4,648 matches
-
paroh a solicitat efectuarea unor săpături arheologice. Sondajul arheologic a fost efectuat în toamna anului 2001, fiind coordonat de arheologul Stela Cheptea. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este demonstrată de fundația unitară a bisericii, care a aparținut inițial unui lăcaș cu pridvorul închis. Biserica fostei mănăstiri Aroneanu prezintă interes din perspectivă artistică atât prin proporțiile sale armonioase, cât și prin originalul decor
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
reduse. El este luminat printr-o fereastră tăiată în axul absidei, identică cu cele din pronaos și naos. Plafonul este în boltă semicirculară. Pe soclul peretelui nordic sunt gravate două nume (Ghiorghi și Gligorie), probabil ale unor meșteri care au zidit biserica. Pereții interiori ai bisericii nu sunt pictați. Biserica a fost înzestrată cu obiecte cu valoare artistică, documentară și de cult. Dintre acestea s-au mai păstrat doar câteva cărți de cult vechi și anume: Intrarea în curtea bisericii se
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
o biserică la Densuș (1280) construită din piatră și cărămidă, cu formă dreptunghiulară, pe locul unui sanctuar daco-roman, despărțită în pronaos, naos și absida altarului și două resturi de bisericuțe, la Turnu Severin La Gurasada, județul Hunedoara, există o biserică zidită din piatră, finalizată în secolul al XIII-lea, cu hramul „Arhanghelul Mihail” dar începută în secolele X - XI . La Streisângiorgiu în județul Hunedoara există o biserică de piatră construită prin 1313 pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140 La
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
pentru că nu are un suport documentar. Cea mai plauzibilă versiune rămâne că Mănăstirea Curchi a fost întemeiată în anul 1773 de către frații Iordache și Mihail Curchi, care la început au construit un modest schit din lemn, iar mai târziu au zidit primele biserici din piatră. Despre cei doi frați se știe că au îmbrățișat apoi viața monahicească, purtând numele de monah de Ioan și, respectiv, Manasie. Așezarea mănăstirii Curchi e de o frumusețe rară, datorită livezilor și pădurii ce o înconjoară
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
8 noiembrie 1781 împăratul Iosif al II-lea a semnat edictul de toleranță, prin care catolicii, protestanții și ortodocșii din imperiu deveneau egal îndreptățiți. Edictul interzicea discriminarea pe motive religioase, permitea oricărei comunități de măcar 100 de familii să își zidească propria biserică, de asemenea să își întrețină preot și învățător. Se permiteau trecerile de la o religie la alta, dar cu anumite restricții. De pildă, dacă într-o familie tatăl era ortodox și mama unită sau romano-catolică, băieții erau acceptați ca
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
24 de ani. Carol cel Mare a plâns atunci pierderea unui prieten și a unui părinte spiritual; a dispus ca pe lespedea de marmură a lui Adrian I să fie cioplit un epitaf de 19 versuri, lespedea în prezent este zidită în peretele din spate a porticului din Bazilica Vaticanului (cf. G.B. De Rossi, "L’ inscription du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de Rome", 8(1888) pp. 478-501). Caracterul papei Adrian
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
comemorativă spre amintirea fostei Mănăstiri Sărindar, pe al cărei fost amplasament se ridică în prezent . Textul acestui act comemorativ este următorul: ACT DE COMEMORARE Acesta este locul unde s-a aflat altarul sfintei mănăstiri „Sărindar", cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", zidită la anul 1652, prin grija voievodului Matei Basarab, cum însuși mărturisea în pisania bisericii: Din cauza mai multor cutremure, clădirea bisericii și zidurile împrejmuitoare s-au șubrezit într-atât, încât din anul 1880 s-a interzis oficierea slujbelor, fiind ulterior închisă
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al ÎI- lea zidește un paraclis cu hramul "Bună Vestire", scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă. În jurul anului 1456 Vlad Țepeș, dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
ținuturile de la Răsărit și de la Asfințit pe care le-am binecuvântat. Astfel, s-a împlinit cel mai frumos cuvânt al Domnului tău către fiii lui Israel, pentru că au fost răbdători. Noi am nimicit ceea ce Faraon și poporul lui încropiseră și zidiseră."( 7: 137) "O, fii ai lui Israel! Noi v-am mântuit de vrăjmașul vostru și v-am dat întâlnire pe Coasta dreapta a Muntelui. Am coborât apoi asupra voastră mâna și prepelițele."(20:80) "Astfel Noi le-am dat moștenire
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
a avut loc înainte de 22 februarie 1578, când domnitorul, împreună cu mitropolitul și episcopii, i-au constituit patrimoniul funciar principal, adică i-au dat moșii. Cronicarul Grigore Ureche datează mănăstirea tot din anul 1578: ""Într-acești ani (1578, n.ns.) au zidit Pătru vodă mănăstirea Galata în vale și nu după multă vréme s-au răsipit, care loc și pănă astăzi să cunoaște"". Această mănăstire a fost construită pe un teren nepotrivit, undeva "sub deal", în "capul iazului", adică probabil în apropierea
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și cu toată osârdiia au zidit Galata în deal, carea trăiește și pănă astăzi"". Lipsind pisania, nu se cunoaște perioada în care s-a construit biserica. Din cronici reiese că zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută sub numele de
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
fost reînființată, de data aceasta, ca mănăstire de maici. În clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice, precum și de broderie. Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenești de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Șchiopul în a doua sa domnie (1583-1591). Biserica, cu hramul Înălțarea Domnului, este amplasată în mijlocul incintei. Ea este construită din blocuri de piatră cioplită și rânduri de câte trei cărămizi, care conferă monumentului o policromie. Pereții bisericii
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
