCUNDE SAU, INVERS, DE A DEZVĂLUI TAINA PROPULSIEI STELARE, PĂREA SĂ CAPETE O NUANȚĂ DE INUTILITATE. ÎN FAȚA ÎNGROZITOAREI NOPȚI A UNIVERSULUI, NICI NU CONTA. DEODATĂ PĂRU DE NECREZUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea ei se arată totală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]