controverse între istorici cu privire la anul ctitoriei Bisericii „Sf. Sava", cercetările arheologice efectuate în situl istoric din aceasta parte a orașului, în perioada 1976-1979, de către renumiții arheologi Nicolae N. Pușcașu și Voica Maria Pușcașu, au dovedit cu certitudine că prima biserică zidită din piatră , ca forma și arhitectură foarte apropiată cu cea existentă în prezent, datează din 1583 . Conducătorul lucrărilor atunci a fost un anume Gheorghe din Constantinopol. Acesta a realizat un plan aparte al bisericii „Sf. Sava", imprimând construcției un caracter
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
și numele lui "Dobromir zugravul". După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o din temelii”, fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întărește. În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reședința Episcopiei Argeșului, rămâne
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
povestea meșterului legendar, care, neputând coborî de pe biserică după terminarea ei — luându-i-se scările — și-ar fi făcut aripi din șindrilă și, similar mitului lui Icar, a sărit de pe acoperișul sfântului locaș, la temelia căruia se spune că-și zidise propria soție. În locul în care s-ar fi prăbușit, sufletul său s-ar fi preschimbat într-un izvor. De la „Fântâna lui Manole” se vede, spre apus, fosta bolniță a mănăstirii, monument istoric, despre care un document existent scrie că „se
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Regina Elena, care este înmormântată la Lausanne, Elveția), precum și Ana. În apropierea mănăstirii Curtea de Argeș se află fântâna meșterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare. Balada Monastirea Argeșului spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
al tindei. În stânga se vede o cameră boltită, tupilată, întunecoasă, în al cărei colț, de-a stânga, se arată o gaură prin care de-abia încape omul, pentru ca să intre în o altă cameră, asemenea întocmai ca cea dintâi. Amândouă sunt zidite pe aceeași linie cu iatacul doamnei”". În partea dreaptă a clădirii, la același nivel cu tainițele, se află pivnițele, în care se intră printr-o ușă boltită aflată sub balcon care duce la o scară. Pivnițele sunt etajate, sub primul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783. [...] Sunt adăpostite aici o sumedenie de antichități, tablouri rococo, prețioase picturi în miniatură, sculpturi în marmoră, executate de celebri sculptori italieni și o frumoasă colecție de arme. O curiozitate deosebită o prezintă colecția de caricaturi
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
săi; iar în orașul nou, Menes înălțase un templu închinat zeului Ptah, "Meșteșugarul divin al yeilor", al cărui preot a purtat tot timpul titlul de "Marele Maestru Olar". Utilizarea pietrei în construcții era încă necunoscuta: templele ca și locuințele, erau zidite probabil din cărămizi văruite și aveau tavanul așezat pe stâlpi de lemn decorat. Dar chiar la acea epocă, cioplitorii în piatră executau statui frumoase, iar "sfânta sfintelor" conținea, fără îndoială, înăuntru, o imagine a zeului. Oamenii când circulau pe străzile
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
este o baladă populară aparținând folclorului românesc care dezvoltă unul dintre miturile esențiale ale acestuia și anume mitul estetic. Subiectul este generat de o superstiție potrivit căreia, pentru a rezista, orice construcție trebuie să aibă zidită în temelii o ființă. „” este în același timp balada și legendă. Este o baladă deoarece se construiește într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepție, cu un destin impresionant. Este
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
construiește într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepție, cu un destin impresionant. Este o legendă întrucât explică, în viziune populară, apariția unui monument de arhitectură: biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș, zidită sub domnia lui Neagoe Basarab, între anii 1512 și 1517. Balada este o îmbinarea ingenioasă a unsprezece motive folclorice, distribuite pe parcursul celor cinci momente ale acțiunii. Prima parte a baladei conține motivul alegerii locului pentru zidire și motivul zidirii. Negru-Vodă
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
dramatic, pentru ca domnitorul îi amenință iarăși cu moartea pe meșteri. În sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, "„o șoaptă de sus”". Desfășurarea acțiunii începe în momentul în care Manole, ca ales al Divinității, visează că zidurile vor rezista numai dacă meșterii vor zidi în temeliile construcției prima femeie - soție sau surioară - care va veni în ziua următoare cu bucate. Meșterii jură să păstreze secretul, dar sunt neliniștiți. Cel mai îngrijorat este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineață, cercetează zarea pentru a afla care
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
cercetează zarea pentru a afla care este femeia destinată zidirii. Propoziția interogativă și interjecția "„vai”" dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui. Constructorul trăiește o drama de consecință, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preț. Sperând să schimbe destinul, el se adresează Divinității ca s-o oprească. Cerul se înduplecă și răspunde rugăminților omului, dezlănțuind stihiile naturii, în încercarea de a o opri pe Ana. Fenomenele naturale sunt hiperbolizate, evidențiind
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
mai mult calitățile Anei, pe care nimic nu o poate întoarce din drum. Punctul culminant este motivul zidirii treptate asupra căruia autorul anonim insistă până la detaliu. Dovedind o deosebită tărie de caracter, Manole își învinge durerea și începe s-o zidească. El suferă nu numai pentru că nu poate înălța mănăstirea, ci pentru ca nu o poate face fără sacrificiul Anei. Drama sufletească se adâncește, dar cel care va învinge este artistul. Focul iubirii se contopește cu focul creației, devenind o forță mistuitoare
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
duminică, dar întotdeauna avându-l ca întâistătător pe episcop. În Dacia apar horepiscopii, care slujesc liturghia la sate. Toți creștinii se cuminecau, apoi luau cu sine elementele euharistice, pentru a se cumineca în familie, în timpul săptămânii. După sfârșitul persecuțiilor, se zidesc biserici, iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]